Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Suicid de teama poliţiei

Suicid de teama poliţiei

Cu trei săptămâni înainte să împlinească 23 de ani, un tânăr tătic din Budeşti şi-a pus capăt zilelor sărind de pe un pod. Poliţia anunţase că ar fi fost determinat la această faptă de gelozie, deoarece soţia sa vorbea prin internet cu alţi bărbaţi. Familia băiatului, însă, este convinsă că adevăratul motiv este legat de dosarul penal în cadrul căruia tânărul era suspectat de omor.

Toate problemele familiei M. au început la sfârşitul lunii septembrie. Mihail avea 22 de ani şi era penultimul frate dintre cei şase. Făcuse armata şi lucra în construcţii. Nu fusese vreodată în conflict cu legea sau cu oamenii. Cu două luni în urmă, jucase la propria-i nuntă. Trăia la părinţi împreună cu soţia şi intenţiona să-şi construiască o casă în vecinătate. După căsătorie, i se născuse o fiică. Erau o familie fericită. Cea mai mare grijă la acel moment era organizarea botezului.

În maiou şi cu un papuc în gospodărie străină

În ultima zi de marţi din septembrie, Mihail a mers prin sat cu prinsul cumetrilor. Acasă a ajuns pe la miezul nopţii. După câteva minute, l-a sunat vecinul. Acesta văzuse că, în ograda sa, este un străin şi i-a cerut ajutorul, să vină să vadă ce se întâmplă. ”Am auzit câinele hămăind şi am ieşit afară. M-am uitat pe la animale, pe la viţel şi, când colo, văd pe cineva sprijinit de perete. Nu ştiu cine era, îl vedeam prima dată. M-am speriat şi am sunat vecinul. El mă ajuta tot timpul, ne înţelegeam bine”, povesteşte Gheorghe, speriat de poliţie şi de închisoare.

Când a ajuns, prin întuneric, Mihail a desluşit un bărbat care se spijinea de perete cu mâinile în sus. Avea pe el doar maiou şi era încălţat cu un papuc. Într-o mână ţinea un ciorap. Era beat şi nu prea reacţiona la vorbele celor doi. I-au zis să plece. Mihail i-a dat o palmă peste faţă, ca să-l convingă. Atunci, vecinii nu s-au gândit la alt motiv din care ar putea o persoană să intre în gospodărie străină în toiul nopţii decât cel de furt. Când ajunsese lângă poartă, străinul parcă vroia ceva. Gheorghe nici acum nu ştie ce a fost, fie că acela a vrut să-l lovească pe Mihail, fie că a vrut să se sprijine de el. Atunci, Mihail l-a lovit cu piciorul, iar necunoscutul a căzut după poartă.

”L-au ameninţat, cerându-i să-şi recunoască vina”

Când au văzut că nu se ridică, s-au alarmat. L-au stropit cu apă, l-au mai mişcat, după care au chemat urgenţa şi poliţia. ”Ultimii, l-au învinuit pe Mihail de cauzarea traumelor, l-au ameninţat, cerându-i să-şi recunoască vina, şi l-au arestat”, scriu într-o plângere membrii familiei băiatului.

Acesta a fost arestat pentru o lună. Până în ultima zi a declarat că este nevinovat de moartea acelei persoane. Nu a ascuns faptul că l-a lovit cu o palmă şi un picior. Atât el, cât şi familia sa, nu au acceptat poziţia Procuraturii, că anume aceste lovituri au provocat decesul. Ulterior, s-a aflat că persoana decedată fusese bătută şi dezbrăcată, că căzuse într-un şanţ de pe teritoriul unei construcţii din vecinătate. Şeful sectorului de poliţie, Ruslan Darii, spune că s-au verificat toate aceste detalii şi că deţin informaţiile respective, dar nu poate să le divulge.

