Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   O servitoare de la autogară…

O servitoare de la autogară luptă cu morile de vânt

La 53 de ani, mamă cu patru copii, servitoarea Larisa Slivciuc, care activează la Autogara Sud-Vest de 20 de ani, s-a trezit cu un dosar administrativ. Aceasta pentru că „spun adevărul în faţă şi ştiu să-mi apăr onoarea şi dreptatea”, susţine doamna. Cu toate că judecata nu i-a dat câştig de cauză, aceasta luptă în continuare cu corupţia şi cu inegalităţile din societate.

Ştie să-şi ceară drepturile

La 21 aprilie, Larisa Slivciuc i-a povestit fostului ministru al Transporturilor, Vasile Ursu, despre ilegalităţile salariale observate la Autogara Sud-Vest. Ca răspuns, pe 15 mai, Larisa a fost chemată la o întrevedere cu Alexandru Citrea, juristul Î.S.Gările şi Staţiile Auto, pentru a-i oferi explicaţii pe marginea plângerilor, la care aşa şi nu a mai găsit răspuns. În discuţie a intervenit Vera Strătilă, şefă de Gospodărie de la Autogara Centrală, care a provocat-o la o ceartă. Şefa nu a fost mulţumită de faptul că servitoarea Slivciuc depune plângeri „nefondate” împotriva administraţiei şi că „îşi bagă nasul în afaceri care nu o privesc”. Vera Strătilă afirmă că la acea întrevedere a întrebat-o pe servitoare de ce o blastămă şi o vorbeşte de rău în rândurile colegilor.

Conflictul dintre cele două femei se trage de acum zece ani, când şeful Autogării Centrale, Izberschi, i-ar fi achitat Larisei costul pentru cheltuielile de transport în Israel în valoare de 600 USD. Acolo urma să-şi vindece unul dintre copii, acesta însă s-a întors acasă în sicriu. Vera Strătilă se arătase mirată că o servitoare, în loc să fie recunoscătoare pentru ajutoarele acordate de către administraţie, se vaicără. Actualul şef al Î.S. „Gările şi Staţiile Auto”, Veaceslav Tizu, i-a dat un răspuns oficial Larisei Slivciuc, care, însă, spune că nu a beneficiat de aceste ajutoare. Larisa a comunicat că singurul ajutor primit de la adiministraţia autogării a fost în timpul inundaţiilor, când apele i-au dărâmat acoperişul casei.

„Ajutorul e mult mai mic decât cele 50% din costurile achitate de adiministraţia gării pentru cooperativa unde locuieşte Strătilă”, se plânge Larisa. Vera Strătilă a respins aceste acuzaţii, spunând că ajutorul acordat de întreprindere a fost întors, conform noii Legi privind privatizarea, ea fiind nevoită să plătească întreaga suma de 20.000 de lei.

Alt subiect complicat, despre care nu încetează să vorbească Larisa Slivciuc este cel leagt de lipsa contractelor de muncă semnate de administraţia Autogării Sud-Vest şi angajaţii acesteia. Deoarece adiministraţia Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” a refuzat să-i pună la dispoziţie contractul, Slivciuc a trebuit să bată la uşa altor instituţii. În cele din urmă, Inspecţia Muncii a sesizat că au fost încălcate drepturile angajaţilor. Administraţia a fost avertizată, iar lucrătorii au primit abia în august contractele de angajare.

Laptele pentru muncă în condiţii nocive, închis în biroul şefei

Larisa Slivciuc s-a mai plâns administraţiei că atât ea, cât şi celelalte servitoare de la Autogara Sud-Vest nu au primit cantitatea necesară de lapte pentru munca în condiţii nocive. Ea presupune că Vera Strătilă îi ţine pică pentru că primeşte mustrări de la şefii ei mai mari. Acum nu mai merge să-şi ceară laptele, pentru că, după conflictul din luna mai, crede că, într-o bună zi, laptele o va otrăvi. Şefa secţiei de gospodărie a întreprinderii a spus că laptele se distribuie în mod centralizat. În timpul discuţiei cu Vera Strătilă, s-au apropiat două servitoare de la filiala Autogării Sud-Vest, colege de lucru cu Larisa Slivciuc, să-şi ridice laptele din biroul şefei pentru gospodărie. Au zis că nu doresc să fie părtaşele Larisei în acţiunile şi acuzaţiile pe care le aduce la adresa şefilor. „Noi ne facem treaba şi nu vrem să fim implicate cu ea. Este o femeie care caută scandal”.

