Licitaţie cu iz de furt

Deşi avea datorii pe care nu le-a achitat la timp, consideră că este nedreptăţită. De altfel, acest lucru pare adevărat, or, casa i-a fost luată conform unei scheme demne de un film poliţist, în urma unei licitaţii dubioase. Acum în ea locuiesc nişte străini.

Erau o familie frumoasă. Aveau doi copii şi o stare materială suficientă pentru un trai decent. Aveau câteva buticuri în Orhei, după care au dorit să deschidă un magazin. S-au confruntat cu mai multe probleme din cauza celor care le puneau beţe în roate. După ce soţia a împrumutat câteva mii de dolari de la nişte cunoscuţi, dar şi de la «Moldindconbank», unde a pus în gaj casa în care locuiau, magazinul a fost construit. Problemele au apărut atunci când cei doi soţi nu au putut restitui banii împrumutaţi. Străinătatea părea singura cale pentru Maria de a-şi salva casa şi căsnicia. Tot ea, însă, o aştepta cu reversul medaliei – dezbinarea familiei şi riscul de a pierde tot ce acumulase până atunci. Din acest moment, însă, soţii Luchian din Orhei, Ion şi Maria, căci despre ei este vorba, au păreri diferite vizavi de desfăşurarea evenimentelor.

Străinătatea – bat-o vina

Maria Luchian susţine că a împrumutat bani pentru a finaliza construcţia magazinului. Pentru că soţul său nu dorea să contribuie la stingerea datoriilor, a fost nevoită să plece singură în străinătate la muncă. Aşa a ajuns în Israel. Peste 4 luni de la plecarea Mariei, Ion a cerut divorţul. Femeia s-a împotrivit, motivându-şi decizia prin faptul că au datorii comune. Judecătoarea, însă, i-a refuzat cererea, pronunţând divorţul. „După divorţ, soţul mi-a interzis să vorbesc cu copiii, chiar dacă sunam din străinătate în fiecare săptămână”, povesteşte Maria. Ea mai spune că Ion nu a ezitat şi a adus în casa lor o altă femeie, cu care a trăit aproape un an, înainte de a trece cu traiul la ea.

Ion Luchian susţine însă altă ipoteză. Acesta ne-a spus că fosta-i soţie obişnuia să împrumute bani de la mai multe persoane fără ştirea lui. El afirmă că banii luaţi de la bancă şi de la prieteni nu erau destinaţi construcţiei magazinului. „I-am propus să mă duc eu în străinătate, dar a refuzat. S-o fi speriat că va trebui să crească 2 copii, unul în clasa a 2-a, altul într-a 6-a. Într-un timp, mă gândeam că a murit, pentru că nu a dat niciun semn luni în şir. Ulterior, am hotărât să divorţez”. Bărbatul mai spune că, din cauza împrumuturilor, a fost alungat în stradă cu cei doi copii şi a fost nevoit să închirieze un apartament, pentru că nu avea unde sta. „Mai târziu, am trecut cu traiul la concubină”.

Licitaţie după licitaţie

Separat de aceste evenimente, timpul trecea, iar banca, dar şi prietenii nu mai aveau cum aştepta rambursarea datoriilor. Într-un final, au recurs la acţiuni. Pentru neachitarea datoriei de 34 476 lei către „Moldindconbank”, la 4 august 2003, Judecătoria Orhei decide organizarea unei licitaţii de vânzare a casei care fusese pusă gaj şi care se afla în proprietatea Mariei Luchian. Preţul de pornire a fost de 40 200 lei. După ce a fost anunţată de rude despre riscul de a pierde casa, aceasta a trimis fratelui şi soţiei acestuia banii necesari pentru stingerea litigiului cu banca, care ulterior a şi anulat licitaţia.

