Pirateria se învaţă la şcoală

R. Moldova este pe locul 7 în lume după procentul de programe folosite ilegal – doar fiecare al zecelea calculator din Republica Moldova nu are instalat pe el soft piratat. Totuşi situaţia este mai bună decât acum câţiva ani – în 2007 eram pe locul doi în lume, cu 95% de programe furate. Business Software Aliance estimează pierderile pe care le suferă companiile producătoare de programe din cauza pirateriei în R. Moldova la 40-50 de milioane de dolari anual.

Deşi statul a început lupta cu pirateria încă din martie 2007, evoluţiile nu sunt prea rapide. În ultimii 3 ani au fost intentate peste 150 de cauze penale în acest sens, deşi numărul infractorilor este evident mult mai mare. Mai mult decât atât, în unele instituţii publice, cum ar fi şcolile, programele la fel nu sunt licenţiate. Elena Răilean, şefa Centrului Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţionale în Educaţie de pe lângă Ministerul Educaţiei, confirmă acest lucru. “Da, deţineţi informaţii corecte: în majoritatea şcolilor programele nu sunt licenţiate”, spune ea. “Nu există deocamdată o politică la nivel de stat în privinţa softului ce poate fi folosit în astfel de instituţii. Fiecare e liber să folosească ce vrea.”

Alternative sunt

Cu toate că autorităţile susţin că nu pot schimba situaţia dată, unii elevi nu sunt de acord cu această practică. Alexandru Dorif, elev în clasa a XI-a la Liceul “Vasile Lupu” din capitală, consideră strigătoare la cer utilizarea programelor nelicenţiate în procesul de învăţământ. “Ce exemplu ne dau şcolile? E vorba, practic, de un furt!”, se indignează Alexandru. “Dacă nu sunt bani pentru cumpărarea legală a softului, atunci s-ar putea de instalat un soft gratuit – alternative există. Lipsa banilor nu poate servi drept justificare a încălcării legii.” Alexandru chiar a încercat să propună administraţiei liceului să renunţe la programele piratate în favoarea celor gratuite, găsind şi un specialist care a acceptat să facă această schimbare gratis. Totuşi iniţiativa lui a fost respinsă. Irina Vâpolzova, directoarea liceului, explică: “Noi singuri nu instalăm şi nu schimbăm nimic pe calculatoarele de aici”. Elena Răilean, şefa Centrului Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţionale în Educaţie, spune că nu există piedici din partea ministerului în ceea ce priveşte migrarea la programe gratuite. Ea spune că în cazul în care cineva vrea să treacă la alte programe decât cele care sunt acum, e suficient să informeze Ministerul.

Pe de altă parte, unii profesori de informatică merg pe cont propriu şi fac schimbările. Andrei Miculschi de la Liceul nr. 2 din Taraclia a renunţat la programele nelicenţiate pe calculatoarele din cabinetul său. Pentru că nu putea să le cumpere singur (ar fi fost prea scump pentru un simplu profesor), a optat pentru alternativele gratuite care există pe piaţă. “Mi se pare anormal că îi învăţăm pe elevi despre softul licenţiat în manuale, iar de facto îi punem să lucreze cu programe furate. Mulţi dintre elevii mei deja nici nu mai percepeau că pirateria ar fi ceva rău. Acum sper să se schimbe lucrurile”, spune Andrei.

Cine ar trebui să se ocupe de problemă?

Din păcate, în ţara noastră deocamdată nu există vreun organ care ar avea grijă ce programe sunt instalate în instuţiile publice. Dona Şcola, viceministru la Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, spune că nu intră în atribuţiile MTIC controlul asupra softului folosit de instituţiile de stat: “Fiecare minister are grijă singur de softul utilizat de el”.

Nu se ţine nici o evidenţă şi deci e imposibil să spunem în ce proporţie în instituţiile de stat se folosesc programe nelicenţiate. «E normal că la un moment dat va trebui să vedem ce softuri folosim, dacă într-adevăr avem nevoie de ele şi dacă sunt licenţiate sau nu, dar din câte ştiu, acest proces la noi încă nu a început», spune Dona Şcola.
Astăzi multe ţări europene renunţă la programele licenţiate în favoarea celor gratuite pentru a diminua din cheltuieli. R.Moldova, deşi are un buget auster, încă nu a întreprins nimic în acest sens. “Atât timp cât nu ştim ce programe şi unde le folosim, e imposibil să vorbim despre vreo schimbare”, spune viceministra Şcola. “Deciziile privind softul folosit în instituţiile publice ar trebui luate după o amplă analiză cost-beneficiu şi trebuie să ţină cont nu numai de preţul licenţei, ci şi de costurile de mentenanţă şi rapiditatea lucrului”, mai spune ea.

Ce spune legea?

Codul Penal prevede amenzi usturătoare pentru folosirea ilegală a programelor computerizate. Articolul 1851 îi ameninţă pe infractori cu o amendă de până la 1000 de unităţi convenţionale în cazul persoanelor fizice şi de până la 4000 în cazul persoanelor juridice.

În perioada 2006—2009, conform datelor oferite de Direcţia pentru combaterea crimelor cibernetice, au fost înregistrate 158 de cazuri de piratare şi încălcare a drepturilor de autor. De la începutul acestui an – 26, jumătate dintre ele referindu-se anume la piratarea programelor. Potrivit lui Iurie Caţer, şeful Direcţiei, verificările privind piratarea programelor vor fi efectuate nu doar în instituţiile private, ci şi în cele publice. Totuşi, conform aceleiaşi surse, deocamdată nici o instituţie publică nu a fost supusă verificărilor.

Problema nu e doar a noastră

Pirateria în instituţiile bugetare e o problemă nu doar în ţara noastră – practic toate statele CSI se confruntă cu ea. În Rusia chiar a fost intentat un proces contra unui director de şcoală, Alexandr Ponosov, deoarece pe calculatoarele din instituţia pe care o conducea erau instalate programe nelicenţiate. Cazul “Ponosov” a făcut administraţia rusă să-şi revadă politica în privinţa softului utilizat în instituţiile de stat, demarând un proces de migrare la soft gratuit.

Andrei Cerepanov, manager la compania rusă Alt Linux, care se ocupă de implementarea acestui program federal, explică în ce constau avantajele respectivei decizii: “Noi nu vindem programele pe care le facem – ne câştigăm banii din suportul tehnic al clienţilor. În aceste condiţii o şcoală va plăti pe an pentru întreţinerea unei săli de 20 de calculatoare un preţ chiar mai mic decât costul softului licenţiat pentru un singur calculator”. Există însă şi minusuri: profesorii vor trebui să treacă un curs de recalificare, iar manualele vor trebui revizuite.

Viorel Roman, ŞSAJ


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *