Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   "Toţi şoptesc că am murit"

„Toţi şoptesc că am murit”

288-mortÎn mijlocul verii, la începutul lunii iulie, Nicolai Grigorovici a devenit tătic, pentru prima dată. Soţia sa, Evelina născuse prin operaţie de cezariană o fetiţă de 3300 grame. Scurtă a fost bucuria familiei: copilul a trăit doar câteva ore, iar mama – doar câteva zile. Decesurile au survenit în urma agravării unei maladii cronice a Evelinei. Încă din copilărie, ea suferea cu inima, iar sarcina şi naşterea s-ar fi finalizat cu succes dacă medicii ar fi ştiut.

Evelina Grigorovici, 28 de ani, a decedat la patru zile după naştere de infarct miocardic acut. Fetiţa ei, botezată de asistentele medicale cu numele Maria, a decedat din cauza unei insuficienţe respiratorii, legată de patologia mamei. Medicii care au fost alături de Evelina în ultimele ei zile spun că această tragedie ar fi putut fi evitată, dacă exista o monitorizare adecvată a acestei sarcini.

„Mamă, de ce toţi şoptesc că eu am murit?”

Aceasta ar fi întrebat-o Evelina pe mama ei, în vis, după ce, în realitate ea fusese înmormântată la cimitirul din satul Şişcani, raionul Nisporeni. Acolo s-a născut, şi-a petrecut copilăria şi acolo a fost condusă pe ultimul drum de tot satul. „Plângeau toţi – de la copii până la batrâni. A plâns şi cerul, când am coborât-o în groapă, căci au început să curgă picături de ploaie de sus”, povesteşte Eleonora Covaş, mama Evelinei. Femeia spune că tragedia aceasta i-a distrus viaţa: nu poate dormi, nu poate lucra şi nu poate să se împace cu gândul că fetiţa ei nu mai este. „Evelina era o fată frumoasă, cu un păr lung şi bogat, cuminte şi liniştită. Se temea foarte mult de spitale, de doctori, de când era mică, din cauza tatălui său care a decedat când ea avea doar 3 anişori”, zice Eleonora Covaş. Mama spune că tatăl Evelinei ar fi decedat tot din cauza inimii.

Cât timp a fost însărcinată, fata nu s-a plâns de nimic. În ultimele luni de sarcină, picioarele, faţa şi mâinile i s-ar fi umflat mai tare şi Evelina a stat în spital, însă medicii spuneau că la toate gravidele se întâmplă aşa. Mama fetei povesteşte că o prietenă de-a ei i-a sugerat să se înţeleagă cu un medic pentru naştere. Aşa a şi făcut, însă când a ajuns în spital Evelina îi spunea mamei tot timpul că are frică de doctori, că simte ceva, că nu vrea să stea în acel spital.

În săptămâna când trebuia să nască, medicii au hotărât să-i facă cezariană. Aceasta şi mai mult a speriat-o pe Evelina, mai ales că o verişoară i-ar fi sunat şi i-ar fi povestit un vis de-al ei: că Evelina a fost operată şi a căzut în comă după cezariană şi nu s-a mai trezit.

Marţi seara, 6 iulie, înainte de ziua operaţiei, mama şi fiica s-au îmbrăţişat ultima dată. „A venit fratele ei din Italia, cu maşina. Aşa de tare s-a grăbit acasă, de parcă simţea ceva”, povesteşte Eleonora Covaş. Au ieşit toţi afară, s-au pupat, s-au strâns în braţe şi s-au despărţit. Soţul Nicolai a condus-o până în salon şi au plecat toţi acasă. Evelina zâmbea şi le spunea: „Mâine o să fim toţi împreună, cu Sabrina. O să-i trag o bătaie când o să iasă…”.

Eu trăiesc şi plâng

Apăsat de tragedia care i-a marcat viaţa, Nicolai Grigorovici, soţul Evelinei zice că nu ştie dacă o să afle vreodată a cui a fost greşeala. Revoltat de tot ce s-a petrecut în zilele de după naştere, zice că are multe nedumeriri şi întrebări, legate moartea femeii care i-a fost alături de mai bine de patru ani.







