Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Maternitatea penală din Ialoveni: nou-născuţi…

Maternitatea penală din Ialoveni: nou-născuţi invalizi în serie

Nicoleta are nouă ani, dar nu merge la şcoală, nu vorbeşte şi nu-şi poate ţine fraţii de mână, Vlăduţ şi Teo au câte trei ani, iar copilăria lor de până acum a însemnat pereţii albi ai spitalelor, Maria are doi ani şi încă nu a rostit niciodată cuvântul mama. Aceşti copii vin din patru familii care zi de zi luptă pentru o viaţă cu mai puţină durere. Toţi s-au născut la Maternitatea din or. Ialoveni, iar părinţii cred că anume greşelile medicilor de acolo ar fi cauza pentru care copiii lor, din primele clipe de viaţă, au primit grad sever de invaliditate. Aceşti părinţi nu-şi doresc decât lucruri fireşti, ca justiţia să investigheze corect acţiunile medicilor, iar celor care comit abuzuri – să le fie interzis să mai activeze în domeniu. Totodată, statul ar trebui să ofere sprijin acestor familii. De partea cealaltă, medicii susţin că naşteri problematice se întâmplă în toată lumea şi nu ar fi vina lor. Între timp, procurorii au deschis cauze penale în toate aceste cazuri, iar Ministerul Sănătăţii, deşi mamele nu şi-au retras semnăturile de pe vreo plângere, susţine că acestea au renunţat la orice pretenţii.

Natalia deschide uşa, purtând în braţe o minune cu păr blond şi hăinuţe roz, Radu îşi sărută pe frunte cele mai dragi fiinţe din viaţa sa, soţia şi fiica. Nu e o idilă de domiciliu a unei familii fericite, e uşa spitalului, unde de mai bine de doi ani părinţii sunt nevoiţi să meargă pentru investigaţii medicale, timp în care micuţa Maria nu a rostit niciun cuvânt, nu a făcut niciun pas. Părinţi aduc zi de zi la spital dragoste infinită, grijă, răbdare şi bani, atât de necesari pentru a asigura fetiţei tratamentul indispensabil.

„O să-şi revină mai târziu”

Radu se arată convins să lupte pentru ca Maria să aibă o copilărie fericită

15 aprilie 2015 a devenit ziua care a împărţit viaţa familiei Clichici în „până” şi „după”. Un ”după” aşteptat cu drag, care le-a adus doar o luptă contra timp cu diagnozele dureroase, cu sistemul medical şi cu indiferenţa omenească. Radu Clichici reconstruieşte istoria de acum doi ani în detalii. Sarcina soţiei a decurs normal, dar la naştere au apărut unele probleme, spune Radu, care consideră că medicul de gardă de la Maternitatea Ialoveni, Maria Lozovanu, nu ar fi acordat asistenţa medicală necesară, iar drept rezultat copilul a suferit o asfixie perinatală. „La un moment dat, medicul a ieşit din sala de naşteri în stare de şoc. Peste 40 de min. copilul s-a născut fără niciun semn de viaţă. La întrebările mele mi s-a răspuns că mama a avut o viroză pe perioada sarcinii, respectiv apele au fost murdare, iar copilul le-a înghiţit, de aceea se află în stare de somnolenţă şi o să-şi revină mai târziu”, povesteşte Radu. Doar că a doua zi dimineaţa, copilul a avut o primă convulsie şi s-a învineţit, iar părinţii au solicitat intervenţia AVIASAN-ului pentru a fi transferaţi la Institutul Mamei şi Copilului. Acolo cineva dintre medici le-a spus că fetiţa a fost traumatizată la naştere, dar acest fapt nu a fost indicat în actele medicale ale copilului. După reanimare, Maria a fost internată în Secţia de psihoneurologie a nou-născuţilor, unde s-a aflat trei luni, într-o stare permanentă de somnolenţă. Fetiţa a fost supusă mai multor investigaţii şi tratamente, susţine Radu, fără ca părinţii să ştie care este problema micuţei şi când a apărut. „La un anumit moment făceam un tratament împotriva hepatitei”, spune tatăl Mariei. După externare, Maria a început să facă, din nou, convulsii, iar medicii le-au recomandat părinţilor să meargă la tratament peste hotare, deoarece în Chişinău nu pot să-i ajute. Natalia şi Radu au mers la o clinică din F. Rusă, iar prima întrebare a medicilor de acolo a fost: „Cine v-a permis să plecaţi din ţară cu copilul într-o stare atât de gravă?”. În Rusia au primit tratament, iar Maria a început să-şi revină, să doarmă bine şi să nu aibă convulsii. Când au revenit în ţară, părinţii au adresat o petiţie Ministerului Sănătăţii, anexând şi o concluzie a specialiştilor ruşi care denotă că diagnoza ar însemna o traumă la naştere, doar că Ministerul Sănătăţii (MS) a declarat că nu recunoaşte expertiza unui stat străin. Instituţia a dispus formarea unei Comisii care să investigheze cazul. La un an de atunci, timp în care familia a făcut cinci investigaţii la Institutul Mamei şi Copilului, o concluzie finală încă nu este, dar expertiza specialiştilor arată că fetiţa nu are o problemă genetică. Acum familia tratează copilul în conformitate cu tratamentul stabilit la Moscova.

