Printre victimele dezastrului din 7 aprilie sunt şi minori. Mulţi au fost răpiţi din stradă, ulterior fiind bătuţi până îşi pierdeau cunoştinţa. Aşa i s-a întâmplat şi lui Chiril Gumenii, un copil de 14 ani. El va trebui să-şi petreacă următoarele două luni în cârje. Chiril se consideră nevinovat, pentru că, în ziua de 7 aprilie, spune el, a fost cu mama sa la piaţă şi nu a avut cum să participe la protestele din centrul capitalei. Poliţia, însă, susţine contrariul. “Nimeni, de pe stradă, nu este reţinut întâmplător”. Pe de altă parte, medicii spitalului în care a fost internat băiatul refuză să vorbească, negând faptul că, începând cu 7 aprilie, aici au fost internaţi copii bătuţi.

Acum, Chiril Gumenii, elev în clasa a 8-a la şcoala nr. 52 din Chişinău, stă la pat, cu un picior fracturat în două locuri. O intervenţie chirurgicală în cazul său pare inevitabilă. Faţa îi este plină de vânătăi, acesta amintindu-şi cu greu mai multe evenimente care s-au produs în ziua în care, susţine el, a fost bătut de poliţişti. L-am găsit într-un salon al Spitalului “V. Ignatenco” din Chişinău, jucând şah. Încearcă să se obişnuiască cu situaţia, pentru că, în următoarele trei săptămâni va rămâne imobilizat la pat, urmând apoi să meargă încă o lună ajutat de cârje. Mama lui stă aproape tot timpul cu el. “Din momentul în care a aflat ce-am păţit, o doare inima”, spune băiatul. Tatăl, de fiecare dată când îl vizitează, încearcă să-l facă să zâmbească, pentru a uita de groaza prin care a trecut.

În loc de preludiu

Chiril ne-a povestit cum a ajuns în această situaţie. Problemele au început încă de joi, susţine băiatul. În timp ce juca fotbal cu prietenii din cartier, doi poliţişti, îmbrăcaţi în civil, s-au prezentat şi i-au cerut să meargă cu ei. “Am mers cu maşina la secţia de poliţie de la Sculeni. Acolo au vorbit cu mine normal”. Chiril susţine că poliţiştii i-au cerut datele de contact ale sale şi ale părinţilor, inclusiv adresa unde locuiesc. «M-au întrebat dacă am participat marţi la proteste şi dacă am spart geamurile la Parlament şi Preşedinţie». După ce a răspuns negativ, a fost lăsat să plece.

Dar relaţiile lui Chiril Gumenii cu oameni îmbrăcaţi în civil nu aveau să se termine aici. A doua zi, acesta a încăput din nou pe mâna lor, doar că, de această dată, nu a mai scăpat la fel de uşor. «Mergeam vineri pe str. Ştefan Cel Mare, ulterior trecând drumul lângă Guvern. Chiar în acel moment, doi oameni m-au băgat într-un Opel Vectra de culoare cafenie”. După ce l-au întrebat cum se numeşte şi aflându-i numele, poliţiştii ar fi exclamat: “Noi am venit pe adresa corectă!”. De remarcat că Chiril se află de mai mult timp în evidenţa poliţiei. “Am făcut mai înainte nişte prostii, bătându-mă cu nişte băieţi». Faptul că este în evidenţa poliţiei ar fi fost motivul pentru care a fost dus la secţie, crede el. “Poliţiştii mi-au reproşat că mă aflam acolo. Chiar dacă le-am spus că vin de la piaţa centrală, nu m-au ascultat. M-au dus într-un loc necunoscut, unde mă călcau cu picioarele peste cap. Mă făceau în tot felul, reproşându-mi că am participat la distrugerea Parlamentului”. După cum susţine minorul, acesta striga şi îi implora pe oamenii legii să se oprească, spunându-le că nu a participat la distrugerea celor două instituţii. Ei, însă, spuneau că nu îl cred. “Mă loveau foarte tare. Mi-au fracturat piciorul în două locuri”, se plânge băiatul.

Bătaie ca în filme

Chiril spune că nu i-a fost adusă nicio probă care ar demonstra că el ar fi participat la deteriorarea Parlamentului şi a Preşedinţiei. «M-au bătut doar că aşa le plăcea lor», îşi aminteşte cu groază băiatul. «După bătaie, am început să mă simt din ce în ce mai rău. Nu-mi mai dădeam seama ce se întâmplă în jur. Când mi-am revenit, eram lângă şcoala în care învăţ. La început nu înţelegeam nimic, puteam doar să vorbesc», îşi aduce cu greu aminte Chiril. Ulterior, acesta a început să cheme ajutor. O femeie de prin preajmă l-a auzit şi a chemat Salvarea, după ceva timp fiind anunţată şi mama băiatului. “Mama a venit plângând la spital. Era tare speriată”.

Chiril Gumenii susţine că poliţiştii nu îşi rosteau numele, dar declară că i-ar recunoaşte, dacă i-ar vedea. Unul dintre ei avea mănuşi de culoare neagră. Mi-am dat seama că sunt poliţişti pentru că aveau în maşină o sirenă poliţienească, iar maşinile lor semănau cu acelea care însoţesc maşinile funcţionarior în diferite călătorii. Un poliţist rutier era în preajmă când am fost răpit, dar s-a făcut că nu observă ce se întâmplă”.

Final fără comentarii

Medicii de la Spitalul “V. Ignatenco” au refuzat să discute cu noi. După ce medicul din secţia Traumatologie, unde este internat Chiril, a motivat că nu are acceptul administraţiei, nici cei de la internare nu au fost mai deschişi. “Nu a fost adus niciun copil bătut începând cu 7 aprilie, ne-a spus un medic de la Secţia de Internare. După ce i-am reamintit că, chiar cu câteva minute în urmă, am discutat cu un minor bătut de poliţişti, aceasta ne-a închis uşa, nedorind nici măcar să-şi spună numele.

De remarcat că Chiril Gumenii are probleme de sănătate, de doi ani fiind instruit la domiciliu. “Am hotărât că are nevoie de un regim mai special”, ne-a declarat Maria Plămădeală, directoarea şcolii nr. 52 din Chişinău.

Ala Meleca, şefa Serviciului de Presă al MAI, ne-a spus că drept probe pentru anchetarea şi reţinerea tinerilor servesc materialele video şi foto. Acestea sunt suficiente.

“Persoanele se identifică în conformitate cu pozele în care sunt cu pietre în mâini, cei care sunt violenţi şi care au participat nemijlocit la incidente. Nicio persoană din stradă nu este reţinută întâmplător”. Cât priveşte declaraţiile lui Chiril Gumenii, reprezentanta MAI susţine că acesta este un caz care ar trebui clarificat în mod particular. “Totuşi, fiecare poate declara ce doreşte, pentru că trăim într-o ţară democratică. Poliţia, însă, nu se bazează pe vorbe, ea acţionează în conformitate cu probele care există. “Cu minorii , susţine Ala Meleca, “este o atenţie triplă, deoarece suntem mediatizaţi şi monitorizaţi din toate punctele de vedere de organismele internaţionale, dar şi de ONG-urile locale. Sunt atenţionaţi toţi ofiţerii de poliţie, cei de urmărire penală să nu le încalce drepturile”.

Victor MOŞNEAG