La 1 octombrie, după două zile de la înfăptuirea omorului şi arestarea tânărului, procurorul Vitalie Busuioc l-a pus sub învinuire. Acesta constatase că ”Mihail M. a săvărşit vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale care a provocat decesul victimei în următoarele circumstanţe: la 28.09.2010, aproximativ la ora 02.30, Mihail, intenţionat, urmărind scopul vătămării integrităţii corporale, i-a aplicat lui F. o lovitură cu palma peste faţă şi o lovitură cu piciorul în piept, care, conform extrasului din raportul de examinare medico-legală, se califică ca hemoragie subarahnoidală, traumă cranio-cerebrală închisă, care au provocat decesul victimei”.

Expertiza medico-legală a arătat că persoana decedată avea multiple răni pe faţă, buze, pe întreg corpul, iar moartea acesteia a survenit în urma traumei cranio-cerebrale închise. Leziunile şi hemoragiile i-au fost provocate de un obiect sau obiecte dure cu aproximativ 1-2 ore înainte de deces. De asemenea, F. avea o coastă ruptă. Cu aceste traume, bărbatul putea să se deplaseze în decurs de 1-2 ore şi să fie conştient, susţine medicul legist. Leziunile de pe corp puteau fi provocate în urma luptei sau autoapărării sau a căderii sale, se mai arată în raportul legistului.

Punerea sub învinuire, prematură

Avocatul lui Mihail, Tudor Suveică, este convins că în dosar nu existau probe care ar fi demonstrat acuzaţiile aduse de procuror. ”Lovitura aplicată victimei, o palmă, nu putea cauza acea traumă cranio-cerebrală închisă. Urmau a fi examinate alte versiuni, mai importante, deoarece persoana decedată fusese dezbracată în pielea goală şi bătută anterior”, e de părere avocatul. El susţine că punerea sub învinuire a lui Mihail a fost prematură, arestul fiind decis în lipsa unor probe reale.

Timp de o lună, Mihail a stat în arest, fiind luat direct din curtea vecinului, în noaptea cu pricina. Când procurorul a solicitat prelungirea arestului şi Curtea de Apel a menţinut solicitarea, au fost prezentate concluziile medicului legist în legătură cu omorul care i se incrimina tânărului, acesta fiind eliberat în arest la domiciliu.

Mihail era deprimat şi speriat. Soţia sa îşi aminteşte că despre perioada în care a stat închis nici nu vroia să vorbească. ”Cred că nici nu-ţi trebuie să ştii cum a fost”, îi spunea soţul, care se considera nevinovat şi era hotărât să nu se mai întoarcă după gratii.

”Bani, dar eu n-am aşa sumă…”

”Când a sosit acasă, Mihai era disperat. Cu lacrimi în ochi, spunea că e nevinovat, iar procurorul şi poliţiştii îl ameninţau şi îi promiteau ani grei de puşcărie. Din ziua eliberării, el a fost vizitat la domiciliu de câteva ori de poliţişti. Cineva i-a telefonat. Devenea tot mai îngândurat. Pierduse încrederea că adevărul va fi stabilit”, susţine familia băiatului, într-o scrisoare.

În a treia zi de după eliberare, poliţistul de sector împreună cu alţi patru au venit să verifice dacă Mihail încalcă sau nu condiţiile arestului la domiciliu. Aceştia îşi argumentaseră prezenţa prin faptul că cineva i-ar fi sesizat că băiatul a ieşit în sat, îşi aminteşte mătuşa, căreia poliţiştii i s-au prezentat. ”Din coridor am văzut cinci bărbaţi spătoşi. După ce l-au întrebat dacă totul este în regulă, poliţistul din sat l-a luat într-o parte. Am auzit numai bucăţele din discuţie. De mai multe ori am auzit cum acela spunea ”mie nu-mi trebuie nimic de la tine”, ”dacă nu eram noi…”. Mişa i-a spus: ”eu am să vă mulţumesc”. Când l-am întrebat despre ce au vorbit, a spus: ”nimic important”, îşi aminteşte soţia suspectului.

Alexandra, sora lui Mihail, care a angajat avocatul şi care şi-a asumat responsabilitatea să-l ajute pe fratele mai mic în această situaţie, spune că, după vizita poliţiştilor, fratele ”tare s-o închis, nici nu vorbea”. ”Când l-am întrebat ce au vrut, mi-a spus că ”bani, dar eu n-am aşa sumă şi nu vreau ca tu să lucrezi toată viaţă ca să-mi dai mie datoriile pentru o palmă şi un picior, pentru care mi s-o pus un trup după mine”, susţine Alexandra, amintindu-şi că poliţiştii ar fi spus că ”ei l-au scos din puşcărie, că au pus cuvânt”.

”Un poliţist să ceară bani, tre’ să fii tare uşuratic”

Despre soluţionarea ”problemei” cu bani, sora băiatului mai discutase la începutul urmăririi penale cu un poliţist. ”Când umblam atunci, la început, vorbisem cu un poliţist, nu ştiu cum îl cheamă şi, să-l văd, nu ştiu dacă mi-l amintesc. Îl întrebasem ce se poate de făcut ca să-l scoatem pe Mihai, că nu-i vinovat. El a zis că trebuie bani, până la 10 mii de euro. I-am spus că atâţia bani nu avem şi c-o să-i găsim un avocat şi o să-l scăpăm”, recunoaşte sora.

Ruslan Darii, superiorul poliţistului de sector, confirmă că subalternii săi l-au verificat de câteva ori pe Mihail. ”Poliţiştii de la crima organizată şi cei de la ordinea publică îl supravegheau. Versiuni sunt multe, dar colaboratorii de poliţie îşi făceau meseria. Este exclus că putea cineva să-i ceară bani. Vă spun cu certitudine. Eu ştiu ce colaboratori mergeau. Ştiu onestitatea lor. Chiar dacă cerea cineva bani şi chiar dacă îi lua, ce putea să modifice cu judecătorul? Astea-s vorbe goale. Câţi bani ar fi dat, era fără rost, asta-i procedură şi, cine înţelege jurisprudenţa, îi imposibil să se ducă un poliţist să ceară bani, tre’ să fii tare uşuratic”, este convins poliţistul.

Legătura cauzală dintre dosar şi suicid

Duminică seara, la o săptămână de la eliberarea din arest, Mihail s-a aruncat de pe podul care duce spre Vadul lui Vodă. Nimeni dintre apropiaţi nu s-a aşteptat la acest lucru. Toată ziua băiatul s-a întâlnit şi a cinstit cu prietenii. Împreună cu nănaşul, încărcase într-un tractor gunoiul din curte. Vorbise cu băieţii să-l ajute la săpat grădina. Discutase cu soţia despre cumetria fiicei, pe care a plimbat-o o bună parte din zi. Ce l-a făcut pe tânărul tată să ia această decizie? Familia nu are niciun răspuns. Ei solicită implicarea presei şi a procuraturii, pentru a ”stabili adevărului privind motivele ce l-au determinat să se sinucidă. Credem că între acţiunile procurorului, poliţiştilor, judecătorului, care l-au arestat şi ţinut ilegal în detenţie, şi moartea lui Mihail există o legătură cauzală”, scriu ei într-o plângere.

Familia presupune că, în acea seară, baiatul a fost sunat de cineva. Chiar au şi auzit cum se certa la telefon. Ei nu ştiu cu cine, iar poliţia încă nu le-a dat un răspuns.

”Poliţiei îi era lene să găsească vinovaţii”

Procurorul care instrumenta cazul, Vitalie Busuioc, recent a fost schimbat. Nu a dorit să spună motivele, iar despre dosar a spus că ”este confidenţialitatea urmăririi penale şi nu pot să vă spun nimic. Şi dosarul nu mai este la mine”. Pretextul confidenţialităţii l-a invocat şi celălalt procuror, care se ocupă acum de cauză, Renata Anici. Ea doar a confirmat că băiatul sinucis nu este singurul suspect şi că dosarul va fi trimis în judecată până la sfârşitul anului curent.

Avocatul lui Mihail este convins că dosarul suicidului acestuia trebuie să fie inclus şi examinat împreună cu cel în care era suspectat de omor. Explicaţia surorii Alexandra este simplă: incompetenţă. Ea crede că ”poliţiei îi era lene să găsească vinovaţii. Decât să caute, l-au prins pe el, l-au închis şi gata, dar nimeni nu s-a aşteptat să se termine aşa”.

Tatiana EŢCO