Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   ZdG la Poliţie

ZdG la Poliţie

294-zdgVineri, 24 septembrie, împreună cu avocatul Victor Panţâru (V.P.) am fost la ofiţerul de urmărire penală Doina Neaga (D.N.), în baza citaţiei primite, prin care eram solicitată la audieri legate de scrierea articolului „Puşcăria din bordel”.

A.R. — Bună ziua.
D.N. — Luaţi loc. Aţi adus articolul din ziar?
V.P. — Puteţi lua o copie din internet.
D.N. — N-avem internet. Poftim, citiţi petiţia.
Mi se întinde o foaie scrisă de mână, în care se solicită deschiderea unui dosar penal persoanei care a scris articolul „Bordelul din puşcărie, scris sub numele conspirativ Alina Radu”. (Remarc aici că titlul adevărat al articolului este „Puşcăria din bordel„.) În petiţie se indică faptul că dosarul penal trebuie intentat în baza art. 170 CP, deşi acesta a fost abrogat de mult. În document nu se indică ce expresie anume sau ce momente din articol ar cauza probleme autorului petiţiei – Victor Sorocovici – şi în ce constau problemele cauzate. Menţionăm că în articol procurorul şi nu numai exprimă faptul că Sorocovici este acuzat de trafic de fiinţe umane şi nu avea dreptul să părăsească localitatea, dar că el ar fi părăsit R. Moldova contrar legii.
V.P. — Care e explicaţia acestor acuzaţii? De ce dosar penal?

D.N. — Persoana care depune plângere spune ca a fost calomniată.

V.P. — Cred că e vorba de dosar civil, n-are nicio treabă penalul. Şi pe ce articol din Codul Penal?

D.N. — Articolul 170 din Codul Penal, dar el a fost exclus. Dar trebuia să ne aduceţi articolul, să îl vedem, că e vorba de un text scris de Alina Radu.

A.R. — Dar persoana care depune plângerea nu ar fi trebuit să îl anexeze, să îl prezinte?

D.N. — El ar fi trebuit să îl anexeze, dar în genere el e plecat, el nu-i în ţară, el a trimis un mesaj de la un telefon cu un număr, nu ţin minte, din România mi se pare. Doar a trimis o scrisoare cu o rudă de-a lui.

A.R. — Şi în mesajul la telefon ce va spunea?

D.N. — Cerea un număr de telefon ca să vorbim.

V.P. — Păi de când facem aşa justiţie? Nu se ştie cine şi de unde a scris, nu se prezintă, şi dvs. în loc să îi explicaţi despre competenţe civile…

D.N. — Trebuie să îi dau persoanei un răspuns decent, aşa cum prevede legea. Dar autorul e învinuit pe articol din Codul Penal, eu nu văd care e relaţia cu Codul Civil aici. Articolul care l-aţi scris în linii generale despre ce e?

A.R. — Sunt 2 pagini de ziar întregi.

D.N. — La ce vă referiţi acolo? În ce se acuză el? În trafic de persoane?

A.R. — Eu personal nu-l acuz de nimic.

D.N. — Cred că a avut motive pentru care a scris petiţia respectivă!

A.R. — Dacă aţi zis că v-a sunat, poate v-a explicat ce anume.

D.N. — Nu m-a sunat, a scris mesaj.

V.P. — Dar dvs. ziceţi că el acuză în baza unui articol din Codul Penal care a fost exclus.

D.N. — Eu trebuie să examinez complet sub toate aspectele. Vă spun că persoana nu este în ţară!

V.P. — Dar este internet, ziarul este şi la bibliotecă.

D.N. — Dacă Alina Radu spunea din timp că nu aduce articolul, eu îl căutam.

A.R. — Dar eu nu am promis nimic.

D.N. — Nu aţi promis, dar eu v-am spus la telefon să îl aduceţi. De ce nu aţi spus la telefon “Căutaţi-l singuri?”. Poftim, scrieţi explicaţie, şi-i tot.

A.R. — Ce să scriu în explicaţie?

D.N. — Să răspundeţi la întrebările pe care vi le dau eu.

A.R. — Dar dacă nu aţi citit articolul, despre ce o să mă întrebaţi?

D.N. — Eu nu înţeleg, vă bateţi joc de mine sau ce?

V.P. — Nu, eu deocamdată nu am făcut asta.

D.N. — Eu îmi fac lucrul. Eu v-am citat legal să vă pun întrebări. Eu trebuie să examinez petiţiile la toţi cetăţenii Republicii Moldova!

V.P. — Noi v-am împiedicat să examinaţi?

D.N. — Da. M-aţi împiedicat! Întrebând dacă e aşa şi altfel.

V.P. — Noi nu v-am dat voie să citiţi ziarul, articolul?

D.N. — Eu v-am explicat că am discutat cu Alina Radu să-mi aducă articolul. Eu m-am bazat pe dumneaei să mi-l aducă!

V.P. — Dar până a ajunge la şedinţa de azi, dvs. urma să citiţi articolul sau nu?

D.N. — Nu mă învăţaţi ce să fac!

V.P. — Eu nu vă învăţ.

D.N. — Prezentaţi-mi, vă rog, mandatul!

V.P. — De ce? Este vreun dosar?

D.N. — Nu-i dosar, dar vreau să văd în baza la ce o asistaţi. Doamna Radu, scrieţi explicaţie.

A.R. — Dar ce să explic?

D.N. — O să răspundeţi la întrebările pe care am să vi le pun eu.

A.R. — Despre ce?

D.N. — Despre cum e anotimpul afară.

A.R. — Să scriu acuma despre anotimp?

D.N. — Nu despre anotimp. Eu am petiţia în faţă, în baza ei eu vă pun întrebări! Scrieţi: Comisarului Comisariatului de Poliţie Centru, locotenent de poliţie, domnului Ion Belibov. Mai jos: de la cet., familia, numele şi mai cum. Patronimicul! Data şi anul naşterii. Adresa, telefonul de contact. Mai jos scrieţi: Explicaţie. Mai jos: La întrebările adresate mie…

A.R. — Dar acuma îmi dictaţi, eu nu răspund la întrebări?

D.N. — Sunteţi redactor-şef al Ziarului de Gardă? Scrieţi.

A.R. — Nu sunt redactor-şef. Pot să scriu şi întrebarea, ca să fie clar răspunsul?

D.N. — Scrieţi. Citiţi ce aţi scris.

A.R. — „Nu sunt redactor-şef al ZdG, sunt directoarea acestui ziar”.

D.N. — Ce ne puteţi comunica despre petiţia cu care aţi făcut cunoştinţă?

A.R. — Ce pot eu comunica despre această petiţie? Eu nu ştiu.

D.N. — Aţi citit petiţia?

A.R. — Notez întrebarea: „Aţi citit petiţia?”. Răspund: „Am citit”

D.N. — Credeţi că asta e o explicaţie? (Doamna ofiţer mi-a smuls foaia cu explicaţia.)

A.R. — Daţi-mi, vă rog, documentul înapoi.

V.P. — Noi nu putem să explicăm, că nu e clar ce să explicăm.

D.N. — Eu nu vreau să intru în conflict. Dar asta nu e explicaţie. E clounadă!

A.R. — E ce?

D.N. — E clounadă. Uitaţi-vă cum arată o explicaţie! Fără a fixa întrebările! Aici eu dau întrebări şi dvs. răspundeţi. Eu reprezint organul de poliţie! Dvs. sunteţi obligată să îmi răspundeţi la întrebări, dar nu să îmi fixaţi întrebările aşa, cu liniuţă, cum faceţi dvs.

A.R. — Eu nu am dreptul să scriu asta?

D.N. — Nu aveţi dreptul. Uitaţi-vă cum se scrie o explicaţie!

A.R. — Arătaţi-mi un document unde scrie că eu nu am acest drept şi eu nu am să mai încalc.

D.N. — Uitaţi-vă cum se scrie explicaţia. Persoana răspunde la întrebări pentru că ea este obligată să răspundă.

A.R. — Păi şi eu am scris răspunsuri la întrebări.

D.N. — Aiestea nu-s răspunsuri la întrebări. Chiar este aşa de complicat să răspundeţi la nişte întrebări? Şi ne-am spus buna ziua şi la revedere. Chiar e necesar aşa să ne contrăm? Să facem show din toată chestia asta?

V.P. — Asta vine de la faptul că dvs. nu aţi citit articolul.

D.N. — De unde ştiţi că eu nu am citit articolul? Articolul eu l-am citit. Eu doar am solicitat să aducă ziarul.

V.P. – Atunci puneţi întrebări pe articol. Până acum nu aţi pus întrebări pe articol.

D.N. — Materialul se duce la procuror. El poate nu citeşte articolul, dar când citeşte explicaţia trebuie să înţeleagă totul.

V.P. — Eu cred că procurorul trebuie să citească şi articolul, ca şi celelalte materiale la dosar. E obligaţia lui.

D.N. — Eu am indicaţia de la procuror. Procuratura Generală a expediat această petiţie la CPS Centru. Cu explicaţia verbală a procurorului de a solicita redactorului-şef al ziarului şi de a-i pune careva întrebări.

V.P. — Dar puneţi-ne întrebări concret pe articol.

D.N. — Eu întrebări concrete v-am dat. Eu nu pun din pod, eu nu pun întrebări despre viaţa personală şi intimă.

V.P. — Atâta timp cât nu există şi nu e iniţiată o procedură contravenţională, nici penală, nimeni nu ne poate soma să furnizăm răspunsuri.

D.N. — Foarte bine, las-o să scrie că nu vrea să răspundă la întrebări, dar nu să noteze întrebările mele aici şi să facă clounadă. De parcă eu stau aici de două zile. Faceţi showul ista, de parcă eu îs venită de la păscut vacile aici. Eu tot înţeleg, doamna Alina Radu, dar purtaţi-vă omeneşte!

A.R. — Dar cum mă comport eu acum?

D.N. — V-aţi comportat în batjocură, pentru că aţi fixat întrebările mele!

A.R. — Se depăşesc nişte limite. Eu nu m-am comportat omeneşte? V-aţi permis să mă acuzaţi de neomenie.

D.N. — Păi nu v-aţi comportat omeneşte! Dvs. nu ştiţi că o persoană când vine la poliţie răspunde la întrebări fără a nota întrebările?

V.P. — Poate ea n-a mai scris explicaţii, poate e prima dată?

D.N. — Domnul avocat, eu foarte bine înţeleg sarcasmul dvs. Scrieţi explicaţia şi sunteţi liberi. Eu vă spun că o să fiţi citaţi şi la procuratură, pentru că nu se poate aşa. Persoana poate într-adevăr este pătimită.

V.P. — Nicio problemă dacă ne cheamă procuratura, cu cea mai mare plăcere. Numai că nu înţeleg, scrisori de acestea poate să scrie oricine de oriunde şi să ceară dosare penale?

D.N. — Persoana respectivă (acuzată de trafic de femei, n.r.) a scris de nenumărate ori plângeri la Procuratură Generală şi nu numai. Şi ajung şi la preşedinte aşa scrisori. Şi eu mă duc la organul sus-numit cu explicaţia doamnei Alina Radu, care a notat întrebările pe care le pun eu în context! Asta e normal sau nu? Pentru că persoana scrie scrisori şi la preşedinte! Pentru că într-adevăr este acuzată pe nedrept.

A.R. — Deci cunoaşteţi că persoana (acuzată de trafic de femei, n.r.) într-adevăr e acuzată pe nedrept? Deja cunoaşteţi asta? Cu ce am acuzat-o? Înţeleg că e decis deja că eu am acuzat pe nedrept.

