Primăria de tocat bani: Milioane de lei din buget se plătesc pentru despăgubiri

448-pavlovici1Primăria mun. Chişinău plăteşte milioane de lei, drept despăgubiri, moştenitorilor foştilor deportaţi, pentru că refuză să execute hotărâri de judecată irevocabile, prin care aceştia şi-au recâştigat dreptul de proprietate asupra caselor care au aparţinut, în momentul în care au fost deportaţi şi deposedaţi de ele, buneilor lor. Autorităţile motivează neexecutarea hotărârilor prin lipsa de bani şi lipsa spaţiului locativ pentru persoanele care locuiesc acum în acele imobile şi care ar urma să fie evacuate din ele, însă un calcul simplu arată că din banii plătiţi de municipalitate pentru despăgubiri s-ar fi cumpărat deja aproape toate apartamentele necesare pentru acestea.

În iulie 1940, comerciantul Ţîlik Pavlovici a fost arestat, iar prin hotărârea consiliului special de pe lângă Comisariatul Norodnic al Afacerilor Interne a fost închis în lagărul de corecţie prin muncă, ca element social periculos, pe un termen de opt ani. În acel an, soţia şi cei doi copii ai săi au fost izgoniţi din casa de pe str. Corobceanu nr. 19, pe atunci str. Kolodeznaia, fiindu-le luate mai multe obiecte de lux pe care le deţineau, inclusiv 1,1 mln. de lei româneşti şi 3650 de ruble sovietice. Peste doar trei ani, Ţîlik Pavlovici a decedat, fără a mai putea reveni vreodată la casa sa, cumpărată în 1923 şi care, peste 23 de ani, avea să fie naţionalizată.

448-primDouă decenii de procese

În anul 1989, Ţîlik Pavlovici, prin decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, a fost reabilitat, după eforturile depuse de fiul său, Evgheni, care, ulterior, în baza legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, din 1992, a încercat să redobândească de la stat averea familiei, inclusiv casa care-i aparţinea în momentul în care tatăl său a fost deportat în Siberia. În 1996, acesta s-a adresat în judecată cu o cerere împotriva Primăriei mun. Chişinău privind restituirea acelei case. Evgheni Pavlovici nu a reuşit să-şi ducă misiunea până la sfârşit, pentru că, un an mai târziu, a decedat. Atunci, “frâiele” au fost preluate de Vladimir Pavlovici, unul dintre cei doi feciori.

După lungi procese de judecată, acesta a reuşit să demonstreze judecătorilor tuturor instanţelor judecătoreşti că imobilul de pe str. Corobceanu, 19 a aparţinut bunelului său, iar în 2005, un complet de judecători, din care făcea parte şi actualul preşedinte al R. Moldova, Nicolae Timofti, decidea definitiv restituirea proprietăţii persoanei supuse represiunilor, nulitatea contractelor de privatizare, care au fost semnate după naţionalizarea imobilului, inclusiv după reabilitarea lui Ţîlik Pavlovici, dar şi evacuarea tuturor persoanelor care locuiau în casa de pe str. Corobceanu, cu acordarea altui spaţiu locativ pentru acestea.

448-pavlovici2De şase ani, Primăria nu execută

În temeiul deciziilor definitive ale instanţelor de judecată, în 2005, în baza de date a Oficiului Cadastral Teritorial (OCT) Chişinău, imobilul, care între timp fusese divizat în mai multe apartamente, a fost înregistrat pe numele lui Vladimir Pavlovici, chiar dacă acesta nu a putut locui nici măcar o zi în el. Asta pentru că Primăria şi Consiliului Municipal Chişinău (CMC) nu au purces la executarea hotărârii din 2005. Un an mai târziu, Pavlovici a solicitat CMC să-i fie transmis în proprietate şi terenul pe care sunt amplasate clădirile, însă a fost refuzat. Acest drept l-a obţinut tot prin judecată, iar în 2007, magistraţii de la Curtea de Apel (CA) Chişinău au decis să oblige CMC să-i transmită în proprietate privată lui Vladimir Pavlovici lotul de teren aferent imobilului din str. Corobceanu nr. 19, eliberându-i titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.

