Legea junglei în căminul viitorilor sportivi

Avânt şi voinicie,
Mereu la performanţe,
Recorduri şi victorii,
Apoi din nou speranţe.

Acesta este un fragment din imnul Liceului-internat republican cu profil sportiv, care descrie spre ce tind cei circa 500 de elevi care învaţă aici. Cazul lui Mihai, un tânăr de 13 ani care a dorit să devină sportiv de performanţă, iese din limitele acestui imn. Pentru că este atras de artele marţiale, băiatul a ales cel mai accesibil mod de a-şi realiza visul – a depus cererea de înmatriculare la Liceul-internat republican cu profil sportiv din Chişinău, secţia Judo. În scurt timp, a devenit elev cu acte în regulă şi a obţinut un loc de trai în cămin. Aici au şi început problemele, care, în scurt timp, l-au determinat să abandoneze liceul. Cauza deziluziilor sale au fost relaţiile neregulamentare sau, mai popular – “dedovşcina“.

Avânt frânt

Ion Guzic, unchiul băiatului, locuieşte în Grătieşti, comună situată în apropierea Chişinăului. De obicei, Mihai trecea pe la el în week-end-uri. Astfel, chiar din primele zile ale noului an de studii, acesta a observat că atitudinea nepotului său faţă de liceu s-a schimbat.

“La 1 septembrie s-a dus la şcoală. Peste o săptămână, băiatul nostru era trist, plângea şi spunea că nu mai vrea să meargă încolo”, îşi aminteşte Ion Guzic. “Mihai, ce-i asta, unde-i vrerea, unde-i avântul de cândva?”, l-a întrebat. “Luaţi-mă de la cămin, mutaţi-mă de la cămin”, îi spunea nepotul.

La fiecare întâlnire cu Mihai, unchiul observa că acesta era din ce în ce mai abătut şi, într-o zi, chiar a spus că “nu se duce la şcoală, iar dacă noi îl obligăm, va face ceva cu dânsul”. Ion Guzic mai spune că tentativele sale de a afla cauza unei astfel de atitudini nu au dat rezultate, pentru că Mihai nu dorea să vorbească.

S-a umplut paharul

Totul, însă, s-a limpezit înainte de vacanţa de toamnă. Guzic spune că, într-o zi, Mihai nu dorea să se aşeze şi zicea că vrea să stea în picioare. ” Tăcea şi plângea. L-am dezbrăcat. Era tot vânăt”, relatează unchiul băiatului. “L-am întrebat: ce-i asta? El nu a mai putut, a plâns cât a plâns, şi-a revenit şi mi-a vorbit…”.

Astfel, Mihai i-a povestit cum, din primele zile, colegii mai mari îl maltratau. La fel ca în Armata Naţională, unde cei mai mari îi bat pe cei mai mici cu ghetele în regiunea feselor, îi forţează să le spele ciorapii, îi trimit la magazin să cumpere ce doresc, fără să le dea bani. Dacă aceştia refuză – îi lovesc pentru că nu vor să se ducă. Dacă aceştia se supun, îi bat pentru că au venit cam greu.

“Asta la dânşii se cheamă că se prikalesc (a face haz pe seama cuiva, n.r.)”, spune Ion Guzic. “Ei au făcut un fel de sărbătoare, că se duc acasă în vacanţă, şi i-au buzdugănit de le-au ieşit ochii”, explică bărbatul motivele din care nepotul său a fost bătut atât de crunt.

Părinţii răspund în locul copiilor

În ziua în care a aflat toată istoria, adică înainte de vacanţă de toamnă a elevilor, Ion Guzic l-a dus pe Mihai la poliţie, unde acesta a depus o plângere. Ulterior, tânărul a plecat la bunici, unde stă de când părinţii lui sunt plecaţi peste hotare.

Carolina Meşca, inspector pe problemele minorilor de la Secţia de poliţie nr. 1 din sect. Botanica, care se ocupă de caz, ne-a informat că i-a depistat pe cei patru tineri care au dat dovadă de coportament neadecvat faţă de Mihai. Inspectorul a mai spus că băieţii au scris explicaţii în legătură cu cele întâmplate şi au promis că, pe viitor, nu se va mai întâmpla aşa ceva, iar comisariatele şi primăriile de unde sunt originari aceştia au fost înştiinţate. În ce priveşte părinţii acestora, ei au fost chemaţi la liceu şi pe numele lor au fost întocmite procese verbale administrative pentru neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire a copiilor. Ulterior, judecata va decide cu cât părinţii copiilor respectivi vor fi amendaţi.

Inspectorul a menţionat, însă, şi faptul că Mihai a fost caracterizat drept o fire retrasă şi că, în orice caz, toţi sunt vinovaţi, dar nu el. Carolina Meşca spune că a vorbit cu liceenii şi “i-am pus pe jar”. După cum ne-a explicat poliţista, elevii s-au îngândurat atunci când au aflat că ar putea lipsi de la diverse antrenamente, campionate, din cauză că sunt la evidenţă la poliţie.

Inspectorul a spus că nu ne poate oferi numele celor patru tineri, dar nea confirmat că aceştia sunt cei pe care Mihai ni le-a spus. Este vorba de G. G., C. A., L. C. şi un al patrulea tânăr cu numele de familie C.

Un caz unic?

Irina Colin, directoarea liceului, ne-a spus că Mihai şi ruda sa ar fi trebuit să scrie o plângere la adresa administraţiei, astfel încât aceasta să poată lua măsurile necesare pe loc. “Că aşa, când noi auzim de la cineva ceva, nu poţi să cauţi, în baza la ce? Ori noi nu am vorbit nici cu băiatul, nici cu rudele”, explică directoarea.

