Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Taţii violatori şi copiii jertfe

Taţii violatori şi copiii jertfe

296-incestÎn ultimii ani, s-a înregistrat o explozie a cazurilor de abuz sexual al copiilor săvârşit de către părinţii biologici. Specialiştii sunt siguri că numărul cazurilor declarate reprezintă doar vârful de aisberg. Copiii, în loc să primească protecţie şi siguranţă de la cele mai apropiate fiinţe, părinţii care le-au dat viaţă, sunt recompensaţi cu o dragoste inexplicabilă, cu abuz şi indiferenţă. În condiţiile în care predomină teama şi ruşinea de a se afla despre cele întâmplate, doar cei mai curajoşi declară infracţiunea.

Incestul este cel mai grav abuz care poate fi săvârşit asupra unui copil, este convinsă psihanalista Ana Chirsanov. Ea spune că, din punct de vedere psihologic, această traumă nu se compară cu nimic, face praf viaţa unui copil. Este ca un atac de cord, şi copilul trebuie ajutat de urgenţă de către un specialist. E mai grav decât violul, pentru că deja e viol, dar săvârşit de o persoană apropiată şi dragă victimei. Chiar dacă abuzul încetează, în lipsa unui tratament adecvat, traumele pricinuite sunt ca o rană vie, iar persoana abuzată, fiind foarte vulnerabilă, poate ajunge la suicid, consum de droguri sau de băuturi alcoolice, delincvenţă sau poate fi implicată în trafic de fiinţe umane.

Cifrele înregistrate sunt foarte mici

Incestul este ceva universal, susţin psihologii. Se întâmplă în toate ţările şi în toate păturile sociale. O situaţie de incest se produce în timp. Un element caracteristic este că abuzatorul stabileşte un contact emoţional foarte apropiat cu victima sa, îi creează copilului senzaţia că este protejat, iubit. Face acest lucru ca o plată pentru relaţiile incestuoase pe care mai apoi le impune. După care îi spune victimei că, dacă va vorbi cu cineva despre ceea ce i se întâmplă, toată lumea o va învinui că este uşuratică, că a provocat acest lucru. «Un alt traseu de manipulare este că abuzatorul ştie foarte bine despre acea atitudine pozitivă, despre acea dragoste de fiică sau de fiu pe care i-o poartă copilul şi manipulează cu faptul că, dacă se va afla, el va sta la închisoare. Există cazuri şi mai agresive, când copilul este şantajat de către tată că, dacă va spune cuiva, o va ucide pe mamă», spune Daniela Sâmboteanu, directoarea Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC).

Centrul «Amicul» din Chişinău oferă consultanţă copiilor expuşi abuzului şi un set de servicii de protecţie. La momentul de faţă, în asistenţă la centru sunt 13 cazuri de incest, de regulă relaţii dintre tatăl biologic şi fetiţe. «Această cifră constituie aproximativ a treia parte din numărul de cazuri parvenite în acest an spre examinare. În ultimii doi ani a crescut îngrijorător numărul de incesturi înregistrate. În realitate, cred că atât noi, cât şi organele de drept cunoaştem foarte puţin, iar cifrele înregistrate sunt foarte mici în raport cu ceea ce se întâmplă în realitate», este convinsă Rodica Coreţchi-Mocanu, managera Centrului.

Istoria sa, din gura multor persoane

Deşi are doar 11 ani, Ana are senzaţia că şi-a pierdut copilăria. Vrea să fie ca ceilalţi copii, dar nu este, pentru că vede lumea cu alţi ochi, spune copilul. Este o fetiţă cu o personalitate foarte puternică, cu o inteligenţă dezvoltată, matură, o descrie psihologul.

De un an şi jumătate este într-o mare aşteptare. De atâta timp se desfăşoară ancheta cazului în care ea este victimă, iar tătăl ei violator. A fost o perioadă de mari încercări pentru fată: trădarea mamei, ameninţările tatălui, nesiguranţă, indecizie, şedinţe de judecată, declaraţii ale martorilor.

În timpul judecăţii, fata a asistat la toate declaraţiile martorilor. Un lucru foarte distructiv şi nerecomandat în cazul copiilor victime, susţin psihologii. Anişoara a fost nevoită să asculte istoria sa, una ruşinoasă pentru multă lume şi dureroasă pentru ea, din gura mai multor persoane: medicul care a examinat-o, psihologul care a consultat-o, profesori, vecini.

