Tancul R. Moldova este patriotismul blindat

Zilele trecute s-au împlinit exact 92 de ani de când tancul a fost folosit pentru prima dată în istorie ca armă de luptă. După aproape un deceniu de la apariţia vehiculului blindat în conflictele militare, Armata Naţională nu are în dotare nicio maşină de acest fel. Unii experţi militari spun că R. Moldova nici nu are nevoie de tancuri, iar Ministerul Apărăii (MA) susţine că lipsa tancurilor nu reprezintă o problemă pentru forţele armate, acestea având în dotare maşini mai performante. Totodată, unele date, neoficiale, arată că trupele din nerecunoscuta „RMN” au un batalion de tancuri, amplasat în s. Hlinoaia.

Doar pe postament

Pe 3 septembrie, cu ocazia aniversării a 17 ani de la crearea Armatei Naţionale, Vitalie Vrabie, ministrul Apărării, menţiona, în mesajul său, că toţi cetăţenii au „nevoie de o armată puternică, profesionistă şi eficientă”. În acelaşi apel, oficialul asigura că armata „de mâine va fi una şi mai modernă, mai bine antrenată şi înzestrată cu mijloace şi echipamente performante”.

Amintim că la începutul acestui an, presa a scris despre o simulare realizată pe calculator de către specialiştii americani şi care arată că într-un eventual nou război între cele două maluri ale Nistrului, Chişinăul ar capitula în câteva zile sau chiar ore. Unul din criteriile principale de care au ţinut cont analiştii din cadrul Biroului Demografic al SUA a fost potenţialul uman şi cel militar al R. Moldova şi „RMN”. Însă, potrivit datelor experţilor americani, Chişinăul dispune de 110 tancuri T-64, iar Tiraspolul de doar 18 vehicule de acelaşi model.

Însă, potrivit lui Igor Malai, viceministrul Apărăii, trupele moldoveneşti nu au nici un tanc în dotare. Ce-i drept, în R. Moldova există câteva tancuri, însă acestea datează din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi sunt amplasate pe postamente, în calitate de monumente istorice.

„Armata fără tanc, nu-i armată”

Potrivit lui Viorel Cibotaru, expert militar, R. Moldova nu a avut niciodată procurări în masă de armament, deşi în baza Tratatului privind forţele convenţionale în Europa, statul poate dispune de până la 250 de tancuri. Cu toate acestea, Cibotaru spune că Armata Naţională categoric nu are nevoie de astfel de maşini de luptă. Expertul îşi motivează părerea prin faptul că relieful geografic şi densitatea populaţiei nu ar permite folosirea tancurilor cu destinaţia şi forţa lor reală.

„Tancul e o armă de atac pe câmp deschis, scopul principal al acesteia fiind distrugerea unei linii de apărare, într-un război clasic”, explică Viorel Cibotaru. Însă, după cum susţine acceaşi sursă, în condiţiile de azi, tancurile sunt pe cât de puternice, pe atât de inutile, uneori. „Pe câmp deschis, tancul modern distruge totul, dar în oraşe, acesta este orb şi ineficient, forţa lui echivalându-se cu a unui bărbat cu un mijloc antitanc”, menţionează Cibotaru.

Expertul militar mai spune că trupele mai multor ţări au în dotare tancuri, printre acestea fiind şi vecinii R. Moldova – România şi Ucraina, iar Armata Naţională ar putea cumpăra vre-o două unităţi, însă doar pentru antrenamente. Viorel Cibotaru crede că trupele moldovene ar avea mai mare nevoie de elicoptere, maşini de luptă a infanteriei şi mijloace antitanc.

Mihai Balan, combatant, membru al Consiliului Veteranilor Războiului pentru Independenţă, reieşind din cele văzute personal, este sigur de faptul că Armata Naţională are nevoie de tancuri. „Trupele trebuie să fie dotate cu tehnică performantă, dar armata fără tancuri nu-i armată”, consideră Balan. Tot el a menţionat faptul că şi nişte elicoptere de luptă ar fi necesare.

Expertul militar, Viorel Cibotaru, mai spune că, prin anii ’90, generalul Pavel Creangă, ex-ministru al Apărării, în prezent decedat, a venit cu iniţiativa de a constitui o unitate de tancuri în Armata Naţională, însă aceasta nu ajuns să se materializeze. „Creangă era tanchist de profesie şi, pe timpul URSS, fusese comandantul unei unităţi de tancuri în Belarus”, spune expertul militar, parcă vrând să explice intenţia generalului.

Amintiri din tranşee

„O poveste, devenită în scurt timp legendă” printre combatanţii în războiul de pe Nistru, ţine de un tanc. Aceasta este relatată de Vlad Grecu, participant la lupte, în cartea sa „O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari”. Istoria spune că, „din lipsă de forţe umane, conducerea platoului a decis să părăsească porţiunea de traseu de lângă satul Roghi”, unde se aflau. În acest timp, „inamicii îşi restabili prezenţa” în zona respectivă, aceştia având în dotare „un elicopter şi un tanc T-72, unul dintre cele mai moderne cu care era dotată Armata sovietică”. Însă, „tancul, imediat ce se arătă de după o colină, fu „aranjat” de un proiectil dirijat prin radio, instalaţie antitanc mânuită de ofiţeri specializaţi”. Acesta a devenit „un monstru pe şenile, cu turla la pământ şi ţeava sprijinită în ceea ce mai rămăsese din el”. După aceasta, avuse loc nişte tratative şi „colonelul inamic” s-a interesat de persoana care i-a distrus tancul. „Specialistul nostru” s-a dovedit a fi  un tânăr, tractorist de meserie, care îşi satisfăcuse serviciul militar în Afganistan, iar comandant i-a fost „colonelului inamic”.

Pe Veaceslav Malinin, un chişinăuian, l-am întâlnit întâmplător la Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. Din discuţiile cu el am aflat că fratele său mai mic, Vladimir, decedat acum 4 ani, a participat la luptele de pe Nistru şi chiar a distrus un tanc. „Din câte îmi povestea fratele, într-una din bătăliile de la podul din or. Bender, batalionul din care făcea parte a fost asaltat de gardişti, care aveau şi 2 tancuri. Mulţi din colegii lui au murit atunci, dar ei reuşit până la urmă să respingă atacul”, relatează Veaceslav Malinin. „Anume în acea bătălie, îşi continuă gândul Veaceslav, fratele meu a reuşit să distrugă un tanc, cu lansatorul de grenade”. Din câte ne-a mai spus bărbatul, Vladimir s-a ales atunci cu răni şi contuzie, dar pentru curajul său a primit din mâinile preşedintelui ţării, Mircea Snegur, cea mai înaltă distincţie militară din R. Moldova – ordinul „Ştefan cel Mare”.

Nicolae Cuşchevici