Nicolae vine regulat la mormântul ei. De la intrarea în cimitirul de la Şişcani, observi o mulţime de coroane şi flori, panglici negre şi regrete. Se apropie rapid de cruce, de parcă n-ar avea răbdare şi pune trandafirii în apă. Vasul se varsă şi toate lacrimile lui se duc în pământ la ea. Nicolai ia trandafirii ofiliţi deja şi îi dă la o parte. Apoi merge la mormântul fiicei sale, Maria Sabrina, care stă alături de mama. O căldură apăsătoare, o tristeţe puternică, care îţi pătrunde până în oase şi îţi ia aerul, o jale de nedescris domneşte deasupra mormintelor familiei Grigorovici.

Soţul Evelinei zice că nu a avut curaj să-i spună că fetiţa lor a murit. „Am văzut, imediat după naştere cum asistentele fugeau cu copilul în braţe în secţia de reanimare a nou-născuţilor. Fetiţa era învelită într-o pătură…”, povesteşte Nicolai.

Când Evelina şi-a revenit, primele întrebări au fost despre fetiţă:” Dar cui seamănă fetiţa? Îţi vine a crede că avem un copil?”. Evelina îi spusese soţului că se simte rău după anestezia generală, în special nu vede. „Te iubesc”, nu uită să-i spună ea lui Nicolai, la despărţire.

A doua zi, soţul a aflat că Evelina este în secţia de reanimare, conectată la aparate. „Ne-au spus că sunt afectate toate organele, avea lichid în plămâni, ficat, rinichi, iar medicul – cardiolog a efectuat o investigaţie şi a depistat că inima ei era mărită de două ori şi nici nu încăpea în piept”, spune soţul femeii. Tot el mai adaugă că nu a ştiut că soţia avea probleme cu inima: „De când trăim împreună, ea nu s-a plâns că o doare ceva sau o deranjează”. Nicolai este sigur că dacă ştia mai din timp, atunci ar fi avut o atitudine mult mai serioasă faţă de graviditatea soţiei sale.

Duminică după masă, 11 iulie, Evelina a fost deconecată de la aparatul de respiraţie artificială şi primele cuvinte ale ei au fost: „Mi-i foame, că de trei zile nu am mâncat”. Soţul chiar a fost surprins că ea tot îşi amintea. Respira foarte greu şi nu avea deloc puteri, spune el. După aceasta, lui Nicolai i-ar fi spus medicii că starea soţiei merge spre bine şi să vină mâine dimineaţă, cu bulion de găină. „Nu vroiam să mă duc, am stat pe scaun afară multă vreme. A doua zi, am venit dis-de-dimineaţă, cu borcanul de zeamă”. Nicolai îşi aminteşte că medicul l-a chemat într-un cabinet unde erau mai mulţi prezenţi şi i-a spus îngrozitoarea veste: „Din păcate, Nicolai, soţia ta a decedat ieri seara”. Inima Evelinei s-a oprit în seara zilei de 11 iulie.

Inimă, nu mă lăsa

Eleonora Covaş recunoaşte că Evelina de mică avea o problemă la inimă: prolaps de valvă mitrală. Ala Cerbadji, şefa secţiei de Morfopatologie al Spitalului Nr.1, Chişinău explică ce înseamnă această patologie: valva mitrală, care este responsabilă de pomparea sângelui în restul organismului, nu se închide până la urmă şi ea atârnă în cavitatea ventriculului stâng al inimii. Nu ştim dacă Evelina a discutat vreodată despre această boală cu medicul ginecolog, însă mama fetei a adus fişa medicală şi investigaţiile anterioare abia după ce starea fiicei s-a înrăutăţit, iar nepoţica a decedat.

După ce s-au efectuat necropsia şi investigaţiile de laborator, cartela medicală a Evelinei a ajuns pe mâinile medicilor de la maternitate. „Copilul a suferit de boli respiratorii acute, sistemul imunitar era scăzut. Încă din anul 1987, medicul scria în cartelă viciu congenital cardiac”, povesteşte şefa secţiei de Morfopatologie după ce a studiat istoria medicală a Evelinei. După părerea medicului, părinţii nu au conştientizat seriozitatea acestor diagnosticuri, căci abia în anul 1995, fata trece un examen medical de specialitate la inimă şi se confirmă prolapsul valvei mitrale. După 2000, Evelina face o investigaţie care arată cu câţi cm este mărită valva şi toate celelalte dimensiuni ale inimii.

