Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Mirosul sarmalelor de acasă

Mirosul sarmalelor de acasă

E o seară de vineri. Plouă de parcă s-a spart cerul. Pe străzile pariziene oamenii aleargă care şi încotro ca să se adăpostească. Totuşi, nimic nu împiedică zeci de oameni să se delecteze cu bucate tradiţionale. Enoriaşii bisericii „Intrarea Maicii Domnului” de la Paris în frunte cu preotul Mihai şi colegii săi organizează o seară de caritate. Îmbrăcaţi în ii şi cămăşi naţionale, gospodine şi gospodari ruşi şi moldoveni au venit cu cele mai delicioase bucate tradiţionale.

Am purtat o discuţie cu preotul Mihai despre acest eveniment.

— În ce constă această seară de caritate?

— Frații și surorile ruși și moldoveni care vin la biserica noastră au pregătit acasă bucate tradiționale și au venit să le vândă. Banii adunați vor merge în fondul bisericii. Mai precis, sunt destinați celor care vin după ajutor la biserica noastră. După masa cu bucate, cei prezenți sunt invitați la un concert de cântece bisericești.

— Cum a apărut această idee?

— Consiliul parohial, din care fac parte ruși și moldoveni, organizează de mulți ani asemenea evenimente. Eu mi-am început activitatea la această biserică în anul 2005. Pe atunci, slujbele erau conduse de preoți ruși în limbile rusă, slavonă și franceză. Treptat, au început a veni și enoriași moldoveni, ca de ceva timp să facem slujbe și în română. Astfel, la asemenea seri de binefacere, care sunt organizate o dată pe an, participă și conaționalii noștri.

— Am văzut că s-au făcut cozi mari la mesele cu mâncare. Lumea continua să vină. Cum a fost mediatizat evenimentul şi cine a venit să cumpere bucatele?

— În această seară, au venit mulți din enoriașii acestei biserici, care ne găzduiește, dar și alți oameni care au auzit de seara de caritate. După cum v-am mai spus, aceste evenimente se organizează de mai mulți ani, iar mulți din cei veniți nu sunt aici pentru prima oară. Oamenii au transmis de la unul la altul, au fost postate anunțuri pe internet, au fost distribuite broșuri.

Mesele conaționalilor noștri sunt doldora de bucate. Zici că gospodinele se află la un concurs culinar. Ochii fug când la pârjoale, când la clătite. Dar nu se poate rezista mai ales mirosului inconfundabil de sarmale. Oalele s-au golit în mare grabă. De jur împrejur, cei prezenți savurează din deliciile moldovenești.

Când întreb pe cineva ce i-a plăcut cel mai tare, parcă se înțeleg între ei. Toți îmi arată sarmalele și mă roagă să-i ajut să pronunțe corect și să învețe acest cuvânt.

Potrivit preotului Mihai, după concert lumea a mai căutat să mănânce, doar că nu mai era mare lucru. De la sarmale rămăsese doar varza de la fundul oalelor.

Iar acum, când am ajuns la sfârșitul acestor rânduri, mă întreb: „Oare există pe lumea aceasta sushi mai bune decât sarmalele noastre?”