Stadionul olimpic – o farsă comunistă

Deşi se anunţa a fi cel mai somptuos stadion pe care l-am fi văzut vreodată, până la urmă, nu a fost decât un proiect ratat. Acum, nimeni din cei abilitaţi cu edificarea acestuia nu vorbeşte despre el, lăsând astfel impresia că nu s-a dorit niciodată construcţia unui stadion olimpic lângă circ, iar toate acţiunile întreprinse de oficialii comunişti au fost doar în scopuri electorale. Aceste supoziţii sunt demonstrate de decizii luate în grabă, fără ca terenul destinat construcţiei să fie verificat înainte ca acea minge uriaşă să fie amplasată, la vedere, acolo.

233-stadionCă stadionul olimpic a fost o acţiune electorală poate fi explicat prin faptul că cel mai mult s-a vorbit despre el în timpul alegerilor locale din 2007, atunci când lupta pentru funcţia de primar al Chişinăului era acerbă. Anunţul oficial despre construcţia noului stadion olimpic a fost făcut în toamna 2006, cu jumătate de an înaintea alegerilor. Atunci, printr-un mare fast organizat de PCRM, a şi fost pornită construcţia stadionului. Mingea, care mai rezistă şi acum, a fost, însă, singura dovadă că acolo se intenţionează construcţia acelui stadion. După ce, într-un final, Dorin Chirtoacă a fost ales primar, Vasile Tarlev, desemnat iniţial responsabil de proiect, a anunţat că firma “Kilogrin” nu poate efectua lucrările din motive financiare, anunţându-se, practic, o nouă licitaţie.

Început promiţător

În toamna anului 2006, Compania cu capital străin “Kilogrin” a primit dreptul de a edifica Stadionul Olimpic din Chişinău. După ce, în mai, a fost desemnată de Guvern, Consiliul Municipal Chişinău (CMC) a aprobat decizia. Astfel, întreprinderea primea în arendă, pe o perioadă de 49 de ani, 24,6 ha, amplasate în perimetrul străzilor Vladimirescu, Calea Orheiului şi bd Renaşterii. Noua arenă ultramodernă ar fi trebuit să corespundă normelor internaţionale şi ar fi trebuit să găzduiască competiţii internaţionale de fotbal, atletism, handbal, volei, baschet, nataţie. “Urma să fie construit şi un Palat al Sportului, iar construcţia ce cuprindea stadionul era una mai vastă, cu un tunel care să lege mai multe instituţii sportive, inclusiv Universitatea Sportului”, îşi aminteşte Vasile Tarlev. Tot atunci mai mulţi specialişti susţineau că terenul nu este unul propice pentru construcţia unui astfel de complex.

Ulterior, în CMC, au apărut diverse conflicte legate de acest subiect. Consilierii, inclusiv cei din PCRM, refuzau să accepte ca bugetul municipal să suporte o parte din cheltuielile destinate construcţiei stadionului, motivând că acesta nu va fi la balanţa municipiului. Consilierii se arătau surprinşi de unele prevederi prezente în contractul cu firma “Kilogrin”, menţionând că de mai multe ori se votează una, iar în deciziile CMC apare altceva.

Consilierul municipal Oleg Cernei îşi aminteşte că, deşi iniţial prioritar era stadionul, pe parcurs, investitorul a dorit să-şi proiecteze pe locul respectiv un cartier de blocuri locative cu hotel. “Stadionul era un pretext. Ei intenţionau să construiască un cartier locativ cu centre comerciale. Când se încerca proiectarea cartierului respectiv, CMC s-a opus schimbării destinaţiei acelui teren. Atunci, firma “Kilogrin”, văzând că nu-i vor fi acceptate intenţiile, a refuzat terenul”. Cernei consideră că discuţiile despre construcţia stadionului nu au fost altceva decât o acţiune populistă şi o încercare de a înstrăina acel teren pentru a fi exploatat în alte scopuri.

