Şcolile profesionale cu mâna în buzunarul elevilor
Politica guvernării comuniste în domeniul educaţiei declară ca prioritară promovarea învăţământului profesional. Ani la rând, preşedintele Voronin şi prim-ministra Greceanâi declarau că sunt prea mulţi tineri cu studii superioare şi că o parte dintre liceeni trebuie direcţionaţi spre şcoli profesionale. Încă din 2003, şcolile profesionale se supun unui regulament aprobat de Ministerul Educaţiei conform căruia elevii care fac practica în producţie primesc doar 50 procente din salariu.
Astfel, ex-viceministrul Educaţiei Valentin Crudu a afirmat că regulamentul trebuie modificat. Directorii şcolilor profesionale susţin că banii pe care îi încasează de la reducerea salarizării elevilor compleatează bugetul instituţiei, în cazul în care şcolile profesionale nu primesc suficienţi bani de la stat.
Zeci de elevi care fac practica la sfârşitul anului şcolar sunt jecmăniţi de instituţiile de învăţământ. Printr-o prevedere a „Regulamentului-tip de organizare şi funcţionare a şcolii profesionale”, aprobat de Ministerul Educaţiei în 2003, elevii sunt obligaţi să cedeze şcolii 50% din salariul pe care l-au primit lucrând pe şantier, în restaurante sau la persoane particulare. „Pentru munca prestată în perioada practicii, elevii sunt remuneraţi conform legislaţiei, salariile lor constituind 50 la sută, iar copiilor orfani li se oferă 100% din mijloacele obţinute de ei la întreprinderile de stat sau individuale, uzine, fabrici, persoane particulare”, se arată în punctul 2.15 din regulament.
„Mizăm pe buzunarul elevului”
Valentin Crudu susţine că nu este normal să li se ia din salariu elevilor pentru a susţine şcoala, dacă legea prevede că învăţământul profesional este o prioritate a statului.
„Viceversa – statul trebuie să-i asigure cu alimentaţie şi cu echipamentul necesar în timpul lucrărilor de laborator. Să le fie ruşine instituţiilor de învăţământ, pentru că astfel bagă mâna în buzunarul elevilor”, a continuat Crudu.
Pentru elevii care merg la practică, şcoala este obligată să încheie contract cu acea companie, care-i va transfera 50% din volumul sumei contractului. Iar cu fiecare elev se încheie contract individual de muncă pe restul sumei.
Liceul profesional nr.1 din capitală pregăteşte specialişti pentru comerţ şi alimentaţie publică. În anii 2008—2009 au efectuat practica 1113 elevi. Nina Costovici, director adjunct pentru instruirea în producţie, a subliniat că instituţia se supune regulamentului aprobat de minister. În realitate, situaţia este diferită. Unii dintre elevii trimişi la practică nu primesc niciun bănuţ. „Agenţii economici acceptă să ia elevi la practică, dar nu vor să achite pentru munca lor. Astfel suntem defavorizaţi, căci şi aşa bugetul liceului este mizerabil.” Sursa citată a declarat că 50% din salariul elevului este transferat în contul liceului. „Dacă elevul primeşte 500 de lei, jumătate din sumă trece în contul şcolii. Din aceste sume de bani, ne permitem să cumpărăm mobilier. Noi mizăm pe aceşti bani. Dacă ministerul ar acorda surse financiare instituţiilor de învăţământ conform necesităţilor, n-am avea nevoie de banii elevilor”, a conchis Costovici.
Găuri în sistemul profesional
Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei a fost sesizat de către o persoană din cadrul Şcolii Profesionale nr. 7 (ŞP 7) despre faptul că administraţia şcolii respective comite o serie de abuzuri. „Pentru anul de studii 2007—2008, elevii şcolii profesionale au fost puşi să achite câte 800 de lei în contul practicii în producţie, deşi administraţia nu a întreprins nimic pentru a le asigura elevilor locul de activitate”. Astfel, organele abilitate au efectuat un control la şcoala respectivă. În cadrul examinării, CCCEC, Ministerul Finanţelor şi MET au stabilit că ŞP 7 îşi desfăşoară activitatea în baza actelor normative elaborate de Guvern şi de MET.
Potrivit Ministerului de Finanţe, în perioada anilor 2007—2009 la practica în producţie au participat 875 de elevi ai ŞP 7, fiind acumulate în contul special al şcolii mijloace financiare în valoare totală de 631, 8 mii lei. Dumitru Miliuhin, directorul ŞP 7, a declarat că sistemul profesional se întreţine parţial din bugetul alocat de stat, de aceea banii acumulaţi de la elevi completează bugetul şcolii. „Este absurd ca noi să pregătim specialişti şi să nu avem venituri de la elevi.” În opinia directorului, punctul 2.15 din regulament nu trebuie modificat. „Dacă modificăm şi le dăm mură în gură elevilor, atunci ne transformăm în şcoală de trântori, cum este majoritatea liceelor, care pregătesc elevii cu nota medie 6”. Miliuhin a schiţat un plan de redistribuire a banilor veniţi de la elevi. „O parte merg la majorarea salariului maistrului, un alt procentaj este destinat pentru întreţinerea şcolii şi cea mai mare parte din bani este direcţionată spre îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a instituţiei.”
Potrivit juristului Constantin Lazăr de la Transparency International – Moldova, acest punct din regulament trebuie modificat. „Punctul 2.15 este incorect, deoarece se încalcă un drept al cetăţeanului. E o discriminare faţă de tânărul care munceşte în cadrul şcolii şi este salarizat ca un muncitor calificat, însă salariul pe care îl primeşte este cu 50% redus. Directorilor le convine să aibă aceste surse financiare”, susţine Lazăr. Totodată, el a subliniat că, din moment ce există un asemenea regulament, nu-i putem învinui pe directorii de şcoală, pentru că ei se încadrează în limitele legii.
Lilia Ioniţă, juristă în cadrul Centrului pentru Analiza şi Prevenirea Corupţiei, califică în felul următor această situaţie.
„Punctul 2.15 din Regulamentul aprobat de către MET reprezintă o mostră autentică de corupţie „legalizată”. Această prevedere, de fapt, permite administraţiei şi personalului şcolilor profesionale să profite din plin de pe urma muncii prestate de către elevi (care în mare parte sunt încă minori) şi să îmbunătăţească „baza tehnico-materială” a instituţiilor respective. Nu se ştie dacă cineva a verificat vreodată volumul banilor acumulaţi prin asemenea metode şi ce parte din aceştia a fost direcţionată nemijlocit pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a şcolilor profesionale respective. În opinia mea, este dezonorabil pentru un director al unei instituţii de învăţământ de stat să declare că dezvoltarea bazei tehnico-materiale a şcolii şi majorarea salariilor profesorilor trebuie să fie asigurată, practic obligatoriu, din contul muncii prestate de către elevi. Acest fapt pare a fi şi mai grav dacă vom lua în considerare art. 35 al Constituţiei R. Moldova, care declară că „învăţământul de stat este gratuit”. Or, gratuitatea acestui învăţământ în lumina unor asemenea interpretări ale MET, dar şi ale reprezentanţilor sistemului educaţional în ansamblu, este doar declarativă.”
Iurie Sanduţa