Doar că, nici până astăzi, CMC nu a purces la executarea hotărârii din 2007, deşi au trecut şase ani şi a fost somat de nenumărate ori să facă acest lucru, inclusiv de executorul judecătoresc care se ocupă de acest caz. De fiecare dată, reprezentanţii puterii locale afirmau că vor supune votului în cadrul CMC propunerea de a-i acorda acel teren, asta deşi Vladimir Pavlovici deţinea o decizie de judecată definitivă, prin care terenul urma să-i fie atribuit. Şi de fiecare dată când apărea în ordinea de zi a CMC, propunerea nu acumula numărul necesar de voturi. În toată această perioadă însă, Vladimir Pavlovici, proprietarul din acte al imobilelor din str. Corobceanu, a fost somat de FISC să achite impozitele, atât pentru teren, cât şi pentru apartamente, deşi nu locuia acolo. Se conforma însă de fiecare dată, impozitele fiind plătite la zi.

Despăgubiri de milioane. Altele urmează

Întrucât nu avea acces la bunul pentru care plăteşte impozit şi care-i aparţine de jure, Vladimir Pavlovici a acţionat autorităţile publice locale în judecată, solicitând despăgubiri pentru venitul ratat prin neputinţa de a folosi apartamentele care-i aparţin, iar de fiecare dată, judecătorii i-au dat dreptate. Ca urmare a venitului ratat, şi după ce s-a calculat suma de bani pe care bărbatul ar fi putut s-o obţină dacă dădea în arendă apartamentele din str. Corobceanu, în perioada 2002-2009, Pavlovici a primit aproximativ 3 mln. de lei, bani care au fost deja achitaţi din conturile Primăriei.

În 2011, Vladimir Pavlovici s-a adresat din nou în judecată, cerând despăgubiri morale pentru faptul că administraţia publică locală refuză să execute hotărârea instanţei de judecată cu privire la acordarea terenului. Acesta a solicitat jumătate de milion de lei, iar judecătorul Garri Bivol i-a acordat 150 mii de lei. În februarie anul trecut, Pavlovici a acţionat din nou autorităţile în judecată. De această dată, Ministerul Finanţelor. Acesta a reclamat că îi este încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, făcând referire la faptul că autorităţile locale de aproape cinci ani nu o execută. Şi instanţa i-a dat din nou dreptate, acordându-i despăgubiri de 10 mii de lei. Toate astea însă nu au făcut ca lucrurile să se schimbe. Nici în noiembrie 2013, statul nu şi-a onorat obligaţiunile. Vladimir Pavlovici spune că, în acest moment, pe rolul instanţelor de judecată se află cererile sale prin care solicită venitul ratat de pe urma neputinţei de a folosi imobilul bunelului său pe anii 2010, 2011, 2012, în ianuarie 2014 urmând să se adreseze judecătorilor cu o altă cerere, pentru prejudiciul pe anul 2013. Iar şansele să nu câştige alte câteva milioane de lei sunt practic nule. Dreptatea, cel puţin juridică, este de partea sa.

448-pavlovici3Învăţăturile lui Chirtoacă

În septembrie, membrii CMC au pus din nou pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului propunerea de a-i acorda lui Vladimir Pavlovici terenul de pe str. Corobceanu, 19. Acesta se arată indignat că atunci când se discută proiectul primarul Dorin Chirtoacă nu aminteşte de faptul că, în acest caz, decizia consilierilor ar trebui să fie doar o formalitate, întrucât există decizii definitive ale instanţelor de judecată. “E absurd că se pun la vot deciziile de judecată”, spune Vladimir Pavlovici. Cel mai probabil, autorităţile nu-şi doresc executarea acelor hotărâri. Dacă ar face acest lucru, ar trebui să le găsească spaţiu locativ familiilor care locuiesc acum pe str. Corobceanu, 19.

Afirmaţia este confirmată chiar de edilul capitalei. Conform procesului-verbal al şedinţei CMC din 29 noiembrie 2012, Dorin Chirtoacă le explică consilierilor cum ar trebui să se procedeze în acest caz, după ce consilierul Ghenadie Dumanschi a propus din nou includerea pe ordinea de zi a cazului Pavlovici. Pentru a nu încălca legea, iar secretarul CMC să nu fie amendat, Chirtoacă a propus “de a fi inclusă chestiunea pe ordinea de zi, iar la vot să nu acumuleze numărul necesar”. Practic, cu o asemenea atitudine, în fiecare zi, din contul autorităţilor publice locale se pierd mii de lei, care la sfârşit de an se transformă în sute de mii, iar mai apoi, în milioane. Iar dacă e să judecăm după afirmaţiile celor care conduc Primăria şi CMC, lucrurile par foarte departe de a fi rezolvate.

“E un nonsens ce se întâmplă”

“Noi am mers de mai multe ori la faţa locului şi am văzut care este situaţia. Pentru a executa hotărârea, este nevoie de vreo 10 apartamente care să fie date persoanelor care urmează să fie evacuate. De-a lungul timpului, lucrurile s-au complicat însă şi mai mult, pentru că s-a mărit şi numărul familiilor care locuiesc în acele apartamente de pe Corobceanu, după căsătorii”, consideră Victor Leu, şeful secţiei juridice din cadrul Direcţiei locativ-comunale. “Da, Primăria i-a acordat lui Pavlovici câteva milioane de lei. Totul va continua aşa până când va fi închisă întrebarea. Foarte corect. Cu banii care au fost deja daţi şi care vor mai fi daţi, se puteau deja cumpăra apartamente pentru acele familii care ar trebui evacuate. Nu ştiu ce face Primăria. E un nonsens ce se întâmplă. Nu se găsesc bani pentru apartamente, dar se găsesc pentru despăgubiri. Cred că trebuie de închis întrebarea cât mai repede”, afirmă Leu, secţia căruia gestiona anterior dosarul, trecut acum un an la Direcţia Juridică a Primăriei.

“În repetate rânduri am introdus proiectul cu Pavlovici în ordinea de zi, dar el nu a acumulat numărul necesar de voturi. Problema e că, în acele case, care i-au fost acordate lui Pavlovici, trăiesc mai multe familii. Dacă noi îi dăm şi terenul lui, el imediat îi fugăreşte de acolo, devenind proprietar în toate, deşi Primăria îi plăteşte lui ca pentru gazdă…”, remarcă şi Valeriu Didencu, secretarul CMC. “A dat de bine. (Pavlovici – n.r.) Primeşte sumele astea… Normal era ca acele apartamente de mult să-i fie transmise lui, odată ce a câştigat judecata. Deja, de banii care au fost daţi ca despăgubiri, se cumpărau câteva apartamente şi era un rezultat, dar acum…”, admite acesta, care consideră că şi legea este ciudată în acest caz. “Şi legea e destul de ciudată. Eu multe nu le înţeleg. Dacă hotărârea e definitivă, cum poate să fie pusă la vot? Consilierii, când votează, ştiu de acest caz. Eu însă nu ştiu care ar fi soluţia. Deloc nu ştiu. Dar e clar că e o hotărâre definitivă, şi oricât am tărăgăna, nu mai avem încotro…”, precizează Didencu, care arată şi el cu degetul către Direcţia Juridică a Primăriei. “Ei au participat pe dosar”, spune acesta.

