Şantierele navale au închis poarta moldovenilor

292-santier1Moldovenii, vietnamezii, chinezii, alături de cetăţenii români, au muncit pe şantierele navale din România până la sfârşitul anului 2009. Reparau şi construiau nave maritime pentru statele din Uniunea Europeană. Odată ce criza a pus stăpânire pe economie la nivel mondial, şantierele navale şi-au închis porţile pentru muncitorii din R. Moldova. Angajările se mai fac doar prin intermediari. Ca să prinzi un loc la vopsitul de nave ţi se cere şpagă de cel puţin 100 RON.

SRL “MACONST-PRIM” este o companie din Chişinău al cărei gen de activitate constă în construcţia clădirilor, a reţelelor inginereşti şi în reconstrucţii de tot spectrul. Din 2007 firma şi-a restructurat activitatea. Organiza grupuri de muncitori moldoveni pe care îi trimitea la lucru pe şantierele navale din România. O parte din moldoveni mergeau încolo în baza unui contract, alţii – având doar o viză turistică în paşaport. Însă toţi se porneau cu acelaşi scop. Să facă bani.

Anatol S. este din Chişinău şi are 23 de ani. Până la plecarea în România a muncit la negru în capitală fără să aibă studii în domeniul construcţiilor. Prin 2008 a aflat că firma «Maconst-Prim» trimitea oameni la muncă, inclusiv în România. S-a gândit că acolo o să câştige mai mult. “Am lucrat la montat schele pe Şantierul Naval Constanţa. Nu ştiu cu ce viză am trecut frontiera. Dar mi-au spus că totul este legal. Nemulţumirea noastră era că lucram acolo, în România, dar banii ni-i dădeau în R. Moldova. Totuşi, firma ne-a plătit cât a promis”, spune Anatol, adăugând că “Gata, ei nu se mai ocupă cu asta. Mi-au zis că e criză”.

Vărul preşedintelui în portul Constanţa

Criză pare să fie prezentă pe şantierele navale din România. În luna iulie am vizitat portul Constanţa. Muncitorii se plângeau de disponibilizări, în timp ce mai mult de un sfert din constănţeni se pot întreţine muncind în port. «30% dintre muncitori sunt concediaţi. Rămân doar cei şmecheri, care au contracte de muncă şi ştiu bine legislaţia», spune un sudor. Pedro, un alt angajat, mi-a spus că, în port, a cunoscut mai mulţi cetăţeni ai R. Moldova care munceau pe Şantierul Naval. Recent, în calitate de şofer, s-ar fi angajat un văr al preşedintelui Mihai Ghimpu, fapt confirmat şi de alţi muncitori. Despre regulile de angajare ale basarabenilor nu am putut afla prea multe.

Am încercat personal să mă angajez la Şantierul Naval Constanţa. E greu să prinzi un loc. “Pe aşa timpuri de criză nu se fac angajări. Ei au dat afară şi încă mai dau. Doar la vopsitul navelor şi la sablaj mai poţi încerca. Du-te la pază şi vorbeşte cu ei”, îmi recomandă un sudor, grăbinus-se să nu întârzie la muncă.

Pe şantier accesul persoanelor străine este interzis. Am solicitat ajutorul portarilor. “Nu ai nicio şansă. Nu eşti primul care a venit şi s-a dus acasă. Dacă vrei să mai încerci, vino mâine la prima oră, când se fac echipele de muncitori. La 06.30 deja să fii aici”, mi-a spus unul dintre paznici.

Am bătut şi pe la uşile întreprinderilor mici care fac lucrări pentru şantireul naval, dar am auzit acelaşi lucru: “Nu ai nicio şansă. E criză. Vino şi încearcă peste vreo două luni”.

A doua zi aşteptam la poarta şantierului un şef pe angajări. Paznicul Radu Ciuculete îmi dă o mână de ajutor: “Băiatul ăla care a coborât din maşină se ocupă cu angajările. I-a zis şeful lui să facă angajări. Vezi acolo două femei şi un tip, ei tot au venit să se angajeze la vopsit. Vorbeşte şi cu ei”, m-a îndrumat paznicul.

“Toţi vomează, apoi se obişnuiesc”

Bărbatul şi cele două femei erau de etnie romă. Mi-au spus că au mai lucrat pe Şantierul Naval din Tulcea la vopsit vapoare. “Se plăteşte bine acolo. Acum vrem aici. Bărbatul meu s-a dus la un şef să dea buletinul ca să ne facă legitimaţie. Aşteptăm, că poate ne angajează. Aici sunt mai mulţi şefi. Unul e vecinul meu. Sali Chema se numeşte. Hai că vorbesc eu cu el, da’ tu pregăteşte 100 de RON (400 lei moldoveneşti) . Îmi dai buletinul şi el face”, îmi propune femeia.

292-santier2Între timp şi Radu Ciuculete mi-a spus că a vorbit cu unul dintre şefi, pe nume Ştefan. “O să-l vedeţi, că trebuie să vină la fetele acestea. Staţi lângă ele. Să vorbiţi politicos cu toată lumea şi totul va fi bine”, mai spune paznicul, avertizându-mă totuşi că vopsitul navelor comportă un risc pentru sănătate. “Mă, acolo, la vopsitorie, sunt multe gaze. Toţi acei care vin aici din prima zi au dureri de cap şi vomează. Apoi se obişnuiesc. Câte unul nici nu intră înăuntru să vopsească. Doar în grup se lucrează. Că dacă cade unul jos, celălalt trebuie să-l scoată afară, la aer”.

În scurt timp, s-a apropiat Ştefan, şeful pe care mi l-a recomandat Ciuculete. “De meserie eşti vopsitor? Hai că mă duc să duc documentele acestor fete, mă întorc şi mai vorbim”. Una dintre femeile de lângă mine, care aştepta să se angajeze, îmi spune că “Ştefan e mare barosan”, adăugând: “Ai văzut că bărbatu-meu i-a dat buletinele lui Ştefan. Acuşi ne angajează. Mai vorbeşte cu el. E băiat bun”.

Ştefan s-a întors şi a zis să revin peste o săptămână, că acum s-au făcut prea multe angajări. Mi-a sugerat să caut între timp un loc de chelner pe faleza din Mamaia. “Aici ai să-ţi distrugi sănătatea. Eşti tânăr şi e păcat de tine. Dar dacă tare vrei, mai încearcă peste o săptămână”. Cele două femei au primit cartela de serviciu. Au intrat pe teritoriul şantierului naval şi probabil că din aceeaşi zi s-au apucat de vopsit nave.

“Nemulţumiţilor li se iau banii”

Paznicul Radu Ciuculete a întâlnit angajaţi din R.Moldova cu câteva luni în urmă. “Au fost de pe la voi din Moldova. Din iarnă nu am mai văzut nici unul pe aicea. Acum e greu să te angajezi”. La Chişinău am luat legătura cu directorul firmei «Manconst Prim», Andrei Cojocaru. Acesta făcea parte din lista candidaţilor la funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova pentru alegerile parlamentare din 29 iulie 2009 din partea Alianţei “Moldova Noastră”.

Cojocaru a decarat că firma «Manconst Prim» nu mai organizează grupuri de persoane care să meargă la lucru pe şantierele navale din România. “A scăzut necesitatea. A intrat Europa în criză. Şantierul naval repara şi construia nave pentru UE. Din 2007 trimiteam oamenii la lucru peste hotare. Anual, mergeau în jur de 250 de muncitori moldoveni”.

Directorul firmei susţine că muncitorii care plecau peste hotare erau şcoliţi printr-un program special. “Noi îi pregăteam la Ministerul Construcţiilor. Mergeau sudori şi vopsitori de nave. N-au fost plângeri că li s-ar fi făcut rău în timp ce vopseau. Toţi munceau pe contract. Care mergeau pe viză turistică nu avea cum să-i angajeze la lucru partea română. Noi îi organizam şi eram responsabili de pregătirea lor profesională. Deja despre condiţiile de muncă era responsabilă partea română”, a detaliat Cojocaru.

El afirmă, totuşi, că ar fi existat şi oameni nemulţumiţi. “Muncitorilor care nu făceau faţă sau care furau cabluri li se întrerupea contractul şi erau trimişi acasă. Nemulţumiţilor li se iau banii. Unora nu le plăcea că vietnamezii şi chinezii care lucrau la şantiere primeau mai mulţi bani decât ei”.

Cetăţenii R.Moldova care au lucrat în Portul Constanţa spun că aveau salariul lunar de minimum 500 de dolari americani, iar uneori cazarea şi masa gratuite. Cu toate acestea, Andrei Cojocaru susţine că nu mai este interesat de colaborarea cu şantierele navale din România, pe motiv că a suferit pierderi în urma acestei experienţe. “Lasă să facă alţii deja. Până la urmă, oamenii rămân nemulţimiţi, cu toate că i-am pregătit profesional în mod gratuit, iar eu m-am ales cu pierderi. Am achitat taxe şi impozite, şi când am făcut bilanţul, eram în pierdere. Eu faceam totul din contul firmei mele”.

Cojocaru spune că muncitorii moldoveni deja aleg să plece la muncă în Turcia, Spania, acolo unde statele au fost mai puţin afectate de criză.

Iurie SANDUŢA
Investigaţia a fost realizată cu sprijinul Centrului de Investigaţii Jurnalistice în cadrul proiectului “Jurnalismul de investigaţie transfrontalier”.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *