Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Tortura – în poşta lui…

Tortura – în poşta lui Filat şi Zubco

Secretariatul Internaţional al Organizaţiei Mondiale Împotriva Torturii (SIOMÎT) solicită intervenţia urgentă a primului-ministru, Vlad Filat, şi a procurorului General, Valeriu Zubco, în cazul fraţilor Repeşcu. Asta se spune într-o scrisoare adresată, în copie, şi noului preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Poalelungi, dar şi reprezentantului R. Moldova la oficiul ONU de la Geneva. În scrisoarea  SIOMÎT se arată că au parvenit informaţii despre tratamente inumane şi acţiuni de tortură la care ar fi fost supuşi cei doi fraţi – Adrian, de 32 de ani, fost poliţist, şi Constantin, de 24 de ani, ambii din Pârliţa, raionul Soroca.

Iată conţinutul scrisorii, pe scurt: „Adrian Repeşcu a fost reţinut la 11 august 2007 de nişte persoane în civil, care nu s-au legitimat, ridicându-l din propria maşină cu forţa, legându-i mâinile cu o centură. Ulterior, cu o maşină a poliţiei a fost transportat la sectorul de poliţie Botanica, iar pe drum spune că a fost bătut în zona rinichilor. La poliţie, Adrian spune că l-a văzut şi pe fratele său, Constantin, care fusese arestat chiar în apartamentul pe care îl luau în chirie împreună.

Cei doi fraţi spun că au fost duşi în camere diferite şi băturţi crunt de către mai mulţi poliţişti. Apoi ar fi fost spânzuraţi de o bară de metal agăţată între două mese, ceea ce le-a cauzat dureri insuportabile. Pe durata interogării, Constantin Repeşcu a fost ameninţat cu moartea în repetate rânduri. Apoi i s-a pus pe cap o mască antigaz şi a fost bătut din nou. Atunci când era bătut, i se agăţa şi o greutate de organele sexuale, el pierzându-şi cunoştinţa de mai multe ori. Apoi i-a fost pus pe cap un volum al Codului Penal şi a fost lovit peste cap, spunându-i-se că în acest mod nu vor rămâne urme.

Cei doi fraţi ar fi fost bătuţi cu regularitate în perioada detenţiei preventive la Comisariatul General de Poliţie din Chişinău, unde au fost deţinuţi începând cu 14 august 2007. Într-una dintre zile, Adrian a fost dus într-o cameră în care fratele său, Constantin, era bătut şi forţat să recunoască că a săvârşit o crimă. În acest context, Adrian Repeşcu susţine că a recunoscut crima pe care nu a comis-o, doar pentru a stopa tortura asupra fratelui său.

În septembrie 2007, fraţii Repeşcu au fost transferaţi în detenţie preventivă la Penitenciarul nr. 13. Membrii familiei au avut posibilitatea să îi viziteze doar peste două luni, adică în octombrie 2007. Abia acolo Adrian a beneficiat de un consult medical. Constantin Repeşcu a putut consulta medicii doar în vara lui 2008, atunci când a fost eliberat până la finalizarea procesului judiciar. Atunci a fost diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral, sindrom anxio-neurotic şi suspiciuni de fractură a craniului.

În cadrul unei şedinţe judiciare din aprilie 2008, Adrian şi Constantin au declarat că au fost supuşi torturii, solicitand ca această plângere să fie examinată. Dar solicitarea lor nu a fost auzită, nefiind pornită vreo investigaţie pe acest caz.

Între timp, familia fraţilor Repeşcu a adresat o mulţime de plângeri în faţa instanţelor naţionale. Procurorul municipiului Chişinău a lansat o investigaţie în noiembrie 2010 în baza acuzaţiilor de tortură asupra celor doi fraţi, la începutul anului 2011 recunoscând că aceştia sunt victime ale torturii. Totuşi, la 30 noiembrie 2011, acelaşi birou al Procuraturii a respins acuzaţiile aduse colaboratorilor de poliţie, argumentând că nu a avut loc niciun caz de tortură sau tratamente inumane în cazul celor doi fraţi.

La 6 iunie 2011 Curtea de Apel Chişinău l-a condamnat pe Constantin Repeşcu la 7 ani de detenţie, iar pe Adrian – la 17 ani de închisoare pentru omor. Condamnarea s-a făcut în fond în baza confesiunilor celor doi fraţi acordate sub presiunea tratamentelor degradante şi a torurii. Cei doi fraţi au atacat ulterior această decizie la Curtea Supremă de Justiţie”.

Amintim că R. Moldova a ratificat Convenţia ONU Împotriva Torturii şi a altor Tratamente şi Pedepse Crude, Inumane şi Degradante. Articolul 15 al Convenţiei spune că „Fiecare stat parte se asigură că orice declaraţie care se stabileşte că a fost făcută ca urmare a torturii nu poate fi invocată ca probă în orice procedură legală”. Totodată, în baza acestui document, se stabileşte datoria autorităţilor Republicii Moldova să ia în considerare orice acuzaţii de tortură şi rele tratamente făcute de victimă şi să întreprindă o anchetă promptă, efectivă, aprofundată, independentă şi imparţială în acest sens.

E greu să discutăm pe aceleaşi teme, când nimeni nu ne aude

Elena REPEŞCU, mama celor doi fraţi,
a declarat pentru ZdG că a depus nenumărate plângeri la adresa autorităţilor din R. Moldova cu privire la aplicarea torturii faţă de fiii săi, dar nu a primit niciun răspuns. În aceste condiţii, s-a adresat şi organizaţiilor internaţionale. „Nu avem nimic nou. Pe Adrian îl pot vedea doar o dată pe lună, timp de o oră. Luna trecută nici nu a prea vorbit, nu mai vrea să îmi spună nimic, căci tocmai murise mama mea şi el vedea cât mă chinui. Săptămâna aceasta i-am transmis un pachet cu mâncare şi poate am să îl văd, dar ne este greu să discutăm pe aceleaşi teme, când nimeni nu ne aude”, a explicat Elena Repeşcu.

„Fabrica de dosare” foloseşte şi asemenea arme: bătăile sau masca antigaz

Ludmila POPOVICI, directoarea Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”:
„Nu e prima dată când Guvernul primeşte scrisori despre acuzaţiile de tortură ale persoanelor care au ajuns în contact cu anchetatorii. În acest caz, mama fraţilor Repeşcu deţine o mulţime de acte prin care demonstrează că au avut loc acte de tortură care nu au fost investigate. Potrivit convenţiilor internaţionale privind combaterea torturii, condamnările persoanelor în baza unor mărturii făcute în urma tratamentelor inumane trebuie anulate. Moldova a pierdut numeroase cazuri la CEDO pentru faptul că plângerile de tortură nu au fost investigate, iar persoanelor aflate în detenţie preventivă nu le-a fost asigurat tratamentul uman. Se ştie că „fabrica moldovenească de dosare” foloseşte şi asemenea arme cum ar fi bătăile sau masca antigaz”.