Schema din justiţie

Ion Druţă, judecătorul Curţii Supreme de Justiţie, a scăpat basma curată după ce Colegiul Disciplinar l-a sancţionat cu „mustrare” pentru examinarea, cu încălcări, a aceluiaşi dosar la Judecătoria Botanica şi la Curtea Supremă de Justiţie, obligând statul să plătească unui avocat peste patru milioane de lei. În ultima instanţă, fiind într-un complet format din cinci judecători, votul acestuia a fost decisiv după ce doi colegi au avut opinie separată. Decizia suspectă a membrilor CSM de a-l absolvi de responsabilitate pe Ion Druţă a venit la o lună după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat pe marginea dosarului examinat de două ori de acesta şi a decis ca cele patru milioane de lei să rămână în bugetul de stat. Astfel, prin aceste hotărâri, s-a pus punct uneia dintre cele mai dubioase scheme din justiţie, care, însă, a rămas fără vinovaţi.

Istoria acestui caz începe în 2009. Pe atunci, Ion Druţă era judecător la Judecătoria Botanica. În septembrie 2009, el a primit spre examinare cererea depusă de avocatul Andrei Chiriac împotriva Companiei letone „Aroma-Floris S”, prin care solicita încasarea a 160 mii de euro şi a 55 mii USD, bani pe care agentul economic i-ar fi datorat de pe urma unor contracte de asistenţă juridică. După ce câteva zeci de şedinţe au fost amânate, pentru că părţile nu se prezentau sau pentru că firma letonă nu era citată legal, pe 18 octombrie 2010, judecătorul Ion Druţă a admis integral cerinţele avocatului Chiriac şi a dispus încasarea banilor din contul „Aroma-Floris S”. În prealabil, firma cu sediul în Letonia a fost citată public prin intermediul ziarului „Dreptul”(!). Evident, la pronunţarea hotărârii, reprezentanţii ei au lipsit.

Litigiul dintre un avocat şi o firmă letonă

Peste două săptămâni, Judecătoria Botanica a expediat în Letonia o copie a hotărârii în limba română, iar conform informaţiilor din nota Inspecţiei Judiciare, întocmită pe marginea acestui caz, din dosar lipseau probele care ar fi confirmat recepţionarea de către firma letonă a copiei deciziei primei instanţe. Peste trei zile, după ce hotărârea a fost trimisă în Letonia, Judecătoria Botanica a trimis în adresa reprezentantului lui Andrei Chiriac copii ale hotărârii pentru a le remite spre executare. Imediat, executorul judecătoresc Anatol Bănărescu a emis un titlu executoriu. La scurt timp, firma letonă s-a plâns la Ministerul Justiţiei al R. Moldova că a recepţionat un titlu executoriu în limba română, fapt ce încalcă prevederile Tratatului de asistenţă juridică dintre R. Moldova şi Letonia. Totodată, firma s-a adresat Judecătoriei Botanica cu o solicitare de a primi copia hotărârii din 18 octombrie 2010 şi alte materiale din acel dosar, pentru a lua cunoştinţă. Pe 11 februarie 2011, firma letonă a primit copia hotărârii, iar pe 28 februarie, la mai puţin de 20 de zile, a depus cerere de apel, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Botanica şi remiterea cauzei la rejudecare.

Anume aici încep lucrurile importante. În şedinţele de judecată de la Curtea de Apel (CA) Chişinău, conform informaţiilor din nota Inspecţiei Judiciare, reprezentantul lui Andrei Chiriac nu a replicat că apelul depus de firma letonă ar fi fost tardiv, adică la peste trei luni de la pronunţarea hotărârii primei instanţe. Astfel, prin decizia CA Chişinău din 1 iunie 2011, judecătorii Iurie Secrieru, Marina Anton şi Ana Gavriliţă au admis apelul „Aroma-Floris S”, au casat hotărârea lui Ion Druţă şi au trimis dosarul la rejudecare. Prin încheierea Judecătoriei Botanica din 20 decembrie 2012, pentru că niciuna dintre părţi nu se prezenta la proces, cererea avocatului Andrei Chiriac a fost scoasă de pe rol, iar pentru că acea încheiere nu a fost contestată, a rămas definitivă şi irevocabilă.

Renunţă la procesul naţional şi merge la CtEDO

Avocatul Chiriac nu a mai fost interesat de dosar, la nivel naţional. După decizia CA Chişinău, el s-a adresat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO). De aici, în scenă intră agentul guvernamental la CtEDO, Lilian Apostol. Pe 25 aprilie 2013, Apostol, numit în funcţie cu doar patru luni mai devreme, se adresează Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) cu o cerere de revizuire a deciziei CA Chişinău din 1 iunie 2011 şi solicită recunoaşterea violării drepturilor lui Chiriac, garantate de Convenţie, şi acordarea satisfacţiei echitabile. Apostol îşi motiva solicitarea prin faptul că Chiriac s-a adresat la CtEDO, care a comunicat cazul R. Moldova, iar la 13 martie 2013, Guvernul şi-a asumat poziţia de a reglementa acest caz „pe cale amiabilă”.