„Mama ştia ce i s-a întâmplat”

„Am ajuns într-un impas în soluţionarea acestui caz», spune cu regret Daniela Sâmboteanu. În vara anului trecut, la insistenţa unei rude, la Centrul «Amicul» s-a adresat mama unei fetiţe. Era foarte speriată. Nu a spus multe detalii, doar s-a interesat dacă, eventual, ar putea fi ajutată. După câteva luni a revenit. Fetiţa a dat declaraţii. Au fost sesizate autorităţile. Tatăl abuziv a fost îndepărtat din familie pentru o perioadă.

Copilul a vorbit deschis doar cu psihologul Centrului, care este pregătit să lucreze cu astfel de victime. Ea a povestit cum în decursul a cinci ani a fost molestată de către tatăl ei: o obliga să-l atingă în zonele intime şi să accepte ca şi el s-o atingă. De la zece ani, cu vreo jumătate de an înainte de discuţia ei cu specialistul, tatăl începuse să o violeze. Cel mai grav din ceea ce a auzit psihologul de la acest copil este că, în toată această perioadă, mama ştia ce i se întâmplă copilului. Din relatarea fetei se înţelege că mama, oarecum, se aştepta să se întâmple violul.

Jertfă pentru „binele familiei”

Chiar dacă erau declaraţiile copilului, dar şi alte probe, după o lună tatăl a fost eliberat de sub arest. Asta a servit drept temei pentru mamă ca să-şi retragă cererea de la poliţie. Fetiţa a fost plasată pentru o perioadă scurtă de timp într-un centru specializat, pentru a se evita aflarea ei în acelaşi spaţiu cu tatăl abuzator.

Specialiştii CNPAC, care pe întreaga perioadă au monitorizat cazul, susţin că pe parcursul urmăririi penale tatăl a găsit modalităţi de a manipula fetiţa, de a o înfricoşa, pentru a-şi retrage declaraţiile. La un moment dat, ea era gata să se jertfească pentru aşa-zisul bine al familiei. Când cazul a ajuns în instanţa de judecată, completul de judecători, este vorba de un centru raional, a refuzat să audieze copilul într-un spaţiu protector, chiar dacă procurorul a solicitat acest lucru şi le-ar fi fost asigurată întreaga logistică. «Am impresia că se caută diferite motive pentru a nu fi pronunţată sentinţa. Este un caz foarte clar că incestul s-a produs, dar deja de un an şi jumătate se află în instanţele de drept. În toată această perioadă, copilul se află într-o stare de nesiguranţă şi de aşteptare. Plus că locuieşte în acelaşi spaţiu cu abuzatorul», spune Sâmboteanu.

„Copilul e abuzat, dar nu poate fi scos din familie”

Tatiana Catan este unul dintre avocaţii pe care îi angajează CNPAC pentru reprezentarea în instanţă a copiiilor abuzaţi. Ea susţine că cea mai mare problemă în astfel de dosare este că copilul nu este luat din familie, continuă să locuiască în aceeaşi casă, dacă nu cu ambii părinţi, atunci cu mama. «Dacă aceasta îl susţine pe tată, despre ce fel de anchetă poate fi vorba? Pentru protecţia copilului, este clar că trebuie să fie scos din familie. În legislaţia naţională este o singură măsură, lipsirea de drepturi părinteşti, dar în asemenea situaţii se ezită se se aplice această măsură mamei, care a fost neglijentă şi n-a observat sau a tolerat ce se întâmplă. Legea nu prevede o procedură prin care copilul să fie luat din familie pentru o perioadă de timp», declară avocata.

În cazurile date, în special dacă dosarul durează mai multe luni, ani sau dacă sunt insuficiente probe pentru demonstrarea vinovăţiei, victima se confruntă în fiecare zi cu abuzatorul. «Este un paradox, copilul e abuzat, dar nu poate fi scos din familie. Cred că trebuie cumva modificată legislaţia», crede Catan.

O altă problemă în soluţionarea juridică a acestor cazuri este adresarea tardivă, consideră Marina Popovici, şefa Secţiei minori şi moravuri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Cu cât trece mai mult timp, cu atât este mai greu de cumulat probe puternice. Aceeaşi situaţie este şi în cazul expertizei medicale, susţine ea.

Din punct de vedere juridic, infracţiunile de abuz sexual al minorilor de către un părinte pot fi considerate incest, care este definit în Codul Penal drept «raport sexual între rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, precum şi între rude pe linie colaterală» şi se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani, sau viol, «raportul sexual săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa». Cel de al doilea se pedepseşte mai dur, dacă este săvârşit asupra unui minor şi/sau a unui membru de familie, cu detenţie de până la 20 de ani.

Tatiana EŢCO