448-tilik-pavblovici“Da, e o mare problemă”

“Problema e mai veche, de pe vremea viceprimarului Mihai Furtună”, se apără şi viceprimarul Nistor Grozavu. “Nu eu sunt responsabil. Nu eu adopt deciziile. E vorba de peste 10 apartamente, fiind mai mulţi locatari în ele. Dacă Pavlovici ar fi cooperant, dacă ar dori ca anul ăsta să-i eliberăm două apartamente, anul viitor alte două, şi tot aşa, cred că, în doi ani, am rezolva problema, cu toate că este foarte complicat, deoarece e centrul oraşului. Soluţia ar fi ca CMC să adopte un compartiment special, o linie de finanţare specială. Un an pentru Pavlovici… ca să-i fie satisfăcute cerinţele. Peste un an – altuia. Acum, noi nu putem cumpăra toate apartamentele pentru acei locatari, dar, pe de altă parte, plătim amenzi. Executorul şi Pavlovici nu vor să colaboreze. Ei vor totul acum”, spune Grozavu. “Poate le e convenabil?”, întrebăm noi. “Eu nu am vrut să spun asta, dar cred că aşa este”, nuanţează viceprimarul.

Îşi declină responsabilitatea şi Diana Gurschi, şefa Direcţiei Juridice a Primăriei, care a precizat că aceste cazuri îşi au originea încă în 2004, când la Primărie era o altă conducere. Gurschi susţine că, printr-o semnătură, conducerea de atunci a oraşului practic a acceptat situaţia de acum. “Primăria nu dispune nici de bani, nici de apartamente unde să mute persoanele care stau acum pe Corobceanu”, spune aceasta. “Ne-am adresat cu o cerere prin care am solicitat să fie efectuată o evaluare a apartamentelor respective, iar noi să plătim acei bani către Pavlovici, eşalonat. E mult mai bine aşa, decât să achităm la infinit prejudicii. Judecătorii însă au respins acţiunea Primăriei. Noi am făcut tot ce se putea”, mai spune Gurschi, care recunoaşte: “Da, e o mare problemă”.

Un alt caz de milioane

Cazul Pavlovici nu este unul singular. Reprezentanţii autorităţilor publice locale ne-au spus că o situaţie similară se atestă şi în cazul Cerchez/Turceac. Conform informaţiilor disponibile pe site-urile instanţelor de judecată, Lilia Cerchez şi Ivan Turceac sunt moştenitorii testamentari ai averii tatălui lor, Serghei Popov. În 1997, acestuia i-a fost admisă integral acţiunea civilă înaintată împotriva CMC cu privire la restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice şi i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului nr. 33 din str. Columna. Pentru că în 2007 Serghei Popov a decedat, trei ani mai târziu, CSJ a decis definitiv să le achite copiilor săi, Lilia Cerchez şi Ivan Turceac, 520 mii de lei, venitul ratat de aceştia de pe urma neputinţei de a folosi imobilul de pe str. Columna, în care, de asemenea, locuiesc alte familii. Ivan Turceac a discutat cu noi, spunând că în cazul său s-au comis mai multe ilegalităţi şi precizând că a câştigat chiar de două ori la CtEDO pe acest caz. Acesta însă nu a dorit să apară cu alte detalii la acest subiect. “În cazul Cerchez şi Turceac, lucrurile sunt puţin diferite. Noi le-am propus alte apartamente, dar ei au refuzat, pentru că nu le plăcea ba etajul, ba locaţia”, spune Diana Gurschi. La acest caz, ZdG va reveni în funcţie de disponibilitatea familiilor Cerchez şi Turceac de a discuta la subiect. Diana Gurschi crede că persoanele implicate în aceste două cazuri nu acceptă să colaboreze cu autorităţile locale pentru că “le este convenabil să încaseze prejudiciul”. Poziţia lui Vladimir Pavlovici este următoarea: “Noi nu vrem anume despăgubiri. Doar le spunem autorităţilor: atunci când veţi executa hotărârea, atunci vă veţi opri din plătit”..

Erau 9, acum sunt peste 20

“Primăria motivează de fiecare dată neexecutarea hotărârilor prin faptul că nu sunt bani şi că în Consiliu nu s-a acumulat numărul necesar de voturi”, precizează executorul judecătoresc, Ion Furdui. “Dar, cu banii plătiţi ca despăgubiri, ei deja cumpărau apartamente. Mai mult decât atât, conform informaţiilor auzite de mine, în locul celor 9 locuinţe cu care autorităţile trebuiau să-i asigure pe locatarii de acolo la început, acum vor trebui să asigure vreo 20—25 de persoane, pentru că, de când nu se execută hotărârea, s-au înmulţit familiile din acele apartamente. Cine-i responsabil? Consiliul deţine calitatea procesuală în dosar, dar bănuiesc şi cred că vina cea mai mare în acest caz o are primarul. Poate sunt puţin subiectiv, dar asta este…”, zice Furdui. Am încercat să discutăm şi cu primarul Dorin Chirtoacă. Acesta însă nu a răspuns la apelurile ZdG.

De precizat că, din cei aproximativ trei milioane de lei plătiţi de autorităţi ca despăgubiri pentru Vladimir Pavlovici, s-ar fi putut cumpăra cel puţin şapte apartamente bune, cu o cameră, la preţurile care sunt acum pe piaţă, dacă mergem pe ideea că un apartament cu o cameră ar costa în jur de 25 mii de euro, echivalentul a aproximativ 400 mii de lei. Tot de aceşti bani, Primăria ar fi cumpărat aproximativ 12 garsoniere, care pot fi găsite la preţul de 15 mii de euro, adică aproximativ 250 mii de lei.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. eu111

    Zdg, serios? Cu o garsoniera de 15 mii euro poti sa schimbi o locuinta din centru orasului? Voi ce? Delirati? Pai daca obligii familiile astea sa mearga in apartamente de 15 mii in schimbul astora imediat apare alt proces de judecata. Ei vor in centru, ei is mari boieri. Cineva incurca atat de mult itele, si cineva tre sa le descurce. Voi credeti ca din 2005, pana in prezent, adica in 8 ani, 9 familii se inmultesc pana la 25? Da ce-s iepuri domnilor? Cat mama dracului pot sa se inmulteasca si inca sa creasca asa repede. Se vede ca e facatura. Ca in jurul bucatii de paine s-au mai adunat cativa mancai. Storc acum cat pot din banii nostri pentru ca cineva in trecut a facut o greseala. Sunt sigur ca tartaru “afacerii” astea este anume executoru Furdui. Asta este calauza si masinaria de facut bani. S-au gasit destepti. Buna investigatie, dar ar cam trebui de schimbat accentele problemei, pentru ca intre timp o formalitate a devenit un abuz, si este foarte grav. Eu nu vreau ca banii mei sa mearga in buzunarul burduhosilor judecatoresti.

  2. Deportatul

    “eu111” – sunt de acord: – “…dar ar cam trebui de schimbat accentele problemei, pentru ca intre timp o formalitate a devenit un abuz, si este foarte grav…”, şi nu sunt de acord cu părerea: – “Buna investigatie”
    Care a fost interesul autorului? De a arăta problema (problemile) deportaţilor, de a propune căi de rezolvarea acestor probleme, sau de a atăca Primăria Chişinău !? Din titlul articolului se vede care este intenţia autorului de a atăca Primăria şi evident de a arăta cît de rău este Primarul Chirtoacă
    Probleme de retrocedarea averii familiilor deportaţilor există în toate statele fost socialiste, inclusiv şi în România. Aceste probleme se rezolvă în fiecare Stat într-o măsură sau în alta, în dependenţă de Legislaţia din acel Stat cu privire la retrocedarea averii deportaţilor.
    Foştii mari activişti a partidului comunist de pînă la 1991, (care aveau acelaş bilet de partid cu chipul lui Lenin ca şi cei care au organizat şi înfăptuit deportările în a.1940/41 şi 1944/49) – Snegur, P.Lucinskii, Voronin şi colaboraţioniştii lor de dupa 1991 (Filat, Plahotniuc, …) acuma au averi de sute de ori mai mari deît averea familiilor deportate.
    Tot aceştea foştii comunişti şi colaboraţioniştii lor au “prihvatizat” avera Statului şi au făcut Legi ambiguie de retrocedarea averii de către familiile deportaţilor.
    Şi în perioada deportărilor, şi acuma comuniştii, neocomuniştii şi colaboraţioniştii acestora au avut şi au mass-media, jurnalişti care cu măestrie le-au lustruit, şi le lustruiesc imagine lor şi atacă pe acei adevăraţi anticomunişti
    Unile familii deportate ani mulţi la rînd umblă prin instanţiile judecătoreşti şi nu-şi pot recupera averea, valoarea averii, confiscată. Majoritatea familiilor nici nu mai încearcă să-şi caute dreptate. Judecătorii nu asigură dreptul constituţional la proprietate,în baza Legii 1225 din 08.11.1992, cu toate modificările, “privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”. Posibil că judecătorii sunt presaţi să refuze retrocedarea valorii averii familiilor deportate. Aceasta o spun din practica personală de familie deportată.
    Acum la problema din “investigaţie”
    Extras din articolul 12 Legii 1225 (mai sus numit):
    – aliniatul 4: – “Cu acordul persoanelor supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate sau al moştenitorilor acestora, restituirea în natură a caselor de locuit poate fi înlocuită prin recuperarea valorii lor”
    – aliniatul 7: – “În cazul în care bunurile … fiind privatizate în condiţiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensaţie bănească sau de valori materiale, luîndu-se ca bază preţurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii.”
    Eu, unul din zecile de mii din deportaţi, parcă ar fi trebuit să iau parte interesului altui deportat şi autorului “investigaţii”.
    Dar autorul oare nu şi-a pus întrebarea: – “dar cum să rezolve problema Primăria, dacă familiile care acum locuiesc în apartamente privatizate legal din acea casă nu vor să plece de acolo!?”
    Rezolvînd problema unei familii deportate de retrocedarea imobilului, faci aceleaş probleme cu privire la imobil, locul de trai, la 9 (sau peste 20) familii. Este ieşire – recuperarea valorii averii la preţul de piaţă la ziua de astăzi. Dar pentru rezolvarea problemei trebuie să fie şi bunul simţ
    Şi tot în Legea 1225, art.12 aliniatul 6 avem: – ” Restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează, în baza cererii, din contul bugetului de stat, prin transferuri către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi către bugetul municipiului Bălţi.”
    Observaţi, recuperarea valorii bunurilor pentru toţi deportaţii se face din Bugetul de Stat, doar numai Primăria Chişinău trebuie să restituie valoarea averiilor confiscate din Bugetul Primării Chişinău.
    De acord cu Dl Ion Varta, istoric: – “Cel mai corect ar fi ca despăgubirile să fie plătite de Federaţia Rusă, … ar fi nevoie de acorduri inter-ţări”. Da! – Succesoarea urss. Dar cine să ceară despăgubirea dela Moscova!? Cînd PCRM+PLDM+PD le este frică să fie de acord cu poziţia PL, a Dlor M.Ghimpu, V.Munteanu, de a cere retragerea Armatei Rusiei de OCUPAŢIE de pe teritoriul RM
    De ce autorul de “investigaţie” nu a văzut ceia ce scrie “eu111”: – “Se vede ca e facatura. Ca in jurul bucatii de paine s-au mai adunat cativa mancai. Storc acum cat pot din banii nostri pentru ca cineva in trecut a facut o greseala.”
    Şi acest articol de “investigaţie”, ca şi altele articole de “investigaţii”, au cu totul alt scop. Una doar mai adaug, că autorul are talent în …Dar aceasta este altă temă.
    În articol nici o revoltă împotriva regimului comunist, vinovat de deportări şi confiscarea averilor deportaţilor; nici revoltă că comuniştii, neocomuniştii şi colaboraţioniştii lor au averi de sute milioane de Euro în cel mai sărac Stat din Europa, dar e de vină “Primăria de tocat bani” – adica: – cetăţenilor nu a-l mai votaţi pe Chirtoacă. Deci pe cine de votat? Rămîn comuniştii, neocomuniştii şi colaboraţioniştii lor din PCRM+PLDM+PD
    Şi aici sunt de acord cu “eu111”: – “Cineva incurca atat de mult itele, si cineva tre sa le descurce.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *