Torturaţi de stat – ajutaţi de străini

Zeci de persoane torturate de-a lungul timpului au participat la ziua uşilor deschise, organizată de Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”. Cu această ocazie, vizitatorii şi-au revăzut foştii camarazi de suferinţă şi au retrăit împreună momentele de groază prin care au trecut. De remarcat că majoritatea „clienţilor” centrului şi cei care au fost prezenţi la manifestare sunt persoane care au avut de suferit de pe urma protestelor din 7 aprilie. La eveniment a fost prezent şi regizorul Mihai Fusu, care intenţionează să producă o piesă de teatru inspirată din acele evenimente.

Ziua uşilor deschise face parte dintr-o campanie iniţiată de câteva organizaţii de apărare a drepturilor omului din R. Moldova, printre care Amnesty International Moldova, Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii „MEMORIA”, Institutul pentru Drepturile Omului şi Promo Lex. Campania „Împreună împotriva torturii” a fost dedicată Zilei Internaţionale a ONU pentru susţinerea victimelor torturii, marcată în toată lumea la 26 iunie. Centrul „Memoria” din Chişinău este unic în R. Moldova. Acesta este locul ideal unde persoanele torturate şi molestate se pot întâlni şi discuta, pot cere şi pot primi spijin moral, sfaturi şi asistenţă medicală gratuită. De fapt, acest centru, fondat în anul 1999, a oferit consultaţii gratuite unui număr de peste 1000 de persoane. Statul, implicat în mai multe abuzuri comise împotriva cetăţenilor, a fost absent la problemele centrului.

Timpul vindecă

Primul grup ţintă al centrului au fost victimele represiunilor politice. Din 2001—2002, „Memoria” a început asistarea victimelor torturii, iar din 2002-2003 centrul asistă şi refugiaţii ajunşi cu diferite probleme, ne-a spus directoarea centrului, Ludmila Popovici. Totuşi, până a ajunge să ofere asistenţă sutelor de nevoiaşi, nu a fost deloc uşor. Directoarea ne-a mai relatat că pe parcursul anilor au trecut prin multe perioade dificile, datorate în principal faptului că statul nu a dorit să contribuie la dezvoltarea centrului. Primim ajutor de la organizaţii străine, statul nu ne-a ajutat cu niciun leu, deşi în majoritatea ţărilor acesta oferă spaţiu sau plăteşte chiria. „Ideea unui astfel de centru în Moldova ne-a venit după ce am văzut trei asemenea centre în România. În decembrie 1999, l-am înregistrat la Ministerul Justiţiei.

Peste 70 de victime ale „revoluţiei de la Chişinău” şi-au găsit consolare la Centrul „Memoria”. Acolo, cei care încă mai simt consecinţele bătăilor la care au fost supuşi în penitenciare se întâlnesc pentru a povesti despre chinurile la care au fost supuşi. Acum îşi amintesc despre acele momente de groază uşor relaxaţi, zâmbind, dar cu tristeţe în suflet. Julieta Saviţchi, soţia lui Anatol Mătăsaru, deşi nu a avut de suferit fizic în urma evenimentelor de după 7 aprilie, a trecut prin momente cumplite. A trăit într-o stare de incertitudine şi de emoţii negative, legate de arestarea soţului său.

„Aici am fost încurajată cu un sfat, am găsit persoane trecute prin aceeaşi situaţie ca şi noi. Discutând cu ei, înveţi ce ai de făcut”, ne-a spus Julieta Saviţchi.

Totuşi, majoritatea persoanelor care au nevoie de ajutorul centrului sunt elevi şi studenţi, care au fost maltrataţi în penitencire în urma evenimentelor din 7 aprilie. Unii dintre ei susţin că nu au participat la proteste şi că au fost bătuţi şi torturaţi pe nedrept. Alţii recunosc că au participat la acţiunile de protest şi declară că sunt gata să o facă din nou, dacă va fi nevoie, pentru că acţiunile de maltratare la care au fost supuşi nu i-au speriat, ci i-au făcut mai dornici de libertate.

Statul cu beţele-n roate

Centrul „Memoria” îşi are sediul în sectorul Telecentru. E un spaţiu luat în chirie. „Deşi credeam că vom plăti chiria temporar, acest lucru continuă de 10 ani. Din 2000, ne-am adresat la Primărie, cerând un teren pentru construcţia unui sediu. Tot de atunci suntem verificaţi minuţios de Procuratură. Punctul culminant a fost în 2005, când am primit un teren la Valea Morilor pentru construcţia sediului. Timp de doi ani, am pregătit actele necesare, dar s-a întâmplat catastrofa de la Valea Morilor şi am stopat lucrările. În 2008, Procuratura a intentat un proces împotriva Primăriei, acuzând-o că ne-a repartizat terenul. Am umblat prin judecată vreun an, până când Curtea de Apel a decis că Procuratura nu are dreptul să ceară intentarea unor asemenea dosare. Astfel, noi am fi putut construi mai departe centrul pe acel teren. Înainte de intentarea acelui proces, câştigasem un grant pentru construcţia sediului. Deoarece, pe parcursul procesului, nu am avut dreptul să construim, am pierdut grantul”. Ludmila Popovici ne-a mai povestit că, pe când terenul se afla în litigiu, nu au fost plătite impozitele, iar ulterior au fost nevoiţi să achite şi o amendă pentru acest lucru. „Legile funcţionează pentru stat”, conchide directoarea.

Teatru despre viaţă

Prezent la Ziua Uşilor Deschise a centrului, regizorul de teatru Mihai Fusu povestea că tortura e cea mai mare nedreptate posibilă, omul fiind supus la chinuri fizice şi morale, la umilinţe în scopul obţinerii unor mărturii care l-ar putea inculpa.

„După 7 aprilie s-au produs nişte lucruri dramatice, de care nu gândeam că se pot întâmpla în R. Moldova, mai ales că ne considerăm un popor civilizat şi avem obiective europene. Îngrozit de crimele care s-au produs în comisariate, eu, ca regizor, aş vrea să fac o piesă de teatru, în care să fie dezvăluite, criticate şi condamnate aceste infracţiuni. Toţi trebuie să luptăm împotriva torturii. Juriştii şi politicienii pe calea lor, oamenii de rând – individual, iar artiştii sunt datori să se mobilizeze pentru a denunţa aceste nedreptăţi flagrante. Am vorbit cu tineri care mi-au spus că tortura la care au fost supuşi după 7 aprilie nu poate fi transmisă nici prin nişte filme de groază”.

În 2008, Centrul „Memoria” a asistat 750 de persoane. Acum, din cauza crizei mondiale, au mai rămas peste 400 de persoane care, timp de jumătate de an, vor primi ajutor medical gratuit.

Victor MOŞNEAG