Persoanele incomode sunt accidentate din întâmplare

Larisa Slivciuc a adresat o plângere către Procuratură, unde se spune că la 15 mai, în timpul întrevederii cu juristul autogării, dna şefă Strătilă s-a răstit la servitoarea Slivciuc din cauza unui interviu la EU TV, unde a depus mărturii despre omorul lui Victor Cucer în propriul său birou. La fel, că dna Strătilă i-a reproşat că ar fi trebuit să fie recunoscătoare pentru ajutoarele acordate de către administraţie.

Ameninţările, în cultura organizaţională a acestei întreprinderi, au devenit o normalitate. Imediat după incidentul dintre cele două femei din biroul juristului Citrea, mai mulţi angajaţi ai filialei Autogara Sud-Vest au descris momentul în care Larisa, revenind în acea zi la serviciu, a fost găsită fără cunoştinţă în faţa staţiei din apropierea Autogării Sud-Vest. Medicii de la salvare au determinat la faţa locului că Larisa a suportat un insult, femeia fiind dusă de urgenţă la spital.

Unii dintre martori au fost ameninţaţi prin telefoane anonime. În Moldova, toate întâmplările par a fi coincidenţe. Aşteptând în staţie, din spate, persoana a fost lovită de o ambulanţă. Unii funcţionari, care au devenit victime ale unor confruntări cu şefii, vorbesc despre nedreptatea care există în această ţară. La întreprindere se simte o presiune psihologică, iar oamenii ezită să spună lucrurilor pe nume deoarece se tem că vor ajunge ca dl Cucer sau „accidentaţi din întâmplare”. „Nu suntem liberi, în fiecare zi se simte o presiune. Dacă aş avea posibilitate, aş pleca din ţară, sunt curioasă să văd cu ce se va finaliza acest caz.” Larisa Slivciuc s-a arătat a fi mai curajoasă decât toţi, pentru că scrie prin instanţe şi nu îi este frică să declare despre neregulile de la întreprindere, dar zice că după aceste incidente, pe la spate, i se pregăteşte o lovitură: de a fi declarată dementă la spitalul din Costiujeni, astfel încât să-i fie găsite motive de a o înlătura de la întreprindere.

„Judecătorul a fost cumpărat cu bani grei”

Când Larisa era internată la Spitalul de urgenţă, copiii ei au scris o plângere către Procuratură despre acest caz. În patru luni de zile, timp în care s-a lecuit bolnava, pensia şi salariul de peste 1000 de lei nu au fost suficienţi pentru a acoperi costurile tratamentului. Soţul Larisei, invalid şi inapt de muncă, împreună cu cei patru copii, printre care şi un minor, au trăit clipe grele. S-au văzut nevoiţi să se împrumute de la bancă pentru a putea achita tratamentul administrat, care a costat-o pe femeie cca 10.000 lei. „Acum de unde să iau bani ca să întorc creditele?”, se plânge Larisa. „Poate îmi achită Vera Strătilă din salariul ei de 9.000 de lei şi tratamentul, şi educaţia copiilor, şi încălzirea?”

Procuratura Generală a examinat plângerea şi a refuzat pornirea urmăririi penale. În schimb, a pornit o procedură administrativă prin care judecătorul Niţu, la 6 octombrie, a dat câştig de cauză Verei Strătilă, iar Larisa Slicviuc a fost amendată cu 200 de lei. Femeia nu poate înţelege cum s-a întâmplat că, fiind victima unei torturi psihologice, judecata a luat o decizie împotriva ei. Este convinsă că Strătilă, împreună cu avocatul Brezu, l-au cumpărat cu bani grei pe judecătorul Ş. Niţu. Tatiana Tâmpei, avocatul Larisei Slivciuc, a rămas nedumerită de decizia judecătorului. „În cel mai rău caz, trebuiau să fie amendate ambele femei pentru insultare reciprocă”, susţine avocatul.

Judecătorul le-a dat crezare martorilor oculari, Anatol Leahu şi Alexandru Citrea, colegi de breaslă ai Larisei Strătilă, care au apărat-o pe colegă în instanţa de judecată. Amintim că judecata nu a ţinut cont că, în acea zi de ceartă, Larisa Slivciuc a fost internată în spitalul de urgenţă şi că conflictul i-ar fi provocat acel insult.

Vera Strătilă nu crede celor spuse, „poate s-o fi certat cu cineva în autobuz spre servici…” Veaceslav Lungu, locotenent de poliţie al autogării, a solicitat un raport care să confirme că în urma investigaţiilor medicale efectuate Larisei Slivciuc nu au fost stabilite leziuni corporale. Investigaţiile medicale, conform cărora Slivciuc a fost diagnosticată în acea zi cu insult tranzitoriu, nu au fost examinate. Ludmila Gămuraru, medicul de familie al Larisei Slivciuc, a confirmat că aceasta se tratează în urma unui insult tranzitoriu. „Acum doamna se simte mai bine, şi-a revenit. Atunci i s-a administrat un tratament de reabilitare. Acest insult este unul tranzitoriu. A avut noroc că i-a fost acordat ajutor prompt. Dna Slivciuc nu a suferit de insulturi similare anterior”, a mai comunicat medicul de familie. Acest tratament o costă cât salariul lunar de servitoare, care mergea înainte la întreţinerea întregii familii.

Cererea depusă la Procuratură, prin care Slivciuc a solicitat înlocuirea lui Veaceslav Lungu pentru că acesta s-ar afla în relaţii de rudenie cu Vera Strătilă, a fost respinsă. Din această cauză, Larisa crede că intervenţia acestuia în procesul de judecată a fost una subiectivă. Strătilă, care activează la întreprindere de 33 de ani, a negat aceste presupuneri, spunând că „ne cunoaştem cu poliţistul în calitate de colegi de serviciu”.

Dreptatea căutată la CEDO

Potrivit avocatei Tâmpei, la Curtea de Apel s-au depus două cereri de recurs: una împotriva deciziei de eliberare a Verei Strătilă de răspundere administrativă şi alta împotriva deciziei de a o penaliza pe Larisa Slivciuc. Curtea de Apel s-a pronunţat doar la una dintre acestea, clasând cazul împotriva Larisei Slivciuc drept unul corect. Larisa Slivciuc a revenit la serviciu acum o lună, însă, zice ea, nu-şi poate găsi locul atât timp cât nedreptatea triumfă. „Nu pot să închid ochii la frecventele nereguli din cadrul insituţiei”. Consideră că îşi cunoaşte drepturile, iar faptul că este o simplă servitoare nu o face să se simtă cu nimic mai prejos decât ceilalţi.

Cu câteva zile în urmă, Larisa a depus o mărturie adresată dnei prim-ministru, Zinaida Greceanâi, sperând că în acest fel va găsi răspuns la alte probleme ce o frământă în fiecare zi. Larisa este de părere că dreptatea o va obţine la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, unde intenţionează să dea în judecată decizia. „Cândva se spunea despre ministrul Transporturilor că este corupt, dar n-am crezut până nu m-am confruntat cu realitatea. Miniştrii se schimbă peste noapte, azi e aici, mâine e în altă parte. Mă întreb unde e dreptatea şi de ce la noi în Moldova nu-s oameni cinstiţi. Chiar poţi cumpăra orice dacă ai bani?”, a scris Larisa la redacţie. Despre corupţia în sistemul de justiţie şi în sistemul transporturilor s-a vorbit mult, dar se face puţin.

Suntem în aşteptarea deciziilor Curţii Europene pentru Drepturile Omului la alte dosare intentate la cererile funţionarilor care au activat la aceeaşi întreprindere.

Natalia Ghilascu
Acest articol a fost scris în cadrul proiectului «Sporirea încrederii cetățenilor în capacitatea mass-media de a lupta cu corupția», implementat de Ziarul de Gardă, cu susținerea Academiei pentru Dezvoltare Educaţională (AED) și cu suportul tehnic din partea Consiliului pentru Cercetări şi Schimburi Internaţionale (IREX), în cadrul Programului Consolidarea Capacităţii de Monitoring a Societăţii Civile în Republica Moldova (CCMSCM), desfășurat în baza acordului de cooperare cu Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) nr. 121–A-00-07-00707. Programul CCMSCM este finanţat de Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite Pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în cadrul Planului Preliminar de Ţară al R. Moldova (PPŢ). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar cele ale AED, IREX , USAID sau MCC.