Interese personale

De aceeaşi părere este şi viceprimarul de Chişinău, Nistor Grozavu. “Iniţial, firma “Kilogrin” a crezut că va face un stadion pur şi simplu, iar restul terenului va fi folosit pentru construcţia de locuinţe. Ulterior, când s-a făcut studiul de fezabilitate şi planul detaliat, s-a observat că nu ajung vreo 3-5 ha pentru ca acolo să fie un stadion complet. Atunci au renunţat”. Grozavu precizează că în cadrul Consiliului Urbanistic Republican, când a fost prezentat proiectul, se vorbea despre construcţia unui stadion simplu, cu teren de fotbal şi pistă de atletism, fără alte atribute necesare unui stadion olimpic. O bună parte a terenului urma să fie utilizată pentru construcţia de locuinţe.

Grozavu a insistat să nu fie luată nicio decizie asupra terenului decât după efectuarea unui studiu de fezabilitate. “Sunt multe probleme geotehnice”, a precizat viceprimarul. Anterior, acolo fusese o groapă adâncă, acoperită cu gunoaie, peste care nu se poate de construit atât de simplu. În acea zonă, nu pot fi construite blocuri de locuit”, a mai menţionat viceprimarul, care a mai explicat că e puţin probabil ca pe acel teren să mai fie construit un stadion. “Moldova nu are bani pentru edificarea unui stadion olimpic”.

Firească întrebarea: cât de pregătiţi erau comuniştii pentru a construi un stadion olimpic la standarde internaţionale? “Orice proiect, lansat oficial cu participarea şefului statului, dacă e unul serios, se realizează”, răspunde Leonid Bujor. “Acesta însă a fost un proiect populist”. “Din informaţiile pe care le deţin, s-a dorit cu adevărat construcţia stadionului”, contraatacă Tarlev.

De ce a fost aleasă firma “Kilogrin”?

Despre faptul că în acea zonă nu pot fi construite blocuri locative se pare că a auzit şi firma “Kilogrin”, acesta fiind şi motivul principal pentru care a renunţat la proiect. Despre aceasta nu au auzit însă cei de la “Delmar Construction”, care au iniţiat construcţia unui bloc locativ cu 14 etaje în apropierea terenului, destinat iniţial stadionului olimpic. Alexei Melnic, vicedirectorul companiei, spune că în perspectivă ar fi interesaţi şi de terenul destinat stadionului.

Institutul municipal de proiectări “Chişinăuproiect” trebuia să elaboreze proiectul stadionului olimpic. Acum, Pavel Cazacu, directorul întreprinderii, dar şi Mihai Kareţchi, arhitect-şef, ne-au spus că acest lucru nu s-a întâmplat. “Au fost făcute doar scheme prealabile, nici măcar geologia nu a fost făcută. Sunt mai multe interese”, au conchis aceştia. Deci, atunci când mingea a fost amplastă lângă teren, comuniştii nu erau siguri că acolo poate fi construit un stadion olimpic.

De ce a fost aleasă anume firma “Kilogrin” pentru contrucţie? Nistor Grozavu spune că aceasta s-a autopropus, fiind una dintre puţinele companii care aveau posibilitate financiară să construiască un stadion. Fostul premier comunist Vasile Tarlev susţine că firma “Kilogrin” a fost selectată, probabil, în urma unei licitaţii, dar că de toate detaliile s-a ocupat Agenţia Sportului. Contactat de ZdG, Andrei Pogurschi, directorul Agenţiei, susţine că instituţia pe care o conduce nu are nicio legătură cu construcţia stadionului şi că de toate s-a ocupat Andrei Cimil, fostul director, actualmente plecat din Moldova. De fapt, toţi cei responsabili de construcţia stadionului, Guvernul, Agenţia Sportului, Ministerul Construcţiilor şi firma “Kilogrin”, refuză să vorbească, pasându-şi respectuos atribuţiile.

Surse care au preferat să-şi păstreze anonimatul ne-au spus că “Kilogrin” a fost selectată în lipsa unei licitaţii, deoarece existau nişte relaţii speciale ale proprietarului cu cei responsabili de construcţie din partea statului.