D.N. — Plângerea e scrisă pe articolul 170 din Codul Penal, care a fost exclus. Pedeapsa este prevăzută ca contravenţie administrativă. Alina Radu trebuie să fie chestionată, chiar este aşa de complicat? Unii sunt acuzaţi de infracţiuni şi au un comportament cu totul altfel. E greu să scrieţi că, iată, am scris un aşa articol, de acolo am căpătat informaţia.

V.P. — De ce trebuie să spunem noi de unde am luat informaţia?

D.N. — Dacă nu vreţi, aşa scrieţi: nu vreau să spun de unde am informaţia. Şi asta-i tot. Eu nu pot acum să scot din dvs. răspunsuri pe care nu vreţi să le daţi. Scrieţi încă o dată explicaţie.

V.P. — Potrivit art. 170, care a fost abrogat, nu ar fi trebuit să îi cereţi explicaţie.

D.N. — Să nu mă învăţaţi ce am de făcut eu, ne-am înţeles? Când o să fiţi în locul meu, atunci o să spuneţi!

Am scris o altă explicaţie, în care nu am mai notat întrebările Doinei Neaga şi care a fost anexată la dosar.

Alina Radu

Hărţuirea victimelor prin hărţuirea presei

După intentarea dosarului penal împotriva cetăţenilor Igor Spânu şi Victor Sorocovici, câteva dintre persoanele care acuză că au fost victime ale traficului de fiinţe umane, dar şi membrii familiilor lor spun că nu se mai simt în siguranţă, mai ales după ce au fost ameninţate în mod direct de către cele două persoane care în prezent sunt anchetate.

„Au spus că au să mă „uberească”, „mi-au scris un bilet cu conţinutul „viaţa de om costă 2000 de dolari”, „m-au ameninţat în propria casă, în parc, pe drum”, „am fost forţată să îmi retrag plângerile de la poliţie (există şi înregistrări audio ale acestor somaţii)”, „mi s-a intentat dosar penal după ce am depus plângeri la poliţie”, „am fost condamnată la 3 ani de detenţie, după ce am depus şi apoi am retras sub presiuni plângerea de la poliţie”, „mă simt în nesiguranţă după ce unul dintre martori a fost omorât în circumstanţe neelucidate” – acestea sunt pe scurt unele dintre declaraţiile victimelor.

ZdG consideră că victimele acestor cazuri de trafic de fiinţe umane nu sunt în siguranţă, cu atât mai mult cu cât toate sunt femei cu copii mici, 3 dintre ele având copii de până la un an. Nesiguranţa lor vine din contextul în care principalul acuzat pe acest caz, după cum spun procurorii, a părăsit R.Moldova având interdicţie de a părăsi localitatea. „Noi nu ştim unde este el şi ce poate pune la cale”, a spus una dintre victime.

După publicarea articolelor pe această temă („Puşcăria din bordel”, nr. 281 din 17 iunie şi 287 din 5 august) şi ZdG a primit ameninţări cu răfuiala, cu deschiderea dosarelor şi cu hărţuirea prin instanţe. În aceste condiţii, citarea reporterului ZdG la Secţia de Urmărire Penală pentru faptul că a scris aceste articole – în care au fost inserate opiniile tuturor părţilor, dar şi faptul că jurnalistul a fost ameninţat că „va fi chemat la Procuratură”, pentru că „a acuzat persoana pe nedrept” (fără ca o instanţă să decidă dacă persoana a fost acuzată cu adevărat şi dacă a fost acuzată pe nedrept), faptul că reporterul este citat pe un articol din Codul Penal care este abrogat deja de 6 ani, toate acestea par a fi instrumente de hărţuială a massmedia şi de descurajare a efortului reporterilor de a scrie pe o temă de interes public major – comerţul cu oameni. Totodată, constatăm cu îngrijorare că ţinta acestei hărţuieli a jurnalistului ZdG ar putea fi persoanele care sunt citate ca victime ale traficului de persoane, deoarece anchetatoarea de urmărire penală a solicitat să explicăm „de unde am căpătat informaţia”, fapt care ar însemna să divulgăm numele victimelor, ceea ce nu putem face.

Redacţia ZdG