„Atunci când este vorba de o sarcină, inima este organul ţintă şi necesită investigaţii serioase. Pacienta trebuie monitorizată tot timpul şi să se afle la evidenţă în secţia de patologii extragenitale. La noi există aşa ceva, la Centrul Mamei şi a Copilului”, spune Ala Cerbadji. Din păcate, Evelina Grigorovici nu a beneficiat de asemenea investigaţii pentru că nici unul din medici nu a ştiut despre existenţa patologiei cardiace până ce a decedat copilul, zice medicul.

Asta explică multe lucruri: şi faptul că Evelina se simţea mai rău în ultimele luni, era umflată, şi faptul că după operaţie, situaţia s-a agravat în mod ireversibil.” Inima ei făcea faţă cu greu necesităţilor fătului, care era din ce în ce mai mare; procesul de încetinire a circulaţiei sângelui s-a început încă de atunci”, explică medicul. Iar după operaţie, în urma efortului şi emoţiilor, sângele a început să se depoziteze în cele mai vitale organe şi anume ficatul, splina, rinichii.

Atunci când s-a efectuat necropsia, la 12 iulie, şefa secţiei de Morfopatologie zice că au fost prezenţi mai mulţi specialişti, din diverse domenii, inclusiv un grup de lucru din cadrul Ministerului Sănătăţii. „Primul lucru care s-a observat: pacienta este în edeme, adică în cutia toracică era lichid, în cavitatea abdominală- la fel, erau mărite splina, ficatul şi rinichii”. Sângele depozitat a mărit şi pereţii vaselor sangvine, şi porii, de aceea s-au produs aceste schimbări în organism.

Pompa inimii nu funcţiona normal, ne-a spus şi Ala Cerbadji, şi şeful Centrului Perinatologic nr.1 din Chişinău, Dondiuc Iurie. „Pacienta avea insuficienţă respiratorie, fiindcă inima nu oxigena organismul”, spun medicii, care adaugă că acelaşi diagnostic a fost şi în cazul copilului, care nu putea respira de sinestătător. „Fetiţa a trăit din contul oxigenului care exista în organism, în sângele ei, de la mamă. Ce folos că era conectată la respiraţie artificială, dacă sângele nu transporta oxigenul în organism?”, explică şefa secţiei de Morfopatologie.

Statistici bune pentru Moldova

Decesul matern este definit ca decesul unei femei în timpul sarcinii, naşterii sau într-o perioadă de 42 de zile după terminarea sarcinii. Indicatorul mortalităţii materne prezintă raportul dintre numărul femeilor care au decedat în urma complicaţiilor din timpul sarcinii sau naşterii într-un an de referinţă, care revin la 100.000 născuţi vii din acel an. Specialistul principal, obstretician ginecolog al republicii, Iurie Dondiuc spune că în lume, la fiecare trei minute o femeie moare în legătură cu sarcina, naşterea sau complicaţii aferente acestora. În Republica Moldova, în anul 2009, indicele mortalităţii materne a fost de 17,2 la 100000 nou-născuţi, în 2007 – 15,8, în 2005- 18 cazuri. Medicul afirmă că Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă pentru ţările în curs de dezvoltare ca acest indice să fie sub 20. „La noi, după cum ne arată şi ultimele date situaţia s-a îmbunătăţit şi nu este una alarmantă”, zice Iurie Dondiuc, care mai adaugă că ţinând cont şi de nivelul dezvoltării socio-economice a ţării, problema este dirijată corespunzător. În acest an, tendinţa este una mai mare, însă aceasta este cauzată de factori ce nu ţin de obstretică şi ginecologie, mai spune medicul. „Peste zece femei au decedat, în legătură cu sarcina şi naşterea, însă şase dintre ele – au fost infectate cu virusul gripei pandemice. Acestea sunt cauze imprevizibile, care nu ţin de instituţia obstreticală”.

288-galca2Situaţia a evoluat spre bine în 2009, aceasta este şi părerea lui Boris Gâlcă, directorul Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie din Moldova (UNFPA). „Mortalitatea maternă ramâne o problemă extrem de majoră a sistemului de sănătate publică din Moldova, iar unul din Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului, pe care Moldova şi le-a asumat în anul 2000 se referea la îmbunătăţirea sănătăţii materne, inclusiv a indicelui mortalităţii materne. Până în 2010 – acesta să se micşoreze până la 15,5, iar în 2015 – 13,3”, ne-a informat directorul UNFPA.

După părerea lui Boris Gâlcă, realizarea acestui obiectiv depinde mult de finanţarea acestui domeniu, inclusiv utilaj şi echipament medicală, precum şi de întărirea măsurilor de depistare timpurie a femeilor supuse riscului de deces. Totodată responsabilitatea familiei şi a tinerei mame faţă de conduita sarcinii este crucială şi poate cea mai importantă. Femeia gravidă trebuie sa ştie că evidenţa timpurie a sarcinii, testarea şi consultaţiile specialiştilor, participarea mandatorie la clasele prenatale sunt elemente critice care trebuie respectate de ea şi familia acesteia.
Directorul Centrului Perinatologic a municipiului Chişinău, Iurie Dondiuc zice că factorul hotărâtor în cazurile de deces matern rămâne a fi cel social şi cel legat de cultura medicală a pacientei, decât cel medical. „La noi încă persistă vechile tradiţii şi obiceiuri: lasă că dacă toate au născut, o să nasc şi eu, sau mentalitatea din timpul sovietic că pentru noi cineva trebuie să facă, în loc din timp, să ne adresăm la medic şi să prevenim toate situaţiile neplăcute. Planificare familială, asta ar trebui în mod normal să facă un cuplu tânăr care a întemeiat o familie. Din păcate, la noi totul se întâmplă invers”.

288-comparatieCauze şi consecinţe

Un studiu recent al unei organizaţii internaţionale demonstra că fiecare a doua femeie care naşte are anemie, iar fiecare a treia – maladii cronice asociate sarcinii. Valentin Friptu, şeful Catedrei de Obstetrică şi Ginecologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie «Nicolae Testemiţanu», declara anterior că multe din decesurile materne sunt cauzate de patologii extragenitale, urmate apoi de complicaţii ale sarcinii sau naşterii. Boris Gâlcă spune că principalele cauze ale decesurilor materne sunt infecţiile (40%), hemoragiile (27%) sau alte complicaţii. Din numărul total de decesuri, ¾ au loc în zonele rurale. Această tendinţă ne-a confirmat-o şi specialistul principal al republicii, medicul Iurie Dondiuc. Tot el mai adăuga că factorii determinanţi ai decesurilor se referă la statutul social, nivelul de cultură, statutul de sănătate, chiar şi studiile superioare. «În cazul virusului AH1N1, a fost o campanie de mediatizare destul de amplă şi oamenii au fost preveniţi în mod regulat, mai ales gravidele. Şi totuşi ce s-a întâmplat ? În cinci din cazurile când femeile au decedat, ele s-au adresat tardiv la medic».

Directorul UNFPA, Boris Gâlcă este de părere că factorii medico-sociali se referă şi la condiţiile de muncă ale însărcinatelor, care nu sunt suficient monitorizate. « Adesea forţa de muncă a femeilor, adolescentelor este exploatată în cea mai importantă perioadă a vieţii lor (de dezvoltare şi maturizare a funcţiei reproductive), la lucrări ce periclitează sănătatea, precum ridicarea greutăţilor, temperaturilor joase, umiditatea sporită a aerului, praf, substanţe toxice ».

În comparaţie cu alte ţări din regiune (excepţie România), Moldova a înregistrat progrese în diminuarea ratei mortalităţii, mai ales în comparaţie cu ţările CSI. Acest model este « exportat » şi în alte tări din Asia Centrală, spune directorul UNFPA, însă este necesar de aliniat acest indicator la nivelul ţărilor europene.

TABEL:
Indicele mortalităţii materne, Republica Moldova

Anii

1996

1997

1999

2000

2002

2005

2006

2007

2008

2009

Număr de decesuri,
la 100000 nou-născuţi

40,2

48,3

28,6

27,1

28

18

16

15,8

38,4

17,2

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Organizaţia Mondială a Sănătăţii
Natalia Dabija