Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Prostituţie judecătorească

Prostituţie judecătorească

La 21 octombrie curent, un comunicat de presă al Procuraturii Generale (PG) anunţa că instituţia va începe urmărirea penală şi tragerea la răspundere a unui judecător. Asta după ce, la cererea lui Valeriu Gurbulea, procuror general, organul de urmărire penală a primit de la Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM) acordul de a ridica imunitatea funcţionarului. Procuratura nu a dezvăluit numele magistratului, dar menţionează că acesta este bănuit de implicare în trafic de fiinţe umane, prin pronunţarea unei sentinţe contrare legii. Judecătorul anonim, însă, pare să nu fie „singur”, pentru că şi alţi colegi de breaslă au nimerit în vizorul procurorilor.

Pedeapsă blândă, pentru traficanţi

Potrivit comunicatului, în decursul primelor 9 luni ale anului 2008, procurorii au trimis în judecată 72 de cauze penale cu privire la traficul de fiinţe umane. Una dintre acestea pare a fi şi cauza judecată de magistratul bănuit de procuratură că „a aplicat incorect prevederile legale, stabilind pedepse mai blânde decât cele prevăzute de lege şi a dispus, ilegal, suspendarea condiţionată a executării acestor pedepse”.

După cum ni s-a spus la Serviciul de presă al PG, judecătorul a pronunţat sentinţa cu pricina pe 12 februarie 2008. În temeiul acesteia, două tinere, învinuite de trafic de fiinţe umane, au fost condamnate la 5 ani de închisoare, cu suspendarea pedepsei. Însă, potrivit legislaţiei, judecătorul ar fi trebuit să le aplice inculpatelor cel puţin 6 ani şi 8 luni de detenţie. Respectiv, procurorii au atacat sentinţa la Curtea de Apel Cahul, calificând-o drept ilegală. Aceasta din urmă a anulat hotărârea şi a pronunţat una nouă, prin care tinerelor li s-a aplicat pedeapsa minimă, prevăzută de lege.

După primul, vine al doilea

O hotărâre a CSM din 2 septembrie 2008, arată că, tot la cererea procurorului general, Consiliul şi-a dat acordul la pornirea urmării penale şi tragerea la răspundere penală a unui alt judecător. Mai corect, de fapt, judecătoare, pentru că este vorba de Valentina Timoşenco, de la  Judecătoria Bălţi.

Potrivit deciziei în cauză, evenimentele au derulat astfel. În timpul efectuării unui control privind traficul de fiinţe umane, PG a constat că, la 7 aprilie curent, procuratura mun. Bălţi a pornit urmărirea penală pe faptul recrutării minorei G.T. (ulterior, acesteia i-au fost perfectate actele pe un alt nume de familie), în scopul practicării prostituţiei. Cercetările au stabilit că soţii I., au făcut cunoştinţă cu tânăra încă în 2003, pe când aceasta avea 16 ani. După ce au aflat că G.T. a rămas fără părinţi, perechea i-a propus să plece în Emiratele Arabe Unite, pentru a presta servicii sexuale contra plată. Între timp, familia I. i-a perfectat actele necesare şi, la finele aceluiaşi an, au organizat deplasarea tinerei în or. Dubai, unde G.T., timp de 10 luni, a practicat prostituţia.

(ne)Dispărut, în Sankt Petersburg

Pentru că G.T. era minoră, la perfectarea actelor a fost prezentată o hotărâre a Judecătoriei Bălţi din 17 aprilie 2003, emisă de Valentina Timoşenco. Aceasta stipula că Valeriu S., înscris în certificatul de naştere al tinerei ca fiind tatăl ei, a fost declarat drept dispărut fără urmă. Pe pagina web a Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI), la căutare după omonim, am aflat că în R. Moldova este doar o singură persoană cu un asemenea nume.

Ulterior am reuşit să-l găsim pe Dumitru S. din or. Ungheni, care este fratele mai mare al lui Valeriu. „El dispărut?”, s-a mirat bărbatul, după ce i-am spus de hotărârea judecătorească. „El e viu şi totu-i normal”, a mai adăugat Dumitru S.. Acesta ne-a mai zis că fratele său are 36 de ani, este căsătorit, are doi copii şi locuieşte în or. Făleşti, doar că, la moment, se află în Sankt Petersburg, unde lucrează de câţiva ani. „El a fost în concediu în Moldova pe vre-o 20 de zile, acum primăvara”, ne-a mai spus fratele lui Valeriu S., adăugând că, pe 14 mai, acesta deja era în capitala de nord a Federaţiei Ruse.

Martori invizibili

Potrivit aceleiaşi hotărâri a CSM, abia în acest an, procurorii au efectuat controlul deciziei judecătoarei Valentina Timoşenco şi au descoperit că aceasta a fost emisă la solicitarea unei oarecare R.N., mătuşa fetei. Dar, în timpul audierii, aceasta a declarat că nu a depus niciun fel de cerere în acest sens şi că nici semnătura nu-i aparţine. În plus, s-a constatat că cecul de plată a taxei de stat a fost achitat de către A.I., învinuită de recrutarea minorei G.T.

Tot în timpul controlului s-a descoperit că Ala Nedelcu şi Robert Stedenciuc, audiaţi ca martori în procesul de judecată din 17 aprilie, nu sunt înregistraţi pe teritoriul R. Moldova. Şi, într-adevăr. La căutarea după omonim pe site-ul MDI se poate afla cu uşurinţă că „0” persoane din R. Moldova poartă numele „martorilor”. Deja la 8 iulie 2008, în urma examinării cererii de revizuire, depusă de Procuratura mun. Bălţi, judecătoarea Valentina Timoşenco şi-a anulat propria hotărâre cu privirea la declararea lui Valeriu S. drept dispărut fără urmă.

Solicitată de Ziarul de Gardă, judecătoarea Valentina Timăşenco ne-a spus că pe ea încă nimeni nu o bănuieşte de nimic, că nu a fost şi nu este anchetată, refuzând să dea alte detalii la telefon.

Deschisă doar sentinţa

De la Ion Covalciuc, procuror la Procuratura mun. Bălţi, am aflat că toate dosarele intentate în perioada aprilie-martie 2008 sunt în faza de judecată şi că nicio sentinţă nu a fost încă pronunţată. Acestea ne-a mai spus că nu poate să ne ofere mai multe informaţii despre cazul soţilor I., învinuiţi de recrutarea minorei, pentru că acesta include multe aspecte din viaţa privată ale persoanelor implicate în proces. În acelaşi timp, procurorul a menţionat că ne va anunţa atunci când va fi pronunţată sentinţa pe cazul respectiv. Ion Covaliuc a mai subliniat că, în primele 10 luni ale anului curent, doar de către Procuratura mun. Bălţi au fost transmise în instanţa de judecată 17 dosare penale cu privire la traficul de fiinţe umane şi conexe.

Vitalie Nagacevschi, avocat şi preşedinte al Asociaţiei obşteşti „Juriştii pentru Drepturile Omului”, presupune că prin acţiunile întreprinse sub pretextul contracarării traficului de fiinţe umane, autorităţile încearcă să-şi demonstreze zelul în faţa instituţiilor internaţionale, şi mai cu seamă în faţa SUA. Avocatul spune că, în ultimul timp, se observă cu uşurinţă că autorităţile acordă multă atenţie contracarării fenomenului respectiv, iar ultimul raport al Departamentului de Stat al SUA, privind traficul de fiinţe umane, plasează R. Moldova pe o poziţie mai înaltă, susţinându-se că autorităţile centrale întreprind acţiuni eficiente în acest sens.

În acelaşi timp, Nagacevschi se arată nedumirit de faptul că zelul procuraturii nu persistă şi în cazul deciziilor judecătoreşti, în urma cărora R. Moldova este condamnată la CEDO. Or, în opinia avocatului, numeroasele hotărâri CEDO demonstrează clar ilegalitatea deciziilor luate de judecătorii moldoveni.

(Pentru a păstra anonimatul victimelor, învinuiţilor şi a persoanelor implicate în proces, unele iniţiale au fost schimbate)