Patru familii în plionkă

Sunt patru familii din Chişinău, şi trăiesc de trei ani într-o casă care stă să se prăbuşească după inundaţii. Deşi Guvernul s-a obligat, prin intermediul administraţiei publice locale, să le asigure sinistraţilor un acoperiş sigur de-asupra capului, acest lucru nu s-a întâmplat. De fapt, CMC a acordat, printr-o decizie, două apartamente acestor familii. Doar că în acestea trebuia să locuiască opt persoane, dintre care una suferea de tuberculoză pulmonară activă. Familiile respective au atacat în judecată hotărârea CMC şi au primit câştig de cauză. Cu toate acestea, nimeni nu se grăbeşte să execute decizia instanţei judiciare, iar cele opt persoane continuă să trăiască într-o locuinţă calificată drept „nelocuibilă” încă din anii ’80. Între timp, ei nu au voie nici să îşi reconstriască casa, din cauza „stadionului olimpic”.

Pat în cadă

Bulbocica este o mica stradelă neasfaltată din sect. Râşcani, situată în regiunea Circului. În dimineţile de iarnă trebuie să păşeşti atent, ca să nu aluneci pe pământul înmuiat de brumă. Când intri în ograda nr. 6 din strada respectivă, vezi o casă nefinisată într-o parte, iar un pic mai la vale, un fel de sarai. Acestea au fost, de fapt, una şi aceeaşi construcţie, pe care le mai uneşte acum doar un perete din spate. În august 2005 casa a fost serios avariată din cauza inundaţiilor violente.

„Aici au fost două camere, una a mea şi una a babei”, spune Elena Avtudov, una din locatare, despre spaţiul gol dintre cele două construcţii. Anterior, în cele cinci odăi ale casei locuiau patru familii – Avtudov Constantin, soţia Maria şi feciorul Boris, Avtudov Vladimir, Avtudov Elena şi fiul ei Victor, Balacan Olga şi fiica sa Nicoleta. Şi în prezent pe Bolbocica, 6, locuiesc practic aceleaşi persoane, doar că în alte condiţii.

„Iaca uitaţă-vă din ce ne-am făcut noi pat”, zice Elena Avtudov, arătând un dormitor improvizat din trei secţiuni de divan. Femeia spune că pe el doarme ea cu Olga Balacan şi cu Nicoleta. Dormitorul improvizat acupă mai bine de jumătate de odaie. Celălat spaţiu e ocupat de o măsă mică şi o mulţime de cutii, în care Avtudov spune că îşi ţine lucrurile, din lipsă de spaţiu. Unicul loc liber din cameră este o trecere îngustă spre uşa de la baie. Potrivit femeii, acolo se odihneşte, pe timp de noapte, Victor, feciorul ei, de 31 de ani. „Punem scânduri pe cadă şi aşa doarme, pentru că nu avem unde. Nici nu poate să se însoare”, explică mama acestuia. „El singur nu vrea să aducă vre-o fată în aşa casă”, intervine Olga Balacan.

„Carton, penoplast şi plionkă”

Între timp, din cauza condiţiilor complicate, starea sănătăţii locatarilor s-a deteriorat. Pensionarul Avtudov Constantin a decedat, iar Boris, pentru că a trebuit să păzească casa în prima iarnă lui 2005, pentru că soldaţii au scos mobila afară, care şi acum mai stă sub peliculă, dar deja umflată din cauza umezelii, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Boris stătea îngândurat pe un scăunaş şi tuşea înăbuşit. „Acum periodic mă duc şi dau analizele şi deocamdată e normal”, relatează bărbatul.

Acum, uşa care desparte bucătăria strâmtă, de „dormitorul” unde stă Elena Avtudov, este un covor greoi ţintuit în partea de sus cu două cuie. Iar unul din peretele bucătăriei, este improvizat din te miri ce, şi pe acolo unde ar trebui să fie acoperişul pătrundea lumina şi precipitaţiile de afară. „Aici de fapt nu era perete. Noi l-am făcut din carton, penoplast şi plionkă”, explică femeia.

Şi în cealaltă bucată de casă e cam aceeaşi situaţie. În locul uşii a fost pus un dulap vechi. În odaia de dormit, un pat, jos o saltea strânsă sul, mai multe cutii şi geamantane pline cu diverse lucruri. Acolo dorm Maria Avtudov, veteran de război, şi fiul său.

Stadionul expropriator

După inundaţiile din 2005, printr-o hotărâre de Guvern, statul, în persoana autorităţilor locale, s-a obligat să construiască şi să repare casele distruse. Peste câteva luni, CMC a îndeplinit acest lucru şi a acordat familiei Avtudov, formată din 8 membri, un apartament cu o odaie şi un altul cu trei. Ei, însă, au considerat decizia consiliului drept ilegală, pe motiv că aceasta a fost emisă contrar normelor locative şi că aceasta nu au acordat spaţiu locativ şi altor membri ai familiei, care formează familii separate. Or, Curtea de Apel Chişinău a constatat că autorităţile trebuia să le ofere acestora trei apartamente cu două odăi şi unul cu o singură cameră.

Hotărârea instanţei a fost menţinută şi de Curtea Supremă de Justiţie. Cu toate acestea, executarea ei este tărăgănată de mai mult timp. Elena Avtudov spune că deja nu mai ştie ce să mai întreprindă. „Eu mi-am pregătit documentele ca să le dau la Europa (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului – n.r.) pentru că nu este îndeplinită hotărârea judecătorească. Căci nici ca să construim ceva aici, pe pământul nostru, nu ne permit”, spune, deznădăjduită, femeia.

De menţionat că, potrivit unei hotărâri de Guvern din 2003, mai multe familii, inclusiv Avtudov, urmează să fie expropriate în folosul public, ca să fie posibilă construcţia unui stadion olimpic. „Ei nu ne dau voie nici să construim şi nici apartamente nu ne dau”, spune Elena Avtudov despre dilema în care se află.

Răspuns şablonizat

Victoria Eremia, executor judecătoresc la Oficiul de executare din sect. Centru, ne-a spus, „pe scurt”, că răspunsurile autorităţilor în astfel de cazuri este unul „şablonizat, prin care ne informează de fiecare dată că nu au spaţiu locativ liber şi că nu au mijloace financiare pentru a construi acest spaţiu”. Eremia a menţionat şi faptul că, în familia Avtudov, situaţia e la fel. Executorul judecătoresc a subliniat şi faptul că, la moment, lucrează la 250 de asfel de dosare.

Totodată, Victoria Eremia s-a arătat nemulţumită de faptul că Avtudov nu este la curent cu mersul executării deciziei, mai ales că i-a răspuns, prin poştă, la toate cererile. „De când mă ocup cu dosarul, eu niciodată nu i-am văzut pe Avtudov. Persoanele care sunt cointeresate, se apropie de executor şi solicită informaţii de ce? cum? sau ce e de făcut? Ei ştiu unde se depun plângerile, dar niciodată nu nu se apropie de executorul care se ocupă nemijlocit de dosar”, a conshis Eremia.

Nicolae Cuşchevici