“Stadionul va fi în 2030”

În prezent, în R. Moldova funcţionează un singur stadion modern, cel al Clubului “Zimbru”. Acesta însă poate găzdui doar meciuri de fotbal. Am solicitat părerea firmei “Inconex-com”, cea care a construit stadionul. Anatol Chişnir, de la “Inconex-com”, ne-a spus că nu au fost anunţaţi despre organizarea vreunei licitaţii, deşi ar fi fost interesaţi să construiască stadionul olimpic. «Ca şi oricare altă firmă de construcţii, suntem interesaţi să avem obiecte, mai ales că avem experienţă în construcţia stadioanelor».

La 27 august 2006, când a fost dezvelit banalul monument cu mingea în flăcări de lângă Circ, directorul firmei “Kilogrin”, Leonid Kilovatîi, care deţine şi centrul comercial “Sun City”, a fost încurajat de preşedintele Voronin că va primi „Ordinul Republicii”, dacă va construi stadionul în termenele stabilite. În caz contrar, va nimeri la… (Voronin a arătat cu mâinile un semn ce „aducea” a închisoare). Deşi am insistat să discutăm cu acesta, a fost imposibil, din cauza secretomaniei din jurul său. Vasile Miron, director adjunct al firmei “Kilogrin”, ne-a declarat: “Vom construi stadionul împreună cu preşedintele, atunci când ni se vor da 76 mil. de euro, dar acum e criză şi lucrările sunt stopate. Conducerea a hotărât că Moldova nu are nevoie de stadion. Toţi au uitat de el, şi nu se poate vorbi de construcţia unui stadion până prin 2030″( zambeşte). Miron spune că, din câte cunoaşte, o parte din terenul de lângă circ aparţine firmei sale, dar a specificat că acolo sunt mai multe persoane particulare care au cumpărat loturi de teren”.

Persoane implicate în construcţia stadionului olimpic ne-au declarat că “Kilogrin” a obţinut acel teren pentru o perioadă mai mare de timp şi că acesta aparţine companiei care trebuia să construiască stadionul. Aceleaşi surse zic că “Kilogrin” nu a construit stadionul pentru că pe terenul respectiv sunt loturi de pământ libere, dar care au proprietari. De asemenea, există mai multe case în care locuiesc oameni care încurcau planurile companiei de a construi acolo mai multe obiective, prin care să-şi scoată investiţia de cel puţin 70 mil. USD, cât ar fi costat construcţia unui stadion olimpic la standarde internaţionale.

Veveriţe, vulpi şi… stuf

Din preistoria acestui teren constatăm că o decizie a Primăriei Chişinău din 11.06.1988 stipulează că terenul respectiv este rezervat unui complex sportiv. Această informaţie se conţine în răspunsurile oferite mai multor persoane care locuiesc pe stradela Bulbocica de Direcţia Generală Arhitectură şi Urbanism a Primăriei Chişinău, la solicitarea lor de a costrui anexe la case. Vasile Tarlev susţine că ideea de a construi un stadion anume acolo a aparţinut unor oameni din sport.

Acum, terenul din perimetrul străzilor Vladimirescu, Calea Orheiului şi bd Renaşterii este în mare parte acoperit cu stuf, iar localnicii din zonă spun că pe acest teren nu va mai fi construit un stadion. “De când îl construiesc, ar fi trebuit reparat deja”, fac glume aceştia. Totuşi, dat fiind faptul că locuiesc în acea zonă, nu-şi pot vinde casele, nu şi le pot extinde, pentru că nu pot obţine autorizaţii pentru astfel de lucrări. De fapt, spun oamenii din zonă, terenul este nepotrivit pentru stadion, deoarece există două surse freatice care creează impedimente.. “Sunt păsări cântătoare, veveriţe, vulpi. Un parc ar fi fost potrivit aici”, consideră localnica Elena Avtudova.

Victor MOŞNEAG

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

5 comentarii

  1. mos ion

    Da super articol.. numai ca deobicei.. suntem prea mici ca sa ridicam vocea la ceva.. si chiar de am face-o , iar fi cuiva interesant…

  2. Ei da

    Si a lui Voronin, ori tarlev nu facea nimik fara permisiunea sefului…Tarlev a fost doar o trambulina….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *