Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   "Mai bine stau închis, decât…

„Mai bine stau închis, decât să fac armată”

300-soldatTratamentul KAKI

Trecut de ora nouă seara, sâmbătă, 15 mai 2010. Soldaţii companiei 3 din cadrul Brigăzii 1 Infanterie Motorizată din Bălţi vizionează ştirile la postul public de televiziune. Militarii urmăresc acţiunile care au avut loc la Chişinău de Ziua Europei, prind un interviu cu Stefan Fule, comisar UE pentru Extindere şi Politică Europeană de Vecinătate, află că interpreta Anastasia Lazariuc a devenit Artistă a Poporului… Într-un moment, persoana de gardă a ordonat ieşirea din sală şi alinierea pentru apelul de seară. Un grup de soldaţi pornesc spre fumoar, pentru a trage o ţigară, în timp ce restul camarazilor se adună pe terenul de defilare. Unul dintre ei, însă, se distanţează, sare gardul unităţii şi dispare în noapte…

A doua zi, dis-de-dimineaţă, câţiva poliţişti au descins la o casă din Orhei. Abia atunci familia P. a aflat că fiul lor, Alexandru, dezertase. „Au stat la noi până pe la 14.00. Umblau de ici colo, căutau prin jur, prin copaci, mă scuzaţi, dar până şi în gaura de la WC s-au uitat. Au căutat şi prin divan, prin dulapuri, până şi într-o noptieră s-au uitat”, descrie Tatiana P. minuţiozitatea cu care oamenii legii îl căutau pe Alexandru.

„Du-te-n p…”

Alexandru P., din Orhei, a fost încorporat în Forţele Armate la 6 mai 2010 şi repartizat în Brigada 1 Infanterie Motorizată din or. Bălţi. Tânărul spune că îşi dorea din copilărie să devină militar şi chiar să facă o carieră în domeniu. „După serviciul militar doream să intru la Institutul Militar şi să primesc grad de ofiţer, dar după ce am văzut ce se face în armata noastră…”, se destăinuie Alexandru.

Practicile militare „distractive” ale „veteranilor”,
extrase din discuţia cu Alexandru P., militar care a dezertat

Copacii. „Veteranul” întreabă de ce culoare sunt copacii. Un om normal va spune că copacii sunt verzi. El („veteranul” – n.r.) spune că nu – sunt galbeni, pentru că el la toamnă îşi termină serviciul militar şi în jur totul trebuie să fie galben. Pentru răspuns „greşit”, bătea, evident.

Fanera. Soldatul cu un termen mai mic se apleacă înainte, ridicând mâinile în sus, pe la spate, iar un „veteran“ îl loveşte cu piciorul în piept.

Plăcinta. Pur şi simplu întinzi laba mâinii şi, cu catarama de la curea, te loveşte peste ea, uneori până la sânge.

50 gr. Din trei degete de la mână (cel mare, arătător şi mijlociu – n.r.) imiţi un păhăruţ şi, după ce „veteranul” te loveşte peste buricul degetelor cu catarama de la curea, trebuie să spui un toast – Să trăieşti, domnu’ bătrân, pentru dembeli (liberare – n.r.), şi să te faci că bei.

Berea. „Veteranul” întreabă dacă înainte de serviciul militar ai băut bere şi dacă mai vrei. Dacă răspunzi „da”, te loveşte cu pumnii în regiunea rinichilor.

Ţigara. Când fumezi, trebuie numaidecât să ascunzi jăraticul în dosul palmei, ca să nu te vadă lunetistul inamic, iar dacă fumezi obişnuit, îţi pun o ţigară aprinsă între degete şi aşteaptă ca jăraticul să treacă printre degete.

Cocoşul. Aplicarea loviturii cu încheieturile pumnului în moalele capului.

Şoferul. Celui care are permis de conducere şi este şofer în armată, noaptea, „veteranul” îi dă un lighean cu apă şi îl pune să se culce pe el pe burtă şi să se târască prin cazarmă. Dacă varsă măcar o picătură pe podea, „veteranul” varsă toată apa şi „şoferul” trebuie s-o strângă cu un şiret de la bocanci.

„Dacă refuzi să bei 50 de grame sau să mănânci o plăcintă, ziua nu-ţi fac nimic, pentru că mai umblă ofiţerii, dar noaptea…”

Familiarizarea lui Alexandru cu viaţa de soldat a fost alertă chiar din primele zile de la încorporare. Pe lângă tratamentul „distractiv” din partea „veteranilor”, soldaţii cunoscuţi mai bine sub termenul rusesc de  „dezi”, care îi ofereau 50 de grame, o plăcintă etc. (vezi insertul alăturat →) şi care l-au constrâns pe Alexandru să dezerteze, şi atitudinea ofiţerilor a avut un impact asupra deciziei sale.

Potrivit tânărului, incidentele au apărut chiar din primele clipe de aflare în unitate. „Eu port mărimea 42 la încălţăminte, iar ei mi-au dat bocanci de mărimea 44. Când l-am rugat pe plutonier să-mi dea mai mici, s-a uitat la mine şi mi-a spus: Du-te-n p…”, povesteşte Alexandru.

„Alergie, ca la curcan”

„Peripeţiile” ostaşului au continuat şi a doua zi, dimineaţa, când a depistat că cineva i-a furat şlapii. „Când m-am adresat ofiţerului, mi-a spus că-i problema mea. Am fost nevoit să umblu desculţ prin cazarmă. Acolo, în general, totul se fură – pastă de dinţi, săpun, lame de bărbierit”, relatează tânărul.

Peste trei zile de la încorporarea fiului lor, de 9 mai, Tatiana şi Ghenadie P. l-au vizitat. „Când i-am văzut faţa… Avea o alergie, ca la curcan. Împrumutase o lamă de la băieţi, că nu avea cu ce se bărbieri”, explică tatăl lui Alexandru.

Între timp, proaspătul soldat s-a ciocnit şi de brutalitatea ofiţerilor, care nu treceau cu vederea nicio „scăpare”. „Chiar în a doua zi de aflare în unitate, mergeam prin cazarmă şi, trecând pe lângă un ofiţer, am uitat să-i dau onorul. M-a strigat şi mi-a ordonat să mă apropii, după care m-a apucat de piept şi, când m-a lovit o dată, am zburat în perete. Apoi mi-a spus să mai încerc o dată. Dar eu nici măcar n-am înţeles ce vrea de la mine, atunci el m-a întrebat: „Da’ şi, onor nu dai?”, povesteşte Alexandru. „Eu încă nu eram obişnuit cu asta. În plus, toate uniformele sunt la fel, iar stelele de pe epoleţi sunt negre şi nu se observă uşor. Dar deja ţin minte că era locotenent”, se scuză tânărul, amuzându-se.

Onoare „apărată”

Proaspătul soldat spune că şi alţi camarazi de-ai lui au avut astfel de incidente, doar că mult mai dure. „Eram pe platou când un ofiţer l-a bătut pe un camarad pentru că uitase să-i dea onorul. Ştiţi, uneori ei (ofiţerii – n.r.) loveau aşa, parcă în glumă, dar atunci era… îl lovea pe tot corpul. Prima dată în viaţă am văzut aşa ceva”, îşi aminteşte Alexandru.
Potrivit tânărului, situaţii diametral opuse, dar cu acelaşi final, au avut loc şi în zilele următoare: „Dădeam onorul şi atunci când eram în baie, fără chipiu, neştiind în primele zile că nu trebuie să dai onorul când ai capul descoperit. Şi pentru asta ne băteau…”

Un alt lucru care l-a marcat pe Alexandru, legat de atitudinea ofiţerilor, s-a întâmplat într-una din zilele în care învăţau mersul în pas de defilare. „Eram pe teren, tot plutonul. Pe la ora 11.00 se făcuse foarte cald şi i-am cerut ofiţerului apă. El ne-a dat doi litri la 33 de ostaşi (60 gr per om – n.r.), avertizându-ne că apă trebuie să ajungă şi ultimului soldat”, povesteşte Alexandru.

