„Micu”, sperietoarea lui Tkaciuk (II)

După 48 de zile de deţinere în izolatorul de detenţie preventivă al CCCEC, pe 30 decembrie 2010, condamnatul Petru Gâlcă a fost transferat la Penitenciarul nr. 17 din Rezina, unde îşi ispăşeşte pedeapsa în temeiul unei sentinţe într-un dosar penal intentat pentru constituirea şi conducerea unei grupări criminale, tentativă de omor a cinci persoane, omorul a trei persoane, privarea ilegală de libertate a două persoane, deţinere ilegală a armei de foc, folosirea documentelor false, şantaj, furt şi posesie de droguri.

Amintim că Petru Gâlcă a fost acuzat pe motiv că, în 2000—2001, împreună cu alte 10 persoane, ar fi comis mai multe infracţiuni. La 12 noiembrie 2001, el a fost arestat, peste un an fiind acuzat de constituirea şi conducerea unei grupări criminale, de tentativă de omor a cinci persoane, de omorul a trei persoane, de privarea ilegală de libertate a două persoane, de deţinere ilegală a armei de foc, de folosirea documentelor false, de şantaj, de furt şi de posesie de droguri. La 7 octombrie 2003, Curtea de Apel Chişinău l-a achitat pe toate capetele de acuzare, din lipsă de probe, şi a dispus eliberarea imediată a acestuia. La ieşirea din sala de judecată, reclamantul a fost reţinut de angajaţii MAI. La 8 octombrie 2003, Gâlcă a fost dus la Judecătoria Centru, care a constatat că el ar fi comis nişte contravenţii administrative: nesubordonarea cu rea-voinţă cererii legitime a colaboratorului poliţiei, opunerea de rezistenţă şi ultragierea colaboratorului poliţiei. Judecătoria Centru l-a sancţionat cu arest administrativ pe un termen de 30 de zile. La 1 martie 2004, Curtea Supremă de Justiţie, prin cumul de pedepse, l-a condamnat la privaţiune de libertate pe viaţă, iar la 27 noiembrie 2007, CEDO a constatat că, în cazul Gâlcă, au fost violate mai multe articole ale Convenţiei Universale a Drepturilor Omului, după care instanţele de drept din R. Moldova şi-au revizuit propriile sentinţe, lăsându-l în închisoare pe un termen de 13 ani.

Cine i-a atacat pe fraţii Sinegur?

La 12 noiembrie 2010, după ce reprezentanţi ai PCRM declaraseră în repetate rânduri că guvernarea AIE ar fi pregătit eliberarea din închisoare a lui Petru Gâlcă, printr-o încheiere a Judecătoriei Centru, judecătoarea Angela Catană a autorizat transferul condamnatului Gâlca din penitenciarul nr. 17, de la Rezina, în izolatorul de detenţie preventivă al CCCEC pe un termen de 30 de zile.

Din încheierea judecătoarei Catană aflăm că transferul lui Gâlcă din penitenciar în izolatorul de detenţie preventivă fusese solicitat în legătură cu efectuarera urmăririi penale pe cauza nr. 97030857, iniţiată în baza art. 95, al. 2, Cod Penal (redacţia 1961).

Judecătoarea Catană constata, la 12 noiembrie 2010, că „în scopul obţinerii probelor pe cauza penală şi verificării circumstanţelor cauzei potrivit căreia, la 20 aprilie 1997, Chiriac Nicolae Mihail şi alte 15-20 de persoane neidentificate de organul de urmărire penală, aflându-se în pădurea de lângă şoseaua Balcani, mun. Chişinău, le-au cauzat leziuni corporale fraţilor Sinegur, Anatolie, Vasile, Alexei şi Andrei, în urma cărora, la 25 aprilie 1997, Sinegur Andrei a decedat la Spitalul de Urgenţă”.

Instanţa de judecată constata, peste 13 ani de la acea altercaţie, că „în urma efectuării acţiunilor de urmărire penală şi operative de investigaţie, s-a stabilit că aceste persoane făceau parte din gruparea criminală condusă de Gâlcă, anul naşterii 1962, care la moment este condamnat, fiind deţinut în penitenciarul nr. 17 de la Rezina”.

În încheierea judecătoarei se mai spune că, „fiind audiaţi în calitate de părţi vătămate, Sinegur Alexei şi Sinegur Vasile au declarat că persoanele respective au acţionat la indicaţia lui Gâlcă”, fără a specifica, însă, când anume au avut loc audierile. Solicitat de ZdG la acest subiect, procurorul Procuraturii Generale, Maxim Gropa, care conduce urmărirea penală în dosarul respectiv, a refuzat să dea detalii, pe motiv că ar respecta secretul anchetei.

Potrivit avocatului Vasile Ceclu, care reprezintă apărarea lui Gâlcă în dosarul nr. 97030857, deşi Gâlcă a fost transferat în scopul efectuării unor proceduri de urmărire penală, singura acţiune efectuată de anchetatori a fost informarea clientului său, la 1 decembrie 2010, cu Ordonanţa de recunoaştere a sa în calitate de bănuit. Astfel, ofiţerul superior de urmărire penală din cadrul MAI, Aurel Neaga, confirmă că urmărirea penală fusese începută la 7 mai 1997, de Comisariatul de Poliţie Buiucani. Ordonanţa nu dezvăluie niciun motiv din care, din 1997 până în 2010, nu a existat nicio oportunitate de efectuare a urmăririi penale în dosarul morţii lui Andrei Sinegur. Mai mult, în ordonanţa semnată la 1 decembrie 2010, apare un alt nume, Drăguţan Petru, în locul lui Chiriac Nicolae, care figura în încheierea Judecătoriei Centru în contextul persoanelor care le-ar fi cauzat leziuni corporale fraţilor Sinegur.

Escortat pentru o ordonanţă?

Ce statut au Drăguţan şi Chiriac în acest dosar? Au fost sau nu audiaţi aceştia, în calitate de persoane bănuite care, potrivit procurorilor, ar fi acţionat la comanda lui Gâlcă? A avut loc sau nu, în cadrul anchetei, vreo confruntare între Gâlcă şi aceste sau alte persoane? Avocatul Vasile Ceclu a reconfirmat că singura acţiune de investigare, efectuată de anchetatori, a fost informarea lui Gâlcă, în izolatorul CCCEC, cu ordonanţa de recunoaştere a sa în calitate de bănuit. Atât.

„În acest răstimp, organul de urmărire penală a efectuat o singură acţiune de urmărire penală, în cadrul căreia i-a fost adusă la cunoştinţă ordonanţa de la 1 decembrie, de recunoaştere în calitate de bănuit”, explică Ceclu, precizând că, de fapt, procedura penală prevede că, mai întâi, persoana este recunoscută în calitate de bănuit, după care poate fi solicitat transferul în altă instituţie penitenciară, pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală. „În cazul lui Gâlcă, s-a procedat invers”, explică avocatul.

Procurorul Maxim Gropa susţine că au fost efectuate şi alte acţiuni, care nu pot fi dezvăluite acum. „Am acţionat conform planului de acţiuni. Au fost efectuate mai multe activităţi, pe care le-am finalizat”, spune Gropa.

La rândul său, Gâlcă i-ar fi explicat avocatului său că nu are nicio atribuţie la cele incriminate, că nu-i cunoaşte pe fraţii Sinegur, dar nici pe Drăguţan sau pe Chiriac. El mai spune că, în acea perioadă, nu se afla pe teritoriul R. Moldova. „Clientul meu, pe perioada transferului, a fost supus unor presiuni psihice şi morale, fiind deţinut fără temei în izolator, or, e bine ştiut că, în penitenciar, orice deţinut beneficiază de condiţii mai bune decât în izolator, unde este chiar izolat de lume. La Rezina, el este vizitat de familie, pe când în izolatorul CCCEC nu a beneficiat de aceste întrevederi”, spune Ceclu.

Gâlcă asociază acest nou dosar cu faptul că, în Plenul Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), urmează să fie examinată admisibilitatea recursurilor în anulare. „Clientul meu crede că acest dosar a fost reanimat pentru a evita o eventuală eliberare a sa, în urma deciziei Plenului CSJ. El a mai trăit o astfel de experienţă când, fiind eliberat de Curtea de Apel, a fost arestat în aceeaşi clipă, într-un dosar administrativ, pentru a evita ieşirea sa la libertate”, explică avocatul Ceclu.
Petru Gâlcă, alias Micu, este prima autoritate criminală din R. Moldova care s-a învrednicit de statutul de „hoţ în lege”, fiind încoronat la Moscova, în 1993.