Patru familii vor să vorbească

Suferinţa Mariei l-a făcut pe Radu să lupte. În cazul lor deja a fost demarată o cauză penală pe numele medicului Maria Lozovanu, privind „încălcărea din neglijenţă a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, care au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale şi a sănătăţii”. Acum urmează efectuarea unei expertize complexe, dar Raportul de expertiză medico-legală arată că „complicaţiile de mai departe la copil au fost rezultatul hipoxiei grave la naştere şi măsurilor incomplete de resuscitare şi reanimare”.

Radu a decis să mediatizeze cazul, astfel a găsit alte câteva familii ai căror copii, potrivit părinţilor, au avut de suferit, la fel, în maternitatea din Ialoveni. Familia Clichici susţine că este vorba de aproximativ 20 de familii. Cinci dintre ele au semnat o plângere comună, scrisă de Radu Clichici, în care cer ca Ministerul Sănătăţii şi Procuratura să investigheze fiecare istorie separat. În toate cazurile au fost deschise cauze penale. La rândul său, MS le-a răspuns mamelor că ele însele ar fi solicitat retragerea semnăturilor pe motiv că au fost scrise de Radu Clichici. Asta, în timp ce doar o mamă a renunţat la pretenţii, după un dialog cu medicii. Patru familii au acceptat să vorbească despre problemele lor.

„Când am întrebat ce-i cu copilul mi s-a spus: ai fost alintată!”

După ce a născut-o pe Nicoleta, Diana spune că nu avea putere de a merge prin instanțe

„S-a întâmplat cu nouă ani în urmă, într-o zi de vineri”, îşi aduce aminte Diana ziua în care a adus-o pe lume pe Nicoleta. Avea 20 de ani, sarcina a decurs bine, şi nu-şi putea închipui nici în cel mai negru vis că viaţa ei se va transforma complet după naşterea primului copil. Când a intrat în travaliu la maternitate, s-a pomenit supusă examenului medical din cinci în cinci minute, i se administrau soluţii în venă şi pastile pentru a declanşa naşterea, iar ea simţea că ceva nu este bine, văzând îngrijorarea de pe faţa medicilor. În sala de naştere s-au adunat toţi medicii, şapte la număr. De gardă în acea zi era medicul Maria Lozovanu, dar nu a putut nicidecum descifra ce a fost scris în cartela medicală despre modul de desfăşurare a naşterii.

„De la şapte dimineaţa până la şase seara ar fi reuşit să mă transfere la Chişinău, dacă au văzut că ceva nu este bine. Dar, Nina Vasilievna (Nina Duracov – n.r.) a decis că nu este cazul, a tras copilul din uter şi a apucat capul acestuia cu forcepsul. Doar că nu a apucat corect. Chiar şi acum, Nicoleta are în ambele părţi ale capului două semne de la forceps, pentru că a fost fracturat craniul. În acel loc nu creşte păr. Trauma a fost mai gravă în partea dreaptă, sângele a nimerit în creier şi s-a format un hematom. Fetiţa nu a plâns deloc. Când am întrebat ce-i cu copilul, mi s-a spus: ai fost alintată! Probabil că altă explicaţie nu aveau”, îşi aminteşte Diana. Veştile triste au venit mai târziu. „Examenele au arătat că este afectat grav creierul, adică are multe ”găuri” cu lichid, aşa ne-au explicat. Primul an am stat doar prin spitale. Diagnoza este de paralizie cerebrală infantilă cu retard psihomotor sever rezistent la tratament. De nouă ani nu există nicio schimbare, nici spre bine, nici spre rău”, explică mama, care îşi ţine în braţe fiica cu multă dragoste. Nicoleta arată fizic nu mai mare de patru-cinci ani, nu poate merge, nu vorbeşte şi nu mănâncă singură, de aceea are nevoie permanent de grijă şi supraveghere.