Dezertarea, ca o scăpare

Tânărul din Orhei mai spune că şi „veteranii”, unii dintre ei fiind deja caporali sau sergenţi, se „distrau” pe seama soldaţilor de curând înrolaţi, în special noaptea. „Stingerea era la 22.00, în week-end – la 23.00, iar ei veneau pe la ora două sau trei, ne trezeau şi ne puneau să facem flotări”, spune Alexandru.

Potrivit procurorului militar Iulian Diaconu, de la Procuratura militară Bălţi, atunci când un soldat este maltratat, el trebuie să depună o plângere adresată direct comandantului său, comandantului unităţii militare sau procurorului militar. „De fiecare dată când ţinem lecţii în unităţile militare, le dăm coordonatele procurorului, pentru ca, în cazul în care nu au încredere în comandant, să se adreseze direct reprezentantului legii”, declară Diaconu.

Faptul că procurorii militari vizitează periodic unităţile militare ne-a fost confirmat şi de Alexandru, lucru care nu a rămas fără efecte. „Nici „veteranii”, nici ofiţerii nu loveau în faţă niciodată, pentru că acolo (în unitate – n.r.), o dată pe săptămână, venea un procuror militar şi verifica, ne întreba dacă nu suntem bătuţi. Evident, nimeni nu recunoştea acest lucru, pentru că noaptea rămâneam singuri…”, nu-şi termină gândul Alexandru.

Rare, dar sunt

După nouă zile de carantină în Brigada 1 Infanterie Motorizată din or. Bălţi, Alexandru n-a mai rezistat şi, folosindu-se de forfota soldaţilor grăbiţi să se alinieze pe terenul de defilare, a dezertat.

Procurorul militar Iulian Diaconu spune că, în majoritatea cazurilor de dezertare pe care le-a investigat Procuratura Militară Bălţi, soldaţii îşi motivează infracţiunea prin faptul că, în raport cu ei, au fost aplicate relaţii neregulamentare. „Dacă cineva li s-a adresat cu un cuvânt sau vreun comandant a ridicat vocea la ei, asta încă nu înseamnă relaţii neregulamentare, explică procurorul militar. E o reacţie a majorităţii militarilor în termen proaspăt încorporaţi, pentru că ei nu sunt deprinşi cu armata, nu înţeleg unele momente, alte lucruri nu le execută corect şi, dacă li se face observaţie, o iau ca pe o ofensă la adresa lor.”

Totodată, Iulian Diaconu spune că sunt şi cazuri în care motivul invocat de dezertori se adevereşte, dar menţionează că acestea „sunt foarte rare”.

„Mai bine stau închis”

După ce a părăsit cazarma, Alexandru s-a întors la baştină, dar nu s-a dus acasă. „Am stat pe la prieteni”, spune el, nedorind să intre în detalii. „Se temea să vină acasă. Acolo (în unitate – n.r.) l-au speriat atât de tare, încât ne spunea: mai bine stau închis decât să fac armata”, intervine Tatiana P., mama tânărului.

Între timp, Ghenadie P. a încercat să-şi convingă fiul să se adreseze la medic după un certificat care, ulterior, i-ar putea ameliora situaţia. „S-a temut să nu fie prins pe drum, spunea că o să se spânzure, o să-şi taie venele…”, explică, amărât, Ghenadie P.

Dar, după ce Alexandru s-a tot ascuns timp de patru săptămâni de forţele legii,, în cele din urmă, pe 12 iulie, s-a predat benevol poliţiei Orhei, de unde, a doua zi, a fost transferat la Penitenciarul nr. 11 din Bălţi, unde s-a aflat în arest preventiv timp de 10 zile. „Am aflat că pe numele meu a fost eliberat un mandat de arest”, îşi motivează Alexandru fapta. Ulterior, tânărul a fost interogat de procuror, căruia i-a expus motivele dezertării. O săptămână mai târziu, tânărul a fost anunţat că procuratura a refuzat intentarea unui dosar penal în legătură cu presupusa lui maltratare, din lipsă de probe.

Declaraţii incomplete!?

„În cadrul urmăririi penale a fost verificată versiunea declaraţiilor lui Alexandru P., care nu şi-au găsit confirmarea în urma controlului”, declară procurorul militar Iulian Diaconu, menţionând faptul că, în acest caz, au fost audiaţi mai mulţi militari cu termen iniţial de serviciu şi cu termen mai mare, precum şi militari prin contract. Totodată, procurorul a ţinut să precizeze, motivând parcă insuccesul controlului, că declaraţiile lui Alexandru P. erau incomplete. „La urmărirea penală el a declarat că în privinţa lui au fost aplicate careva relaţii neregulamentare din partea unor militari pe care el nu-i cunoaşte. Doar atât. Fără să numească persoane concrete, să le arate sau să le descrie”, a conchis Diaconu.

„Nu ţin minte cum îi cheamă. Am fost acolo doar 10 zile. Nu i-am memorizat pe toţi”, se scuză Alexandru atunci când încerc să precizez cel puţin numele ofiţerilor care îl lovise.

De menţionat şi faptul că, potrivit rapoartelor anuale ale Procuraturii Generale, printre cauzele principale care provoacă încălcarea disciplinei militare în Forţele Armate se numără tăinuirea infracţiunilor comise de militari; selectarea nereuşită a militarilor pentru funcţii de conducere; atitudinea iresponsabilă faţă de respectarea disciplinei militare din partea unor factori de decizie ai comandamentului militar; transparenţa redusă în domeniul sancţionării încălcărilor disciplinei militare; tolerarea relaţiilor neregulamentare printre militarii în termen etc.

În cele din urmă, pentru că Alexandru P. nu a mai dorit să-şi satisfacă serviciul militar, cu posibilitatea de a fi condamnat condiţionat sau la muncă neremunerată în folosul statului, la 11 august curent, Judecătoria Militară l-a condamnat la 5 luni privaţiune de libertate. Ulterior, Curtea de Apel a menţinut sentinţa.

Constituţia R. Moldova, art. 24, al. 2
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 3
Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante.

Realitatea din spatele sondajelor

Sondajele de opinie realizate în ultimii 5 ani arată că, printre instituţiile de stat, armata se bucură de cea mai mare încredere din partea populaţiei. Ministrul Apărării, Vitalie Marinuţă, se laudă cu acest fenomen: „Cât priveşte Armata, ea se află în top, or, majoritatea dintre cei care îşi satisfac serviciul militar sunt oameni care ştiu ce înseamnă patrie, onoare, tricolor, care pun mai presus datoria faţă de popor şi faţă de ţară. Implicarea militarilor în cazuri excepţionale, cum au fost inundaţiile, şi faptul că ei apără ţara de orice inamic sporesc încrederea populaţiei în armată”.

În spatele acestor aprecieri ale oficialului sunt ascunse acţiunile de violenţă prin care trece aproape orice tânăr încorporat în forţele armate. Acum un an, Constantin B. şi-a satisfăcut serviciul militar în cadrul Batalionului de Gardă din Chişinău. El spune că armata te face bărbat, dar tot din armată poţi ieşi cu coastele rupte, fără dinţi sau cu dereglări psihice. Toate acestea se întâmplă deoarece militarii improvizează şi stabilesc reguli nescrise.

„În armată, viaţa e mai grea în prima lună de la încorporare. Atunci când eşti în carantină. Soldaţii care trebuie să plece acasă bat cu bocancii în nou-veniţi, dau cu centura peste degete… În prima lună am spălat şosetele multor militari şi am primit bătaie. Ce-i drept, niciun soldat nu poate să le spună rudelor că este bătut în armată. E o bărbăţie să nu-i laşi pe cei de acasă să-şi facă griji”, mai spune militarul aflat în rezervă.

Cu bocancii în cap

La aceeaşi unitate militară, în martie-mai 2010, locotenentul Alexandru Botezatu a bătut 11 soldaţi cu bocancii în cap şi i-a forţat să mestece hârtia pe care aceştia au scris explicaţii. În plus, potrivit Procuraturii Generale, locotenentul este învinuit şi de faptul că, aplicându-i lovituri puternice unuia dintre soldaţi în regiunea urechilor, i-a provocat vătămări corporale uşoare sub formă de „otită medie posttraumatică” şi „perforaţia traumatică a membranei timpanice pe stânga”. Totodată, Botezatu i-a cerut aceluiaşi militar să facă 100 de flotări, din simplul motiv că tânărul dorea să-şi continue studiile la Academia de Poliţie.

Procurorul militar Ion Grosu susţine că sunt suficiente probe ale vinovăţiei locotenentului. „Au fost audiaţi cei 11 militari în termen, stabilindu-se faptele. Fiecare militar a indicat faptele ilegale ale locotenentului Botezatu. Drept probe servesc mărturiile militarilor, expertiza medico-legală, care confirmă faptele şi dispoziţiile martorilor”, a declarat Ion Grosu.

Procurorul mai spune că Botezatu şi-a recunoscut vina şi că instanţa de judecată urmează să-i aplice pedeapsa. „A fost cercetat pentru abuz în serviciu. Pedeapsa maximă pe care o poate încasa e de la 10 mii de lei amendă sau închisoare până la 3 ani”.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

distinge următoarele nivele ale comportamentului interzis:

1. Tortura: un tratament inuman deliberat, care cauzează suferinţe foarte puternice şi crude.

2. Tratament inuman: cauzarea unor suferinţe mintale şi fizice foarte puternice.

3. Tratament degradant: maltratare menită să-i trezească victimei sentimente de frică, îngrijorare şi inferioritate, capabilă să o umilească şi înjosească şi să stopeze orice posibilitate de a opune rezistenţă fizică sau morală.

Sursa: www.iatp.md (Ştim oare ce este tortura? de Lenka Koutnakova–Andrysek, consultant CReDO, CHDOM)

Tortură? De unde?

Deja în cadrul primei şedinţe de judecată pe cazul respectiv, care a avut loc pe 21 septembrie curent, locotenentul Alexandru Botezatu a dezvăluit şi alte detalii. Potrivit declaraţiilor acestuia, doi dintre militari au fost loviţi cu călcâiul bocancului în cap, deoarece, în timpul antrenamentelor, rămăseseră fără chipiuri, alţi doi militari au fost maltrataţi pentru că au fost prinşi mâncând noaptea seminţe de floarea soarelui, iar un alt militar a fost bătut pentru că ar fi încălcat principiul subordonării ierarhice.

În pofida acţiunilor crude la care s-a dedat locotenentul Botezatu, procurorul militar Nicolae Dmitriev declară că nici în acest caz, şi nici în alte cazuri de violenţă în care sunt implicaţi militarii, nu este vorba de tortură.”Tortură nu există în armată. Mai degrabă e întâlnită în comisariatele de poliţie. De 25 de ani lucrez la Procuratura Militară şi nu am înregistrat niciun caz de tortură în armată. Nici nu folosim acest cuvânt în anchetarea cazurilor de violenţă comise de militari. Dacă ofiţerul l-a bătut pe soldat, indiferent de mod, nu se numeşte tortură, ci abuz în serviciu”, mai afirmă şeful Procuraturii Militare.

Precizăm că, în timp ce ne dădea explicaţii la acest caz, Grosu s-a apropiat de uşa din cabinetul său, din spatele căreia a scos o bâtă. „Cu asta s-au bătut câţiva soldaţi. Nu cred că aceştia mai sunt oameni. Acum lucrez la acest caz şi informaţiile privind acţiunile de violenţă le vom face publice după finalizarea anchetei”, a conchis procurorul.

Continuare în nr. următor
Iurie SANDUŢA,
Nicolae CUŞCHEVICI
Acest articol a fost realizat în cadrul concursului de burse pentru jurnalişti „Investigarea şi documentarea articolelor pe subiecte de tortură şi alte forme de tratamente inumane, crude şi degradante”, desfăşurat de proiectul „Prevenirea torturii”, finanţat de Uniunea Europeană şi cofinanţat şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Opiniile exprimate în acest articol nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al Uniunii Europene şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.