Dar lupta pentru casă nu s-a încheiat. La mai puţin de o lună de la stingerea litigiului, a apărut alt creditor, iar la 3 septembrie 2003 fusese organizată altă licitaţie, suma de pornire fiind deja de 45 000 de lei. Asta după ce, anterior, pe 18 august, fusese pus sechestru pe casă, la acţiune asistând în calitate de martori, pe lângă executorul judecătoresc Ludmila Coreţchi, vecina Eugenia Caunova şi Ion Lozovan, directorul companiei „Codru” din Orhei, care nu locuieşte în apropierea casei repsective.

Maria Luchian susţine că nu a fost informată despre organizarea acestei licitaţii şi că ar fi avut bani să-i dea Ludmilei Savcenco, căreia îi era datoare. La rândul său, Natalia Baltag, prin intermediul căreia Savcenco a împrumutat-o pe Luchian, ne-a spus: „Când ai o datorie, o întorci. Am anunţat-o în mod repetat pe Maria că vom recurge la acest pas dacă nu va plăti, dar ea nu a întreprins nimic”.

Directorul „Moldindconbank”, Dumitru Mihalachi, nu ne-a putut oferi detalii despre acest caz. La o săptămână după ce am expediat pe numele său o scrisoare cu mai multe întrebări, acesta ne-a spus că, pentru a primi răspuns, e nevoie să mai trimitem o solicitare, în plic, şi în decurs de 30 de zile am putea primi răspuns.

Hollywood de Orhei

Ion, fostul soţ al Mariei Luchian, ne-a declarat că iniţial a ajutat-o să-şi păstreze casa. „Pentru a tărăgăna lucrurile, am apelat la judecată, motivând că ea a pus casa în gaj fără acordul meu. Speram că, între timp, va plăti datoriile. Dar nu a fost să fie, iar peste un an am decis să nu mai continui judecata, pentru că nu mai aveam nici dorinţă, nici bani. După ce i-am comunicat Mariei, ea ne-a spus să părăsim casa”, îşi aminteşte Ion Luchian.

În aceste circumstanţe, casa a fost vândută. La licitaţie au participat două persoane, Vitalie Grecu şi Aureliu Roşca. Maria Luchian susţine că ambii îl cunosc sau chiar sunt rude cu Ion Lozovan, care anterior fusese martor când casa a fost luată sub sechestru.

Vitalie Grecu deţine mai multe funcţii la întreprinderea „Codru”, acolo unde director este Ion Lozovan, în timp ce Aureliu Roşca e în relaţii foarte bune cu Ion Lozovan. De la persoane care-i cunosc pe cei doi am aflat că ei sunt prieteni buni, chiar s-au luat ca „fraţi de cruce”. Lozovan îl vizitează din când în când pe Roşca, el având şi o soră în această zonă, ne-au mai comunicat vecinii.

Licitaţia, deşi a pornit de la 45000 de lei, s-a încheiat rapid. Cei doi „concurenţi” plusau fiecare câte 50 de lei, ajungându-se la suma de 45350 când Vitalie Grecu a renunţat la „luptă”. Astfel, Aureliu Roşca a câştigat o casă cu o suprafaţă de 182 m.p. la doar jumătate de preţ, ea fiind cotată la Oficiul Cadastral, înainte de a fi pusă în gaj, la 74 mii de lei.

Ludmila Coreţchi, executor judecătoresc, ne-a spus că „martorii asistenţi care au semant procesul verbal de punere sub sechestru nu au fost selectaţi, ei fiind invitaţi din stradă, pe lângă alte persoane care au dorit să participe la procedura de executare. Procesul verbal a fost semnat prin procură de către soţul Marei Luchian, Ion Luchian”. Amintim, însă, că Ion şi Maria Luchian au divorţat la sfârşitul anului 2002, la cererea soţului.

Dar, ca tabloul să fie complet, la întreprinderea „Codru”, acolo unde Ion Lozovan e director, în calitate de şofer lucrează acum şi fostul soţ al Mariei, Ion Luchian. Acesta, însă, susţine că e o simplă coincidenţă şi că a ajuns să lucreze la Ion Lozovan din nevoie şi din întâmplare.

Contactat telefonic, Ion Lozovan susţine că nu-şi aduce aminte să fi figurat în calitate de martor la punerea sub sechestru a casei de pe T. Roman, care aparţinea Mariei Luchian. „Nu pot înţelege nimic, cred că cineva umblă cu minciunile.” Lozovan şi-a amintit doar că la compania sa lucrează un om pe nume Luchian, şi spune despre acesta că e foarte muncitor. Despre Maria Luchian zice că nu are idee cine-i, ca şi despre Aureliu Roşca.

„Nu-mi aduc aminte”

Îşi aminteşte, însă, episodul Zinaida Caunova, celălalt martor. Ea spune că, în acea zi, a fost chemată de Ion Lozovan şi de o altă persoană să asiste în calitate de martor la un proces de, atenţie, vânzare-cumpărare a casei respective. „Eram afară, iar ei m-au rugat să asist. Nu m-am interesat despre ce e vorba, aşa că am semnat”, explică Zinaida Caunova, fosta vecină a familiei Luchian. „După ce au făcut doi copii, au început a se certa. Ion era un om foarte gospodăros. Ea nu prea stătea pe acasă, iar el o bătea. Am văzut cum a târât-o de păr vreo 40 de metri. Tare şi-a bătut joc de ea”, ne-a povestit Zinaida Caunova, care îi consideră vinovaţi de pierderea casei pe ambii foşti soţi. Pe ea – că a plecat şi a lăsat copiii fără mamă, pe el – că nu a luptat pentru a păstra casa.

Familia Roşca, cea care a câştigat casa la licitaţie, susţine că procedura a fost legală, iar pentru detalii nu avem decât să ne adresăm la organizatorii licitaţiei. „Dacă doriţi să aflaţi suma contra căreia am luat casa, sunaţi peste două ore”. Am revenit, doar că la telefon nu a mai răspuns nimeni.

Coincidenţă sau nu, peste ceva timp după discuţia cu Iulia Roşca, ne-a telefonat Ion Lozovan, căruia părea să-i fi revenit memoria. Ne-a spus că Maria Luchian minte, iar casa a fost vândută în conformitate cu legea. Lozovan ne-a mai spus că şi el a vrut să cumpere casa, dar că „a cumpărat-o un străin, care a dat mai mult”. La final, Lozovan ne-a sugerat că nu merită să scriem despre acest caz, pentru că nu a fost comisă vreo ilegalitate.

Familie distrusă, copii fără mamă

De altfel, şi magazinul pe care familia Luchian l-a construit împreună a fost vândut. A făcut acest lucru Ion Luchian, care susţine că şi acel local a fost vândut corect. Din banii obţinuţi, ar fi achitat altă datorie, pe care familia Luchian o avea încă de pe vremea când au început construcţia magazinuluii. Maria Luchian, însă, îl acuză că ar fi vândut magazinul prin intermediul unei procure false şi că ea nu şi-a dat acordul de comercializare. Tatăl Mariei Luchian, cel care i-a dăruit casa fiicei sale, a decedat în timpul litigiului pe care aceasta l-a avut cu banca. Cei care îl cunosc susţin că s-a stins de scârbă, când casa pe care a construit-o şi a dăruit-o fiicei sale a ajuns pe mâinile unor străini.
Dumitru şi Marin, copiii Mariei, nu vobesc cu ea, tatăl lor acuzând-o că a trimis acasă doar 1000 USD când era plecată. Revenită în septembrie din Israel, Maria Luchian îşi caută dreptatea. A apelat la Procuratură, la CCCEC, dar până în acest moment nu a primit niciun răspuns.

Juristul Vitalie Zamă este de părere că Maria Luchian a făcut mai multe greşeli în acest timp, iar recuperarea casei care i-a aparţinut este, practic, imposibilă.

Victor MOŞNEAG