Despre cei 9 ani în care a stat numai în casă cu Nicoleta, Diana nu poate vorbi fără lacrimi. Are alături soţul, părinţi care o ajută. Diana a mai născut după aceasta doi copii perfect sănătoşi, un băiat de şapte ani şi mezina, care a venit în familia Botnaru acum nouă luni, dar femeia nu a mai călcat niciodată pragul Maternităţii din Ialoveni.

Teodor era vineţiu la culoare, dar avea puls

De când s-a născut Teo, Anastasia aproape că nu are posibilitatea să iasă din casă

La 24 ianuarie 2017, Teodor a împlinit trei anişori. Sunt cei mai grei, dar şi cei mai frumoşi ani, povesteşte mama acestuia, Anastasia. Chiar dacă Teo nu poate vorbi, nu merge şi nici nu mânâncă singur, la fel ca alţi copii de vârsta sa, părinţii au organizat, ca de fiecare dată, o zi specială pentru el, cu baloane, dulciuri şi mulţi prieteni, pentru că părinţii, Dumitru şi Anastasia, cred că fiul lor trebuie să trăiască o copilărie fericită. Povestea dramatică a lui Teo începe în aceeaşi Maternitate din Ialoveni, în ziua când de gardă era Maria Lozovanu. Anastasia a născut pe cale naturală, cu replica „eşti tânără, ai să naşti singură”, chiar dacă a preîntâmpinat medicii că pruncul are cordonul ombilical în jurul gâtului, iar ea, unele probleme de rinichi. „La un moment dat am rămas singură în sală. Moaşa mi-a spus că se vede căpşorul şi a alergat după medici. Atunci s-a întâmplat asfixia, deoarece copilul era cu cordonul ombilical în jurul gâtului. Medicul a venit doar şi m-a apăsat uşor pe burtă. Să fi venit puţin mai devreme, avea să fie totul bine”, povesteşte Anastasia, care spune că Teodor, la naştere, nu a scos niciun ţipăt, era vineţiu la culoare, deşi avea puls. Ea susţine că balonul cu oxigen din sala de naştere era gol, medicii nu aveau la îndemână o mască de oxigen, iar unicele măsuri întreprinse, pe care le-a văzut, au fost bătăi la fund şi la spate, masaj la picioare şi apa caldă. „Mai târziu au adus o pompă cu oxigen. Dar cine cunoaşte medicina, ştie că în cinci minute, dacă nu sunt aplicate măsuri de resuscitare, creierul are de suferit şi se întâmplă ceea ce s-a întâmplat cu copilul meu”, constată Anastasia.

„Ştiţi, atunci am lăsat în voia Domnului, din cauza greutăţii şi suferinţei prin care treceam. Nu suntem oameni care vrem să facem rău, dar am făcut rău că nu ne-am adresat la organele competente. Poate nu erau traumaţi atâţia copii”, regretă mama.

Fieare zi pentru Teodor înseamnă durere. El nu-şi poate mişca picioarele, iar corpul său, coloana sa vertebrală continuă să se deformeze. Este alimentat direct în stomac prin intermediul unei gastrostome, iar alimentaţia specială, scutecele şi medicamentele costă peste o sută de mii de lei pe an, la care statul nu contribuie. După zeci de refuzuri privind ajutorul solicitat din partea statului, familia Caşcaval se gândeşte să plece în Itlaia, acolo unde există un centru de reabilitare specializat.

„Credeţi că noi nu plângem?”

„Eu nu-i doresc rău acestei doamne. Sincer. Eu deja mai mult am suferit la Chişinău din cauza medicilor. Nu mai ţin minte câte luni avea copilul, m-a sunat şi m-a întrebat care este situaţia. Mi-a spus că pune lumânări la biserică pentru el. Ştiţi, eu am iertat-o. Eu de mult am iertat-o, dar aş fi vrut să-şi dea demisia, să fie şi ea liniştită. Credeţi că mă bucăr să fac acum probleme, nu anume ei, dar întregului spital?”, povesteşte Anastasia, iar sub inima ei se zbate încă o inimă, care îi dă putere şi speranţă să meargă mai departe. Familia a decis că vor merge la o clinică privată pentru cea de-a doua naştere.

