Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Poliţiştii, în serviciul traficanţilor de…

Poliţiştii, în serviciul traficanţilor de carne vie

Preşedintele R.Moldova a declarat cu câteva luni în urmă că „20 la sută din sumele estorcate de traficanţi de la migranţii ilegali” sunt transmise „unor colaboratori ai Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane” (CCTP), iar aceştia, creând „scheme criminale” acordă, „contra unor retribuţii băneşti, „servicii” traficanţilor de persoane, printre care neintentarea sau clasarea dosarelor penale”. De atunci, niciun colaborator al acestui centru nu a fost deferit justiţiei, iar aceste acuzaţii, extrem de severe, nu au fost nici confirmate, nici infirmate.

Doi directori demişi în obscuritate

CCTP a fost creat în 2005 la recomandarea Consiliului Europei cu suportul financiar al Guvernului SUA. Centrul este o subdiviziune specializată a Ministerului Afacerilor Interne (MAI), care ar trebui să se ocupe de investigarea, reţinerea şi urmărirea penală a persoanelor şi organizaţiilor implicate în trafic de persoane. În mare parte, angajaţii acestui Centru sunt poliţişti, dar mai activează şi specialişti detaşaţi de la alte subdiviziuni, precum Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS), Serviciul Vamal, Serviciul Grăniceri, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei (CCCEC) şi Procuratura Generală (PG).

Poliţiştii din cadrul CCTP, inclusiv cei din conducere, au fost suspectaţi şi acuzaţi public, în mod repetat, că ar fi protejat traficanţi şi că ar mima combaterea traficului. Până în prezent, doi dintre directorii Centrului au fost destituiţi în conjuncturi obscure: directorul adjunct al acestui Centru, Ion Bejan, a fost demis în 2006, după arestul lui Alexandr Covali, alias Şalun, care a deconspirat relaţia traficanţilor cu poliţiştii, iar directorul Petru Plop – în 2008, după ce a fost făcut public raportul Departamentului de Stat al SUA, în care este criticată dur R. Moldova.

Combaterea combaterii corupţiei

În iunie, Departamentul de Stat al SUA a lansat raportul privind traficul de persoane pe anul 2008, în care R. Moldova este plasată pe lista neagră a ţărilor ce nu întrunesc standarde minime pentru combaterea traficului de persoane. Raportul a generat discuţii în cabinetele oficicale de la Chişinău. Astfel, la 1 iulie, în cadrul şedinţei Consiliului Suprem de Securitate (CSS), din care fac parte preşedintele R.Moldova, ministrul de Interne şi cel al Apărării, directorul SIS şi al CCCEC, s-a examinat problema combaterii traficului de fiinţe umane şi activitatea CCTP.

În comunicatul difuzat atunci de serviciul de presă al preşedintelui, se spune că în cadrul şedinţei au fost prezentate date despre „existenţa unor grave lacune în funcţionarea CCTP, ceea ce a permis crearea, cu implicarea şi protecţia Centrului, a unor scheme criminale de transportare a cetăţenilor moldoveni la muncă în străinătate. Astfel, unii colaboratori ai CCTP, ignorînd în mod flagrant atribuţiile şi responsabilităţile de serviciu, au acordat, contra unor retribuţii băneşti, diverse „servicii” traficanţilor de persoane, printre care neintentarea sau clasarea dosarelor penale pentru fapte de trafic de fiinţe umane, muşamalizarea probelor etc.”. De asemenea, se mai spune că „20% din sumele estorcate de traficanţi de la migranţii ilegali” sunt transmise „unor colaboratori ai CCTP”.

Care anume sunt lacunele în funcţionarea CCTP, cine sunt „colaboratorii” care acordau servicii contra plată traficanţilor şi despre ce sume se vorbeşte – aceste lucruri nu au mai fost explicate niciodată nici de partea acuzată, nici de cea acuzatoare.

Serviciul de presă al Preşedintelui ne-a informat, printr-o scrisoare oficială, că „nu deţine nicio informaţie” despre acuzaţiile aduse de preşedintele Voronin.  Unele surse din cadrul CSS ne-au explicat că informaţiile respective au fost prezentate de SIS. Ulterior, conducerea Centrului a fost preluată de un angajat al SIS.
Tot la acea şedinţă, preşedintele Voronin a solicitat „sancţionarea dură, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, a persoanelor implicate în acţiuni infracţionale din cadrul CCTP” şi a indicat reducerea în jumătate a poliţiştilor antitrafic, „cu condiţia obligatorie a atestării ulterioare” a lor. Astfel, a fost planificată şi restructurarea CCTP -ului, pentru un mai bun control din partea statului.

Reducerea cadrelor prin dublare

La două săptămâni de la acea şedinţă a Consiliului Suprem de Securitate, Guvernul l-a destituit pe directorul CCTP, Petru Plop, fără să fie lansate explicaţii oficiale asupra acestui fapt. Ulterior Valentin Zubic, viceministrul de Interne, a declarat că atât demiterea lui Plop, cât şi disponibilizarea poliţiştilor sunt urmare a raportului Departamentului de Stat al SUA, dar şi a acuzaţiilor de corupţie, lansate de şeful statului.

Petru Plop a condus CCTP mai bine de doi ani, adică de când a fost lansată această instituţie în format nou. Anterior, lucrase în structurile MAI timp de 25 ani. MAI ne-a explicat, după o solicitare oficială, că Plop a fost concediat, de fapt, abia la sfârşitul lunii august „pe motiv de boală cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI”. La momentul actual, nici MAI şi nici PG nu ne-au putut oferi informnaţii cu privire la anchetarea sau înaintarea unor acuzaţii de corupţie lui Plop. Odată cu demiterea lui Plop, Guvernul l-a numit în funcţie de director pe Valeriu Hâncu, fost angajat SIS.

Hâncu a acceptat imediat să acorde un interviu, adresând o singură contraîntrebare: „În ce lumină va apărea Centrul?”. La momentul dialogului, Hâncu a condiţionat cu amabilitate să nu fie fotografiat, iar discuţia să nu fie înregistrată.

Deşi, până la reducerea în jumătate a cadrelor CCTP, numărul a cestora era de 44 persoane, (potrivit unei ştiri Info-primNeo), după reduceri era de 68 angajaţi, dintre care aproximativ 17 detaşaţi de la alte subdiviziuni, a spus Hâncu. Totuşi, el nu a putut spune exact care este numărul poliţiştilor din fosta echipă care continuă să activeze în cadrul CCTP. De altfel, nici la Direcţia Resurse Umane a MAI nu ni s-a spus câţi poliţişti antitrafic au fost demişi. Hâncu nu a comentat acuzaţiile de corupţie aduse Centrului şi a spus doar că se iau măsuri că să nu se repete lacunele şi ilegalităţile la care s-a referit preşedintele Voronin. Dar „acest detaliu este mai puţin important în comparaţie cu obiectivele primordiale care au stat la baza restructurării Centrului”, a declarat noul director, adăugând că e vorba şi de două structuri nou-create la Bălţi şi la Comrat.

Experţii consideră că „restructurarea CCTP şi alte schimbări se fac doar pentru a da posibilitate celor compromişi să treacă în alte structuri MAI, ca să dispară din vizorul organizaţiilor care monitorizează domeniul”.

Dosarul unui fost coleg, tărăgănat

În acelaşi raport al Departamentului de Stat al SUA, privind traficul de persoane, este specificat că „trezeşte o îngrijorare deosebită lipsa progresului în investigarea presupusei complicităţi a unor funcţionari de stat din R. Moldova în cazuri de trafic”. Drept răspuns, este prezentat raportul privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane pe anul 2007—2008, semestrul I, care readuce în atenţia publică cazul Bejan. În raport scrie că „la 11.06.2008 a fost pornită urmărirea penală pe faptul coruperii pasive săvârşite de unii colaboratori MAI. Astfel, cazul Bejan este investigat în prezent de către CCCEC sub conducerea PG”.