„Cauza „Aroma Floris” este diferită de jurisprudenţa CtEDO în acest domeniu, pentru că în acele cauze reclamanţii au invocat tardivitatea apelului în faţa instanţelor naţionale, pe când aici Andrei Chiriac nu a invocat tardivitatea apelului. În al doilea rând, din materialele cauzei rezultă că cererea de apel a fost depusă în termenul legal de 20 de zile de la data în care întreprinderea pârâtă a luat cunoştinţă de hotărârea motivată. Acest lucru a fost menţionat de Ministerul FInanţelor, de Inspecţia judiciară şi ulterior de CtEDO. Nu înţeleg de ce Agentul guvernamental şi CSJ nu au observat acest lucru, sau de ce nu l-au considerat important”, explică juristul Pavel Grecu, de la Centrul de Resurse Juridice din Moldova.

Judecătorii au băgat datoria în buzunarul statului

Pe 19 februarie 2014, un complet din 5 judecători ai CSJ, din care a făcut parte Iulia Sârcu, Valentina Clevadi, Iuliana Oprea şi Tamara Chişcă-Doneva, dar şi Ion Druţă, care, între timp, a fost promovat din funcţia de preşedinte al Judecătoriei Botanica în cea de judecător la CSJ, a admis cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental, a casat decizia CA Chişinău şi încheierea Judecătoriei Botanica, lăsând în vigoare doar hotărârea Judecătoriei Botanica, favorabilă lui Chiriac, emisă de însuşi Druţă. CSJ, însă, în mod absolut ciudat, a decis ca Andrei Chiriac să primească 4,3 milioane de lei, prejudiciu moral şi material, dar nu de la firma letonă, ci din bugetul statului (!). Decizia a fost luată la limită, cu votul a trei din cinci judecători, pentru că magistraţii Iuliana Oprea şi Tamara Chişcă-Doneva au avut opinii separate. Astfel, votul lui Druţă a fost practic decisiv.

Acest dosar a avut însă o finalitate fericită pentru bugetul de stat şi mai puţin fericită pentru cei implicaţi. Şi asta pentru că, pe 14 iulie 2014, Ministerul Finanţelor (MF), care a primit între timp o solicitare de a achita 4,3 milioane, s-a adresat CSJ, solicitând revizuirea încheierii instanţei din 19 februarie 2014. Între timp, dosarul devine public şi este mediatizat de presă. Totodată, ies la iveală relaţiile pe care Andrei Chiriac, stabilit de mai mulţi ani la Strasbourg, acolo unde e şi sediul CtEDO, le-ar avea cu reprezentanţi ai justiţiei din R. Moldova. În acest context, în decembrie 2014, un complet de judecători ai CSJ în care s-au regăsit Iulia Sârcu, Valentina Clevadi, Iuliana Oprea, Tamara Chişcă-Doneva şi Sveatoslav Moldovan, în locul lui Ion Druţă, a admis solicitarea MF, casând încheierea CSJ din 19 februarie 2014. Între timp, sub presiune, Chiriac renunţă la reglementarea amiabilă cu statul şi cere CtEDO să se pronunţe. Totodată, agentul guvernamental, Lilian Apostol, a solicitat acelaşi lucru. Iar CtEDO s-a pronunţat, pe 21 aprilie 2015, atunci când a respins ca inadmisibilă acţiunea lui Chiriac. Astfel, cele 4,3 milioane de lei, cel mai probabil graţie implicării societăţii civile, vor rămâne în bugetul de stat.

Judecătorul, salvat de CSM datorită termenului de prescripţie

Ion Druţă, judecătorul cheie în acest proces, a fost pedepsit disciplinar de Colegiul Disciplinar, în baza notei Inspecţiei Judiciare, cu „mustrare”, sancţiune care l-ar fi privat de dreptul de a ocupa, în următorii doi ani, funcţii de preşedinte sau vicepreşedinte de instanţă, găsindu-l vinovat de „nerespectarea cerinţei de imparţialitate, încălcarea normelor imperative ale legislaţiei şi încălcarea Codului de Etică al Judecătorului”, după ce a examinat dosarul şi în prima instanţă, dar şi la CSJ. Doar că, marţi, 2 iunie, când CSM urma să aprobe prin vot decizia Colegiului Disciplinar, procedura disciplinară în privinţa lui Druţă a fost clasată. Astfel, judecătorul a scăpat basma curată. Singurul membru al CSM cu drept de vot, prezent la şedinţă, care s-a opus, a fost Dumitru Visternicean. Solicitat de ZdG, acesta a spus că va avea o opinie separată pe marginea cazului, pe care şi-o va expune după ce CSM îşi va motiva hotărârea. Teo Cârnaţ, membru al CSM, spune că decizia a fost luată pentru că a expirat termenul de prescripţie (de un an) pentru tragerea lui Druţă la răspundere şi nu pentru că în acţiunile judecătorului nu ar fi fost încălcări. A fost nemulţumită de decizie şi Tatiana Răducanu, membră a CSM, care a dispus intentarea procedurii disciplinare în privinţa lui Druţă.

Deşi, anterior, procurorii anunţau că nu există fapte penale în acest dosar, acum, după deciziile CSJ şi, mai nou, a CtEDO, procurorii promit noi investigaţii. „Am revenit asupra deciziei anterioare, prin care am dispus să nu începem urmărirea penală. Acum investigăm cazul sub toate aspectele”, ne-a declarat Eduard Harunjen, procurorul anticorupţie. La rândul său, Lilian Apostol, Agentul Guvernamental, susţine că nu înţelege de ce lumea îl blamează pentru un dosar care, în final, a fost câştigat de el la CtEDO şi în care, de fapt, nu există un prejudiciu. „Cauza a fost comunicată R. Moldova ca fiind parte a unei jurisprudenţe bine definite, fiind sugerată o anumită reglementare. S-a respectat o tactică aici. Am câştigat dosarul până la urmă şi tot eu sunt blamat pentru asta. Nu presa l-a câştigat sau Inspecţia Judiciară, ci eu”, zice Apostol. I-am replicat acestuia că dacă nu era MF, care să ceară revizuirea deciziei CSJ, banii ar fi fost deja achitaţi în urma demersului său. „Dar dacă nu era Agentul care a depus observaţiile la Curte, noi nu am fi câştigat dosarul acolo? Al cui nume figurează acolo? Cine a luat poziţia MF? Lucrurile trebuie privite în ansamblu. Au fost anumite aspecte pe care eu nu pot să le dezvălui, din cauza clauzelor de confidenţialitate. Eu am retras cererea de revizuire după ce au fost depistate abuzuri procesuale din partea reclamantului… Sunt chestii foarte fine. Iniţial, nici eu nu am cunoscut toate circumstanţele. S-a încercat inducerea noastră în eroare. Când am aflat, am acţionat”, precizează Apostol. Agentul crede că dosarul s-ar fi rezolvat mai simplu, dacă judecătorii CA Chişinău, când au admis apelul firmei letone, menţionau de ce au făcut acest lucru la trei luni de la decizia primei instanţe. Apostol susţine că judecătorii, conform jurisprudenţei CtEDO, urmau să se pronunţe vis-a-vis de termenul depunerii apelului chiar dacă nici una dintre părţi, în instanţa de judecată, nu solicită acest lucru.

770 de mii au ajuns, totuşi, în buzunarul avocatului

Această schemă a fost, practic, trasă la indigo, mai bine zis, verificată printr-un alt caz, mai puţin mediatizat. Astfel, în 2008, Andrei Chiriac s-a adresat în judecată, solicitând încasarea datoriei de la firma „Vinis-NLG”. Atunci, prima instranţă, Judecătoria Râşcani, i-a admis solicitarea. Dosarul a ajuns la CSJ, ulterior la Judecătoria Nisporeni şi din nou la Curtea de Apel, care i-a respins demersul şi a trimis dosarul la rejudecare. În noiembrie 2011, Chiriac a renunţat la procesul de la nivel naţional, fapt consemnat prin încheierea Judecătoriei Nisporeni, şi a mers la CtEDO. Ulterior, acelaşi agent guvernamental, Lilian Apostol, a depus în instanţă o cerere de revizuire, precizând că dosarul se va reglementa amiabil. Cererea a fost acceptată de acelaşi complet de judecători ai CSJ, în frunte cu Druţă, fiind consemnat acelaşi motiv, acceptarea unui apel care nu ar fi fost depus în termen. Astfel, statul i-a plătit lui Chiriac 776 mii de lei. În acest caz, MF nu a mai solicitat revizuirea deciziei, aceasta fiind executată. Pe 23 septembrie 2014, CtEDO a scos cererea de pe rol pentru că dosarul a fost reglementat la nivel naţional. Andrei Chiriac nu locuieşte în R. Moldova şi nu a putut fi contactat pentru precizări la acest subiect.

Amintim că, doar în 2014, R. Moldova a plătit, în urma unor reglementări amiabile, fără ca dosarul să fie examinat de judecătorii CtEDO, circa 217 mii de euro (peste 4 milioane de lei), cifră echivalentă cu banii plătiţi în urma deciziilor CtEDO. În total, din 1998, statul a plătit peste 3,3 milioane de euro, în urma unor reglementări amiabile, persoanelor care au apelat la CtEDO.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *