Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   O minoră, determinată la suicid…

O minoră, determinată la suicid de poliţie?

296-spanzMihaela Ciupercă din satul Porumbeşti, Cantemir, avea toată viaţa înainte. La cei 15 ani, când era gata să-şi desfacă aripile pentru a-şi lua zborul, acestea au fost frânte. În circumstanţe neelucidate până la capăt, Mihaela s-a sinucis.

La 25 septembrie, Mihaela plecase la Cantemir să-şi cumpere haine. Îi trimisese tatăl său bani de la Moscova. La piaţă, măsurase câteva bluziţe.

După ce îşi cumpărase câte ceva, o vânzătoare de acolo, Ana Pohilco, a spus că fata i-ar fi furat de pe tarabă marfă în sumă de 1135 de lei. Mihaela a şi fost denunţată la Secţia de Poliţie din Cantemir, unde i-au fost înmânate două citaţii pentru a se prezenta la Poliţie, luni,  27 septembrie, împreună cu buneii. Acasă, ea nu le-a spus nimic buneilor. Luni, nu s-a dus nici la ore, nici la Cantemir, iar marţi, 28 septembrie, şi-a pus capăt zilelor.

Nu putea face asta, scumpa mamei

La numai 34 de ani, Galina Nistor, mama Mihaelei, a avut multe necazuri în viaţă. Rămăsese însărcinată neavând o familie. După ce a născut-o pe Mihaela, a decis să-şi continue studiile la Colegiul de Pedagogie din Cahul, lăsându-şi fiica în grija buneilor. Mai târziu, s-a căsătorit. A născut încă o fetiţă, Svetlana, dar fericirea ei a durat puţin, soţul decedând în scurt timp. Cum nu avea unde lucra, acum patru ani, a plecat în Italia, pentru a-şi întreţine părinţii şi fetele.

A avut norocul de a-şi legaliza în scurt timp şederea în Italia, venind acasă de două ori pe an. „Nu puteam sta acolo fără să le văd. Deşi vorbeam în fiecare seară pe Skype, îmi era dor de ele. Munceam mult, mă străduiam să nu ducă lipsă de nimic. Le trimiteam bani ori de câte ori era nevoie. Galina susţine că Mihaela, atunci cănd a plecat la piaţă, avea bani la ea, deoarece, în ajun, îi primise de la Moscova, de la tatăl său. Galina îşi îneacă plânsul în câte un oftat. „Nu putea face asta, scumpa mamei. Eu nu am fost acolo, dar ştiu că nu a furat niciodată. De ce ar fi făcut-o acum?” Mama strânge poza Mihaelei la piept şi nu se poate opri din plâns. „Ce a fost în capul tău, draga mamei?”

Când a fost anunţată în Italia, i-a fugit pământul de sub picioare. „Credeam că nu mai ajung acasă”.

Mama tinerei afirmă că vinovaţi de moartea fetei ar fi cei care au interogat-o la Poliţie. Ei trebuiau să vină să le spună buneilor despre cele întâplate, nu să ia la întrebări un copil.

Nu mă răzbun, că fata nu se mai întoarce

Bunelul Ion plânge, spunând: „A crescut la noi de la o lună. Ea nu putea să fure. Era capricioasă, ca toţi tinerii de azi, dar nu era hoaţă”. Bătrânul este indignat. „Citaţiile de la Poliţie le-am găsit într-o carte, după tragedie. Cei de la Comisariat trebuiau să ne anunţe pe noi, dar ei spun acum că ne sunau ca să ne anunţe, dar noi nu răspundeam. E prea târziu să le reproşez ceva, nu mă răzbun, că fata nu se mai întoarce”.

Bunelul povesteşte că fata nu dădea de bănuit nimic. Din august, Mihaela se mutase cu sora sa la o mătuşă, Maria Hodoroabă. „Atunci, sâmbătă seara, ea a fost la A. P., o vecină, la ziua ei de naştere”. Duminică, nepoata şi-a ajutat buneii la cules via. Era plină de viaţă, nu dădea niciun semn că ar avea vreun gând rău. Luni, nu s-a dus la şcoală, iar marţi s-a sinucis.

Bunelul spune că a găsit-o sora ei, Svetlana, atârnată în copac. Era urcată pe două scaune, cu un cuţit mare lângă ea şi cu o bucată de funie de la un scrânciob. „Când am văzut-o, am muţit. În câteva secunde, i-am văzut toată copilăria. Era veselă. În acel moment nu o mai recunoşteam”.

Directoarea gimnaziului din Porumbeşti, Maria Popa, afirmă că Mihaela era ca toţi copiii. Lipsea de la ore doar când trebuia să primească pachete de la mama. „La matematică, nu prea învăţa. Eu predau această disciplină… În rest, se străduia. Mă rog, ca toţi copiii. Nu toţi prind gustul aritmeticii”. Directoarea mai spune că Mihaela nu se certa cu nimeni şi că avea mulţi prieteni.

Ştefan Ţurcanu, coleg de clasă, dar şi vecin, afirmă că Mihaela îi spusese, înainte de suicid, că îi este ruşine că o va vorbi satul şi se va face de râs la şcoală. El nu prea înţelegea de ce să o râdă colegii. După ce s-a întâmplat tragedia, a înţeles ce avea în vedere Mihaela.

Nu a fost interogată… doar citată

Maia Bordea, inspector pentru minori la Comisariatul de Poliţie Cantemir, declară că Mihaela nu a fost interogată, deoarece era minoră, dar i s-au dat citaţii în care se solicita să se prezinte luni, 27 septembrie, împreună cu buneii, la Comisariat. Ea mai spune că fata nu a dorit să comunice din ce sat este. Iniţial, a declarat că e din Cahul şi că nu are părinţi, dar poliţiştii de la piaţă au aflat că e din Porumbeşti.

Primarul satului, Tudor Munteanu, susţine că în acea sâmbătă a fost sunat de la poliţie şi a fost întrebat dacă minora e din Porumbeşti. „Marţi am aflat despre suicid”.

Inspectoarea Bordea mai spune că luni, 27 septembrie, când Mihaela nu s-a prezentat la Poliţie, ea sunase la şcoală, unde a fost anunţată că eleva a lipsit de la ore. Maia Bordea sunase şi acasă. Mihaela i-ar fi promis că va veni a doua zi, cu buneii.

Alexandra Piscunov, profesoară de psihologie la Colegiul Industrial-Pedagogic din Cahul, afirmă că moartea şi tentativele suicidale printre copii şi adolescenţi reprezintă un fenomen complex de autovictimizare şi rămâne o problemă medico-socială majoră. Cazurile de deces suicidal la vârsta de 7-18 ani se plasează pe locul doi după accidente, iar tentativele suicidale predomină esenţial. Potrivit specialistei, factorii motivaţionali ai suicidului ar fi conflictele interpersonale, cele familiale, consecinţele comportamentului desfrânat, stările reactive acute, inadaptabilitatea microsocială, infirmitate fizică şi psihică, conflicte legate de un comportament antisocial.

Familia ar putea sesiza procurorii

Cu referire la cazul Mihaelei Ciupercă, avocata independentă Tatiana Catană admite că ar putea fi vorba despre un caz mult mai grav, de «determinare la suicid». Avocata face trimitere la art. 478 al Codului de procedură penală, care spune că «chemarea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor, care nu se află în stare de arest, la organul de urmărire penală sau în instanţa judecătorească se face prin părinţii acestuia sau prin alţi reprezentanţi legali». Potrivit Tatianei Catană, faptul că citaţiile au fost înmânate minorei sugerează încălcarea gravă a acestui articol. Acest fapt ar fi putut-o stresa pe Mihaela, care, de frică şi de ruşine, a încercat să «rezolve problema». Tatiana Catană consideră că, în circumstanţele create, părinţii sau buneii minorei ar trebui să se adreseze la Procuratură, iar aceasta, la rândul său, în baza unei expertize psihiatrice post-mortem, este obligată să demareze o investigaţie pentru a demonstra cine anume a determinat-o la suicid pe minoră.

Potrivit Linei Botnaru, ofiţer de presă UNICEF Moldova, studiile de profil dezvăluie că, de obicei, copiii din spaţiul ex-sovietic sunt mai sensibili şi că numărul de suiciduri aici e mai mare decât în alte ţări.

Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în anul 2009, în R. Moldova s-au înregistrat 46 de cazuri de suicid în rândul minorilor.

Liliana RAICU