Totul a început odată cu reţinerea, la sfârşit de iulie 2006, a lui Alexandr Covali, supranumit Şalun. La 2 august, timp de 2 ore, Covali, în calitate de bănuit, a dat declaraţii, înregistrate pe video, despre cât şi cui plătea. La 18 august, Infotag scria că „trei angajaţi ai CCTP, inclusiv şeful adjunct, Bejan, au fost eliberaţi din funcţie şi disponibilizaţi din organele MAI. Cei trei sunt suspectaţi de colaborare cu conducătorul unei grupări criminale, Alexandr Covali, zis „Şalun”. La acel moment, Bejan a negat cele incriminate. Pe parcurs, atât el, cât şi alt poliţist demis, au fost restabiliţi la lucru prin hotărâre judiciară. Juriştii susţin că la demiterea lui au fost comise „greşeli de procedură”, fapt demonstrat de decizia instanţei. Este adevărat că Bejan nu mai activează la CCTP, deşi hotărârea judiciară arăta că trebuie restabilit în aceeaşi funcţie pe care o deţinea anterior. Veaceslav Ţurcan, avocatul lui Bejan, a spus că în realitate acesta nu-i restabilit la lucru şi că „sub diferite pretexte, nu s-a executat hotărârea judiciară”.

Valeriu Hâncu, fost angajat SIS єi actual director CCTP, a spus că nu-l cunoaşte pe Ion Bejan, nu ştie nimic despre el şi nu l-a văzut pe la Centru. Conducerea MAI ne-a comunicat că, la moment, Ion Bejan nu este angajat, dar „se află la dispoziţia ministerului, adică atunci când va fi un post vacant, va putea fi angajat”. Cât despre faptul că primeşte sau nu salariu, responsabilul din cadrul Direcţiei Resurse Umanea a MAI a spus că „nu poate să ne zică” . Foştii colegi ai lui Bejan sunt convinşi că acesta „aşteaptă să i se găsească o funcţie care să-i convină, după ce se mai calmează spiritele”.

Dosar penal, după raportul SUA

Deşi Covali înaintase acuzaţii foarte dure la adresa lui Bejan în august 2006, abia la 12 martie 2007 a fost semnată ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale. Apoi, tocmai la 22 mai 2008 acea ordonanţă a fost anulată şi la 11 iunie 2008 a fost deschis un dosar penal. Întâmplător sau nu, dar aceasta a avut loc în aceeaşi lună cu publicarea Raportului Departamentului de Stat al SUA, după aproape 2 ani de la declaraţia incriminatoare.

„În criminalistică este un principiu: cu cât mai mult timp trece de la săvârşirea infracţiunii, cu atât mai dificil este de a demonstra vinovăţia persoanei şi de a acumula şi administra probe. Evident, este foarte dificil de a demonstra ce a fost cu un an în urmă, în special când e vorba de primirea unor bunuri. Astfel, este greu de pus sub învinuire, dacă nu a fost constatat obiectul material”, a declarat Viorel Morari, anchetator în cadrul PG.

Experţii spun că ancheta a fost tărăgănată premeditat. „În seara în care Covali a dat declaraţia despre acţiunile de corupţie ale lui Bejan şi ale altor angajaţi MAI, trebuia să se facă percheziţie acasă la cei banuiţi. Se ştie că atunci au răsunat acuzaţii şi la adresa viceministrului de Interne, cu care Bejan împărţea banii. Dar ei au aşteptat să treacă un an şi ceva şi s-au apucat de adunat probe”, a declarat un expert juridic care lucrease anterior în acest sistem.

Alte persoane, care au dorit să rămână anonime, au declarat că dosarul stă pe loc din cauza relaţiei Bejan-Gurbulea-Mejinschi, deoarece „actualul procuror general ar fi bun prieten cu Bejan, în trecut au lucrat împreună în sectorul Centru, unde Gurbulea era ajutor de procuror pe supravegherea generală şi corupţia economică, iar Bejan era în poliţia economică, împreună cu Mejinschi”.

Potrivit CV-ului lui Gurbulea, plasat pe pagina web a PG, în perioada 1992—1998 el a lucrat în calitate de ajutor superior şi apoi adjunct al procurorului Centru, mun. Chişinău. Şi Valentin Mejinschi a lucrat în aceeaşi perioadă în funcţie de inspector, inspector-superior, şef-adjunct şi apoi şef al Secţiei poliţiei economice a Comisariatului de Poliţie sectorului Centru, mun. Chişinău, potrivit CV-ului publicat pe pagina web a CCCEC.

Cu toate acestea, avocatul lui Bejan, Veaceslav Ţurcan, nu exclude că dosarul ar fi unul la comandă. „Probabil, este şi un joc de interese la mijloc, adică sunt persoane interesate ca Bejan să fie găsit vinovat”, spune Ţurcan.

Poliţişti corupţi sau traficanţi calomniatori?

Pentru că acest caz este unul „complex şi cu rezonanţă socială”, în cadrul Procuraturii Anticorupţie a fost creat un grup de urmărire penală, care este condus de procurorul-şef al Secţiei Conducerea Urmăririi, Viorel Morari.

Morari ne-a confirmat că Procuratura Anticorupţie a început urmărirea penală la 11 iunie 2008,  în baza art. 324, Cod Penal, pe faptul coruperii pasive savârşite de către unii colaboratori MAI. „Drept temei au servit declaraţiile din 2 august 2006 de către Alexandr Covali, în calitate de învinuit, care a dezvăluit acţiunile unor colaboratori MAI, privind primirea banilor şi a altor bunuri, cerute repetat pentru a nu îndeplini acţiuni ce ţin de obligaţiile de serviciu. În cadrul dosarului penal au fost recunoscuţi în calitate de bănuiti 4 angajaţi MAI, printre care şi Bejan. Covali a comunicat despre transmiterea unui Audi 100, în 2006, unui membru al familiei. Informaţia a fost verificată, dar automobilul nu a fost gгsit. A mai comunicat despre transmiterea unor sume de bani pentru a avea acces la materialele aflate în procedură”, a declarat Morari. De asemenea, a mai spus acesta, „se verifică 2 versiuni în cadrul urmăririi penale: acţiuni de protecţie şi corupere pasivă din partea colaboratorilor MAI şi calomnierea colaboratorilor de poliţie de către Covali, în vederea eschivării de la răspunderea penală.”

În prezent, dosarul se află în procedură, urmărirea penală fiind efectuată de CCCEC. Deşi au trecut mai bine de doi ani de la presupusa infracţiune, procurorul Morari spune că acest caz se află la etapă iniţială, de „acumulare a probelor ce demonstrează necesitatea punerii persoanei sub învinuire sau clasarea urmăririi penale”.

Veaceslav Ţurcan, avocatul lui Ion Bejan, a declarat că Bejan se consideră nevinovat. „Singurul document ce ţine de dosar şi pe care l-am văzut este ordonanţa de punere sub învinuire. Învinuirea este foarte gravă, iar problema este că nu există probe destul de serioase. Dacă existau probe concrete, dosarul ar fi luat foc de mult. Pentru a-l învinui pe om trebuie să ai probe, dar din circumstanţele pe care le cunosc, banuiesc că în realitate acestea nu există şi în acest caz, dosarul   n-ar trebui să aibă o perspectivă procesuală”, a mai adăugat Ţurcan.

Ion Vâzdoagă, directorul Centrului de Prevenire a Traficului de Femei, consideră că „Acest dosar este important pentru că vizează persoane oficiale învinuite de corupţie, care erau printre primele persoane din stat ce trebuiau să combată traficul de persoane. Nu în an se fac publice astfel de situaţii. Este foarte grav când cel care strigă că trebuie prins hoţul este el însuşi hoţ, şi clasarea acestui dosar va fi interpretată drept incompetenţă a statului de a judeca şi pedepsi persoanele care lucrează în sispublic”.

Acest articol a fost publicat în cadrul Programului Consolidarea Capacităţii de Monitorizare a Societăţii Civile din Moldova (CCMSCM), implementat de Academia pentru Dezvoltare Educaţională (AED), cu suportul tehnic al Consiliului pentru Cercetări şi Schimburi Internaţionale (IREX). Programul este finanţat de Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare (USAID) în cadrul Planului Preliminar de Ţară (PPŢ) pentru Republica Moldova. Conţinutul articolului este responsabilitatea autorului şi nu reflectă, în mod necesar, viziunea AED, IREX, MCC, USAID sau a Guvernului Statelor Unite.

Tatiana EŢCO