Refugiaţii – fără drepturi în R. Moldova

Persoanele cu statut de refugiat şi beneficiarii de protecţie umanitară din R. Moldova nu dispun de documente de călătorie, deşi se află pe teritoriul ţării noastre deja de 6 ani. Astfel, refugiaţii nu se pot folosi de un şir de drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la libera circulaţie sau dreptul la viaţă şi sănătate, fiind privaţi de şansa de a merge în străinătate pentru intervenţii chirurgicale care la noi nu se efectuează, de a-şi vedea rudele sau de a participa la înmormântarea acestora. Pentru că le sunt încălcate aceste drepturi, unii dintre refugiaţi, ca daune morale, cer statului sume care variază între 150 mii şi 1 milion de lei, iar dacă nu se va soluţiona problema, aceştia sunt decişi să meargă la CEDO.

Mai mult decât atât, presa, dar şi unii refugiaţi au semnalat faptul că Centrul de Plasament pentru Refugiaţi de pe strada Dacia, 60/4 din Chişinău îi goneşte în stradă, fără a le da prea multe explicaţii. Şeful centrului, Igor Prodan, nu neagă acest lucru, dar afirmă că toate persoanele au fost evacuate în baza legii, adică le-a expirat termenul de şedere. „Ei urmează să închirieze apartamente pe propria cheltuială şi să locuiască în oraş”. Prodan a precizat că persoanele cu statut de refugiat plasate în centru nu beneficiază de masă şi că singurul beneficiu pe care îl au este acoperişul deasupra capului.

30 de zile ca 6 ani

De fapt, în R. Moldova există şi persoane care, deşi se află pe teritoriul ţării de mulţi ani, nu au primit nici chiar buletine de identitate naţională, nemaivorbind de documente de călătorie. Astfel, la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din R. Moldova (CHDOM) , un grup de 16 refugiaţi şi beneficiari de protecţie umanitară au depus o plângere prin care solicită ajutor. Faptul că aceste persoane nu beneficiază de buletin de identitate le privează de alte drepturi elementare, cum ar fi dreptul la căsătorie sau dreptul la muncă. Deşi Comitetul Helsinki a adresat o cerere către Biroul Migraţie şi Azil, în care a cerut urgentarea procedurii de acordare a acestor documente, nu s-a soluţionat nimic. Ulterior, aceştia au fost nevoiţi să se adreseze la Curtea de Apel Chişinău, pentru ca organele statului să fie obligate să le ofere refugiaţilor documentele stabilite prin lege. O lege care, deşi a fost adoptată în iulie 2002, nu este încă pusă în practică, procedura de acordare a documentelor fiind tergiversată pe o perioadă de timp ce depăşeşte limitele legale, susţine juristul Comitetului Helsinki, Mihai Cebotari. Limita legală în care refugiaţii ar fi trebuit să primească documentele este de 30 de zile din momentul în care aceştia au depus cereri.

Astfel, la 21 octombrie 2008 Curtea de Apel a satisfăcut parţial pretenţiile refugiaţilor, cerând organelor statului să elibereze documentele solicitate, dar fără a impune o dată limită când ele ar trebui să fie prezentate.

Mihai Cebotari susţine că R. Moldova se află în situaţia de a oferi refugiaţilor documentele pe care le cer, în caz contrar va încălca încă o dată obligaţiile internaţionale asumate în faţa organismelor internaţionale, în special în faţa Naţiunilor Unite. «Menţionăm că dacă R. Moldova nu a oferit aceste documente timp de 5 ani este deja o încălcare a drepturilor acestor persoane, dar faptul că decizia instanţei de judecată nu va fi executată reprezintă un temei suplimentar de a ataca la CEDO, iar dacă 16 refugiaţi vor ataca la această instituţie, nu este exclus ca şi alţii s-o facă. Este vorba aici de prejudicii materiale considerabile pentru bugetul R. Moldova şi de aceea ar fi mult mai corect ca organele de stat să soluţioneze problemele până ca ele să ajungă în faţa instanţelor internaţionale».

CEDO – storcătoare de buget

Teodor Cârnaţ, directorul executiv al CHDOM, ne-a spus că persoanele care au statut de refugiat au cerut de la stat recuperarea prejudiciului moral şi material. Sumele pentru recuperarea prejudiciului moral ajung până la 150 mii de lei, iar a prejudiciului moral – până la 1 milion de lei.

Sunt solicitate aceste despăgubiri pentru că mulţi au suferit, neavând ocazia să meargă în străinătate să-şi facă o operaţie, să meargă la înmormântarea părinţilor sau să-şi dirijeze businessul. Am avut un caz când o persoană era bolnavă de cancer, şi nu a putut merge în străinătate pentru operaţie». Cârnaţ a precizat că nu toate persoanele refugiate sunt sărace, multe dintre ele fiind persecutate pentru viziunile lor religioase, rasiale etc.

După cum se spune într-un comunicat de presă al CHDOM, Ministerul de Interne (MAI) şi Biroul Migraţie şi Azil (BMA) invocă drept motiv pentru neeliberarea actelor refugiaţilor lipsa resurselor bugetare. Direcţia Refugiaţi, aflată în subdiviziunea BMA, a declarat că este necesară tipărirea a 4000 de acte de identitate, al căror cost este de 136 mii euro, asta chiar dacă în R. Moldova, la 1 ianuarie 2008, erau înregistraţi 151 de refugiaţi. Oficialii de la BMA au argumentat că tipografiile specializate în tipărirea documentelor de identitate refuză comanda cu un tiraj mai mic de 4 mii de exemplare.

Promisiuni şi aşteptări

Hasan Asim, liderul refugiaţilor, susţine că această problemă cu acordarea documentelor pentru refugiaţi este deja una cronică şi că, chiar dacă a fost în Parlamentul R. Moldova şi a depus scrisori preşedintelui Vladimir Voronin, din 2003 până acum toate răspunsurile pe care le-au primit indică faptul că ar exista probleme tehnice. „Nu înţeleg ce fel de probleme atât de grave sunt, care să nu fie rezolvate timp de 6 ani”, se întreabă Hasan. «Ne vom adresa la CEDO dacă nu ne vor respecta drepturile. Nu este un ultimatum, ci dreptul nostru s-o facem», a mai zis acesta. Rad Farzad, un alt refugiat, se plânge că nu are unde să muncească, pentru că, spune el, „Din 2003 trăim doar cu promisiuni şi aşteptări, iar fără carnet de muncă, oriunde am merge să ne angajăm, suntem refuzaţi”.

Şeful secţiei documentare din cadrul BMA, Iulian Popov, susţine că din ianuarie curent refugiaţii au fost documentaţi cu buletine de identitate, iar referitor la documentele de călătorie acesta a spus: „Până în 2008 a fost o problemă tehnică, dar acum problema e de ordin financiar. Pentru a o rezolva, ducem tratative cu partea germană, care este cointeresată de lansarea unui proiect privind integrarea refugiaţilor. Proiectul este elaborat în formă conceptuală şi a fost transmis spre examinare în Germania, iar de îndată ce vom primi lotul de documente pentru călătorie, vom începe şi documentarea persoanelor”. Popov nu a putut să menţioneze o dată la care persoanele refugiate vor primi documentele de călătorie, ce le-ar permite să-şi vadă rudele pe care nu le-au mai văzut de 6 ani.

Victor MOŞNEAG