VAMA FANTOMĂ. 20 de ani de teroare

Acum 20 de ani, pe toate podurile de pe Nistru au apărut maşini blindate şi posturi militare, după care autorităţile separatiste din regiunea transnistreană a R. Moldova au instalat puncte vamale unilaterale. Prin aceste puncte sunt colectaţi bani, sunt sechestrate bunuri, sunt transportate mărfuri. Deşi vama de la Nistru este considerată ilegală, mii de oameni, an de an, suportă consecinţele activităţii acesteia.

Cozile lungi şi verificarea umilitoare a genţilor şi a buzunarelor separă tot mai mult oamenii unii de alţii, trezind în sufletele lor ură şi duşmănie. În propria lor ţară, pentru a avea posibilitatea să-şi viziteze rudele sau să meargă la studii, cetăţenii R. Moldova sunt nevoiţi să treacă vama şi să fie supuşi unei percheziţii minuţioase, scoţându-li-se din geantă până şi plăcintele pregătite pentru drum.

Umiliţi acasă

Timp de 20 de ani, vama din interiorul R. Moldova nu doar că n-a fost desfiinţată, ci, dimpotrivă, a devenit şi mai strictă faţă de moldoveni. Mihai Dârul, unul dintre locuitorii din Dubăsari, susţine că toate problemele încep de la “aşa-numita vamă. Stau în rând, apoi ajung la vamă, unde începe înjosirea, batjocorirea de către aşa-numiţii vameşi smirnovişti. Caută toată maşina, răscolesc ca să scoată din oameni bani şi nu numai”.

Mihai susţine că oamenii n-au drepturi şi nu pot demonstra încălcarea legii în nicio instanţă, doar “vameşii, miliţia şi KGB-ul au drepturi. Aşa batjocură ca la noi, la aşa-numita vamă smirnovistă, n-am mai văzut. Aici nu trebuie de controlat nimic. E simplu. Ţi-a arătat buletinul şi lasă-l să treacă. Ei, însă, ca să fie omul umilit, ca să nu mai vină de la Chişinău în partea aceasta, fac tot posibilul să-l înjosească”.

Dacă este aglomeraţie, oamenii pot sta în vamă câte două-trei ore. Pentru a circula în propria ţară, ei sunt nevoiţi să treacă posturile forţelor de menţinere a păcii, apoi vama internă, după care vama aşa-zisei rmn. “Stai în rând, arată paşaportul, arată cine eşti, unde te duci, pe câte ore te duci. Dacă încalci ceea ce-ai spus, o să dai explicaţii. Bunăoară, dacă ai declarat că te duci pe trei-patru ore şi ai venit peste şase ore, te întreabă unde ai fost,  trebuie să dai lămurire unde te-ai pierdut două ore. Doar ai spus că vii la ora 16.00 şi ai venit la 18.00. Ce-ai făcut în acest timp?”, relatează indignat Anatol Croitoru, din Dubăsari.

Udo Burkholder, şeful Misiunii Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră în Moldova şi Ucraina (EUBAM), spune că, anul trecut, a fost stabilită o întrevedere cu reprezentanţii Serviciului Vamal din Tiraspol şi din Chişinău pentru a pune în discuţie colaborarea acestora: “Din păcate, reprezentanţii Tiraspolului nu s-au prezentat. Astfel, lucrurile rămân pe vechi sau chiar mai proaste. O colaborare este imposibilă din moment ce reprezentanţii ambelor părţi nu discută, iar oamenii continuă să sufere”.

Contrabanda transfrontalieră

Viorel Chetraru, directorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC), recunoaşte că, “în special, este vorba de traficul întreprins de persoane fizice, dar şi de un spectru destul de larg de mărfuri, care sunt obiect al contrabandei. Aici vorbim despre produse alimentare şi mărfuri industriale, mărfuri şi produse de origine ucraineană, care, ulterior, sunt introduse în R. Moldova prin intermediul segmentului transnistrean, această frontieră necontrolată de către autorităţile noastre”.

Andrei Covrig, expert militar, e de părere că se fac tranzacţii ilegale nu doar cu produse industriale şi alimentare: “S-a vorbit cu ceva timp în urmă despre faptul că Tiraspolul şi Tighina produc armament. Este un fapt confirmat, fiind vorba despre aruncătoarele de mine, despre automobilele care erau folosite ca transport pentru aceste aruncătoare de mine. Se vorbea că o parte din armamentul produs în Transnistria ajungea în republicile separatiste Abhazia şi Osetia de Sud. Este o scurgere de armament şi de la depozitele Armatei a 14-a. Nu este exclus că ceva din armamentul acesta şi din muniţiile Armatei a 14-a ajunge şi prin alte părţi, prin regimul acesta de contrabandă”.

În primele şase luni ale anului 2011, CCCEC a depistat nouă cazuri de contrabandă, mărfuri ce au pătruns în ţară prin intermediul segmentului transnistrean, şi 69 de cazuri de contravenţii administrative, mărfuri care au fost traficate, dar valoarea lor n-a atins 50 de mii, după cum se cere, pentru ca aceste acţiuni să fie calificate drept infracţiuni.

Vameşii le fac parte şi şefilor lor

„Din moment ce e vorba despre o ţară care nu există oficial, frontiera din Transnistria este o frontieră ilegală, ceea ce înseamnă că este coruptă”, consideră Anatol Croitoru. După părerea sa, dar şi a altor locuitori – atât de pe malul stâng, cât şi de pe malul drept al Nistrului – , “cei care lucrează la o frontieră coruptă sunt şi ei corupţi”, hrănindu-se din munca şi nevoile oamenilor. “A crescut ţăranul în seră nişte roşii acolo sau nişte castraveţi şi-l controlează unde îi duce şi de ce îi duce, iar pentru asta trebuie să mai şi plătească. Asta nu-i spălătură de bani? Omul îi creşte numai el ştie cum şi-l controlează unde îi duce. Dă un document că-s ai tăi sau nu-s ai tăi”, spune indignat Anatol.

Ca să fie lăsaţi în pace, ţăranii sunt nevoiţi să-şi împartă venitul şi aşa destul de modest cu vameşii, ei înşişi devenind astfel “partenerii corupţiei, fără să-şi dea seama de acest fapt”, spune Anatol cu părere de rău. El susţine că toate nelegiuirile se fac chiar în faţa cetăţenilor, care nu se pot plânge nimănui: “Noi, cei din stânga Nistrului, suntem martori oculari, care am văzut oprite tiruri, automobile din care se scot ţigări şi alte lucruri, adică ceea ce vor să transporte din stânga Nistrului pe celălalt mal în mod ilegal”.

Pe de altă parte, aceşti vameşi sunt numiţi în funcţie de către cineva şi, evident, trebuie să-mpartă cele dobândite cu mai-marii lor, lucru de care sunt siguri oamenii solicitaţi de ZdG să se pronunţe. Andrei Covrig, expert militar, e de părere că edificiile cu trei-patru etaje ale demnitarilor nu corespund salariilor pe care le au: “Mulţi dintre demnitarii din stânga Nistrului sunt proprietari de edificii, de firme economice, adică de hoteluri, de restaurante ş.a.m.d. Când corelăm salariul unui aşa-zis ministru de la Tiraspol, care primeşte circa 450 USD, cu casa pe care şi-a construit-o, ajungem la concluzia că fenomenul corupţiei există. Şi va fi foarte greu de stârpit”.

Nu trebuie de dat şi de cerut mită

Udo Burkholder, şeful EUBAM, susţine că, pentru combaterea corupţiei, e nevoie de o conlucrare comună a autorităţilor de pe ambele maluri ale Nistrului, dar, în primul rând, pentru a putea fi lichidată corupţia “nu trebuie de dat mită şi nu trebuie de cerut mită”.

Viorel Chetraru, directorul CCCEC,  recunoaşte existenţa fenomenului corupţiei, care capătă forme diferite. “Pentru noi, a fost important să ne concentrăm atenţia asupra documentării unor scheme gestionate de grupuri bine organizate, grupuri în componenţa cărora intră şi reprezentanţi ai organelor de drept, ai unităţilor care, în competenţa lor, au funcţii de a reprima asemenea fenomene. Avem două asemenea cazuri, în care a fost constatată implicarea reprezentanţilor organelor de ordine”, declară directorul CCCEC.

Oamenii, însă, găsesc soluţii mult mai eficiente pentru combaterea corupţiei pe frontiera administrativă transnistreană. “Trebuie de pus lângă frontiera lor o frontieră din partea R. Moldova. Important este să fie numiţi oameni cinstiţi, dar la noi, din păcate, îl pui cinstit azi şi peste o săptămână devine necinstit”, îşi dă cu părerea Anatol Croitoru, care nu crede că problema va fi soluţionată în viitorul apropiat.

Oamenii au obosit de aceste puncte vamale şi de permanentele verificări. Ei sunt indignaţi că nu pot circula liber în ţara lor, că nu-şi pot vedea apropiaţii, că nu se pot deplasa fără obstacole la serviciu sau la studii. De aceea, mulţi pun accentul pe lichidarea acestei vămi. Astfel, Mihai Dârul consideră că această chestiune trebuie discutată cu toată seriozitatea. Unica soluţie pe care o vede Mihai este “să scoată vămile şi ţara e unită”.

Bunelu’, nenea n-o să tragă cu arma în noi?

Divizarea ţării, hotarul, vameşii impostori, care nu permit oamenilor să se deplaseze liber în ţara lor, îşi lasă amprenta până şi în sufletul unui copil. Cei care sunt nevoiţi să treacă această vamă se plâng de condiţiile inumane la care sunt supuşi.

Mihai Dârul spune că, pe lângă umilinţă, trebuie să mai suporte şi capriciile timpului de-afară, care rareori este favorabil: “Iarna-i frig să stai acolo să te sufle vântul, iar vara soarele te cârligă. Cel mai mult suferă copilaşii, care suportă cu greu aceste condiţii. Asta e o nevoie, e un banditism din partea smirnovistă, nu altceva”.

Anatol Croitoru mărturiseşte că cei mici sunt îngroziţi de vameşi şi de armele acestora. El îşi aminteşte că, de fiecare dată când merge cu maşina împreună cu familia şi ajung la posturile forţelor de menţinere a păcii, nepoţica îl întreabă: “Bunelu’, da nenea n-o să tragă în noi cu arma?”. Totodată, Anatol este indignat de atitudinea indiferentă a autorităţilor: “Păi, copiii, nepoţii voştri din Basarabia, când veniţi la Chişinău dintr-un sat oarecare, vă întreabă cu frică: “N-o să tragă nenea cu arma în noi?” Copiii noştri cresc afectaţi de frica asta”.

Conform datelor CCCEC, comparativ cu anii precedenţi, se atestă o descreştere a numărului de infracţiuni pe “frontiera” internă de la Nistru, dar se înregistrează o creştere cu circa 5% a contravenţiilor administrative. Deci, marfa de contrabandă în cantităţi mai mici, dar transportată tot mai des nu face decât să sporească cantitatea generală a acesteia. Contrabanda cu diverse tipuri de mărfuri a devenit un business dintre cele mai profitabile pe aşa-zisa frontieră moldo-transnistreană, la care nu renunţă nici oamenii, nici vameşii.