„M-au întrebat de ce m-am plâns că copilul a fost traumatizat la naştere”

După o noapte de dureri, timp în care medicul i-a dat asigurări că va naşte abia a doua zi, la ora şase dimineaţa Mihaela a adus pe lume un băieţel. „Abia cu o jumătate de oră înainte de a naşte, când şi-au dat seama de starea mea, mi-au spus că vor face cezariană, fără a mă pregăti. Eu m-am chinuit singură însă, am născut natural”, susţine Mihaela Cotun din s. Malcoci, r. Ialoveni, care afirmă că medicul Oleg Leancă ştia despre faptul că bebeluşul avea cordonul înfăşurat în jurul gâtului. După, copilul a fost transferat la Institutul Mamei şi Copilului. „Mi s-a spus pe urmă că trebuia să mi se facă cezariană din primele minute de travaliu”, constată cu regret Mihaela şi enunţă doar o parte din diagnoza lui Vlăduţ: paralizie cerebrală infantilă, cu edem cerebral şi epilepsie simptomatică. Copilul are trei anişori, dar medicii îl compară, după nivelul de dezvoltare, cu unul de două-trei luni. Vlăduţ nu stă aşezat, nu apucă, nu mănâncă singurel şi necesită recuperare. Părinţii lui au sesizat Ministerul Sănătăţii şi Procuratura după ce au văzut cazurile celorlalte familii. Ulterior, medicul a telefonat-o. „M-a întrebat din ce cauză am scris plângerea. Am început să-i explic. El a replicat că ne-am trezit abia după trei ani: „Acum din cauza dvs trebuie să merg la procuratură, la poliţie să dau declaraţii?” Mi-a propus să ne întâlnim şi să vorbim, dar am refuzat. Mi-a mai reproşat că, în loc să-i mulţumesc că a salvat atât viaţa copilului, cât şi pe a mea, eu am pretenţii”.

„Noi ţi-am salvat copilul, iar tu scrii plângere pe noi?”

Tatiana se teme să nu fie intimidată atunci când va merge la spital cu Ion și Dumitrița

Tatiana Vutcariov din Ruseştii Noi are 19 ani, iar pe 20 iunie 2016 a născut la maternitatea din Ialoveni cel de-al doilea copil, Ionel. Mama, care face parte dintr-o familie social-vulnerabilă, recunoaşte că Ionel acum se dezvoltă normal, iar medicii spun că este complet sănătos, chiar dacă dimensiunea şi forma capului au fost afectate. Tatiana crede că a existat o problemă la naştere, de aceea, la iniţiativa lui Radu Clichici, a depus o plângere la Procuratura din Ialoveni în luna noiembrie a anului trecut. La puţin timp după ce a mers la oamenii legii, Tatiana spune că a fost chemată de medicul de familie din Ruseştii Noi la punctul medical din localitate. Acolo, susţine Tatiana, o aştepta şefa secţiei de la Maternitatea din Ialoveni, Nina Duracov, care a încercat să o convingă să retragă plângerea. „A început chiar şi să plângă şi mi-a spus: „Cum, noi te-am ajutat, ţi-am salvat copilul, iar tu scrii plângere pe noi?”. Mi-a dat o foaie şi toc, mi-a spus ce să scriu, apoi a luat foaia şi a dus-o ea la Procuratură sau Poliţie”, povesteşte Tatiana, care a mers să retragă plângerea, de frică ca să nu aibă probleme atunci când va merge cu Dumitriţa şi Ionel la controale medicale la Ialoveni.

Asta-i durerea lor, dar e şi durerea noastră

La sfârşitul anului trecut, Procuratura Ialoveni a demarat şase cauze penale pe faptul încălcării din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale de către medicii din IMSP Spitalul raional Ialoveni. Procurorul Vasile Plevan, în gestiunea căruia se află două dosare, afirmă că în toate cazurile au fost audiate persoanele bănuite şi martorii, iar acum sunt numite expertize complexe. Alte patru cauze, în care sunt vizaţi cinci medici de la Maternitate, se află la procurora Rodica Leapin. Ministerul Sănătaţii, într-un răspuns pentru ZdG, scrie că a investigat toate cazurile invocate într-o plângere comună a şase familii, iar rezultatele au fost expediate atât semnatarelor, cât şi Inspectoratului de Poliţie Ialoveni.

De la stânga la dreapta: Maria Lozovanu, medic obstetrician, Nina Duracov, șefa maternității și Mihai Cotovan, șeful IMSP SR Ialoveni

Atât şeful IMSP SR Ialoveni, Mihai Cotovan, cât şi şefa Maternităţii, Nina Duracov, şi medicul obstetrician Nina Lozovanu, pe care i-am găsit la locul de muncă, au declarat că atât timp cât are loc o anchetă condusă de oamenii legii, nu pot să se pronunţe asupra învinuirilor aduse. Medicii explică însă că întotdeauna acţionează în conformitate cu protocoalele de intervenţie şi respectând practicile internaţionale, iar faptul că uneori se nasc copii cu probleme nu este vina medicului, ci rezultatul mai multor factori.

Totodată, Mihai Cotovan se arată surprins de faptul că familiile nu au depus plângeri imediat după prestarea serviciilor medicale de către medicii spitalului, dar după ce a trecut un timp şi s-au constatat unele probleme de sănătate ale copiilor.

Referitor la aplicarea forcepsului la naştere, Mihail Cotovan spune că acesta se utilizează drept metodă de salvare, iar dacă se întâmplă afectarea perinatală a sistemului nervos central, aceasta este o consecinţă a suferinţei fetale în procesul travaliului.

Nina Duracov spune că a intervenit, conform protocolului, pentru soluţionarea de urgenţă a cazului Vutcariov: „Dumneaei (Tatiana Vutcariov – n.r) a participat şi a văzut procesul de naştere, absolut tot. Şi eu am rămas uimită de faptul că, acţionând corect, în conformitate cu toate cerinţele din partea mea, ea depune plângere”. Nina Duracov a negat faptul că ar fi mers în Ruseştii Noi pentru a o convinge pe Tatiana să renunţe la plângere.

Medicii au respins acuzaţiile pacientelor precum că balonul cu oxigen ar fi lipsit în unele cazuri. Aceştia susţin că există o conductă funcţională de oxigen disponibilă mereu în sala de naşteri. Totuşi, după ce am vizitat ambele săli de naştere, am constatat că conducta de oxigen există doar în una din ele, în cealaltă, era disponibil doar un balon mic cu oxigen.

Referitor la declaraţiile Anastasiei Caşcaval, mama lui Teodor, precum că la un moment dat medicul a ieşit din sala de naştere şi a rămas doar cu moaşa, Maria Lozovanu susţine că pe perioada monitorizării nu este obligatoriu să se afle permanent alături de pacientă.

„Medicul examinează periodic pacienta, constată care este situaţia, dacă există sau nu semne de pericol, situaţii de alertă sau factori de risc. Dacă merge totul normal, atunci este moaşa de post care monitorizează femeia în naştere. Atunci când apare o problemă, este invitat medicul”, precizează şefa Secţiei, Nina Duracov. Maria Lozovanu a negat că ar fi telefonat-o pe Anastasia pentru a întreba despre starea copilului şi a-şi cere iertare.

Mihai Cotovan spune că ar fi foarte bine dacă spitalul ar dispune de medici care ar asista fiecare pacientă care naşte, dar situaţia este alta. De serviciu sunt doi medici, iar uneori se întâmplă mai multe naşteri concomitent, urgenţe, hemoragii sau operaţii.

„În genere, naşterea este un stres, atât pentru mamă şi copil, cât şi pentru personal. Noi pornim de la o naştere fiziologică, dar putem sfârşi cu nişte complicaţii atestate în toată lumea. Cel mai mare risc profesional îl au medicii obstetricieni, de aceea, în toată lumea, medicii de categoria asta sunt asiguraţi de malpraxis, de complicaţii. Pe noi nu ne protejează nimeni. Doamne, dar nu există caz ca noi să nu vrem să se nască un copil sănătos. Eu am 39 de ani de activitate şi puteţi să vă daţi seama câte am văzut, dar slavă Domnului că au fost mai multe cazuri fericite”, susţine Maria Lozovanu.

Mihai Cotovan spune că la acest moment nu a văzut în acţiunile medicilor încălcări sau deficienţe pentru a-i suspenda din funcţie, aşa cum solicită mai mulţi pacienţi, dar că suspendarea va fi aplicată neapărat dacă organele competente vor constata că există temei.

În spital am vorbit cu Natalia și Elena, care au devenit mămici abia de o zi. Acestea au declarat că sunt satisfăcute de condițiile din maternitae și profesonalismul personalului medical. „Mă simt foarte bine. M-au ajutat mult la naștere. Foarte ușor am născut”, afirmă Elena.