Irina Colin ne-a asigurat că atunci când se va descoperi cine l-a maltratat pe Mihai, acesta va fi exclus din liceu pentru încălcări disciplinare. “Nu putem accepta aşa ceva”, a mai spus directoarea, afirmând că astfel de cazuri nu au mai fost înregistrate anterior.

Unchiul lui Mihai, însă, consideră că toţi cei care au abandonat liceul în primele luni ale anului de învăţământ au făcut-o din acelaşi motiv ca şi nepotul său, care era foarte bine pregătit fizic. Fără să ne ofere cifre concrete, Colin a recunoscut că sunt copii care şi-au retras actele în perioada respectivă. Ea însă consideră că motivul ar fi altul. “Regimul de aici e destul de complicat. Copiii se antrenează de două ori pe zi. Mulţi nu rezistă”, spune directoarea. Un alt motiv, plauzibil în opinia conducătoarei liceului, este faptul că

“în cămin e greu să trăieşi, când părinţii sunt departe”.

Secţia ca o familie

Sergiu Busuioc, directorul liceului respectiv în anii 1998-2002, spune că fenomenul “dedovşcina” “a fost întotdeauna, dar când am venit, m-am străduit să opresc tendinţele acestea”. Deja decan al Facultăţii de Pedagogie a Universitţii de Stat de Educaţie Fizică şi Sport, Busuioc spune că, în acest sens, a schimbat modul de cazare în cămin. Fostul director ne-a explicat că, înainte de numirea sa în funcţie, copiii erau cazaţi în funcţie de clasă. Astfel, exista posibilitatea ca un băiat din clasele mai mari să vină, ca şi cum, la cineva în ospeţie, mai ales că mulţi într-adevăr sunt rude, şi să-l bată pe unul mai mic.

Atunci a fost luată decizia ca toată secţia, de fotbal sau de box, bunăoară, să trăiască la acelaşi etaj în cămin. “Astfel, fenomenul respectiv nu se răspândeşte atât de tare, pentru că toţi devin ca o familie fiind împreună la antrenamente”, spune Busuioc.

Lupta pentru mâncare

Se pare că acea metodă a avut, totuşi, rezultate. Cristian este un tânăr din Ungheni. Acum 8 ani a învăţat la acest liceu, la secţia de fotbal. El spune că pe atunci existau două tipuri de “dedovşcina” – la nivel de liceu şi la nivel de secţie. În primul caz, “asupritorii” sunt cei de la secţiile de lupte libere, box, judo etc., care sunt mai bine pregătiţi fizic şi mai agresivi. Cei din alte secţii au teamă de ei. În celălalt caz, “şefii” sunt cei mai mari.

Pe lângă aceste forme de “dedovşcina”, Cristian aminteşte şi “lupta pentru mâncare”. “Cei mai mici le dau mâncarea pe care o primesc de acasă sau cei mai mari vin în camere şi le iau mâncarea. E ca în junglă”, povesteşte tânărul.

Gălăgia trece, dar elevii rămân

Zilele trecute, în timp ce foştii săi colegi se antrenau, Mihai era la şcoală la repetiţie. “Ne pregătim de Anul Nou…”, spune băiatul. El zice că e gata în orice moment să practice din nou sportul, dar nu doreşte să se întoarcă în căminul în care a stat.

“La ei (băieţii mai mari – n.r.) era ca o glumă. Veneau şi spuneau: ” Pune-te la ghete!”. Şi trebuia să te culci pe burtă şi să aştepţi. Seara, după culcare (21.00), ne trimiteau la magazin. Câteodată cumpăram din banii noştri, dar uneori ne dădeau ei bani, pe care îi luau tot de la băieţii nou-veniţi în cămin. Ne puneau să facem curăţenie la ei în cameră, să le spălăm ciorapii”, relatează Mihai despre mica, dar bogata sa experienţă de trai în cămin.

De ce a preferat să nu-i spună unchiului său despre ceea ce se întâmpla? Tânărul motivează foarte simplu: “Dacă i-aş fi spus, ar fi venit şi ar făcut gălăgie, iar după asta eu aş fi rămas acolo”, zice Mihai. El bănuieşte că la fel vor proceda şi foştii săi colegi de cameră, care încă mai învaţă la liceu. “Nu cred că o să spună ceva, nici chiar la poliţie, pentru că mai au de stat acolo. Vor râde toţi de ei că sunt “stukaci” (pârâtori – n.r.), explică Mihai relaţiile dintre elevii de la acest liceu.

Nicolae Cuşchevici

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. Demiurg

    Consider problema descrisa una de amploare in societatea RM. Masurile intreprinse sunt formale fara o solutionare la nivel de sistem. Aceleasi probleme exista si in caminele altor institutii de invatamint. Ar fi interesant o investigatie jurnalistica. Daca doriti agenda impusa din exterior la capitolul Drepturile Omului – ar trebui sa fie serios corectata prin masurile anume in aceste directii care sunt caracteristice societatii noastre.

  2. Chiosa Andrei

    dap si aistia mai mari nu pot sai lase pe
    astia mai misi in pasi si eu tot invat la liceu sportiv acum is in clasa a 6-a sectia fotbal si anul asta parca mii mai usor.Daca baietii mai mari
    il bat atuncea treb sai spuie dirigentei doar pentru asta ea are functia de diriginta.Diriginta poate ematricula acesti baieti mai mari chiar daca
    au fost medaliati de foarte multe ori.Sportivii adevarati trebuie sa ii apere pe cei mai mici ci sa nui bata.Ar trebui ca acesti sportvi care nuse pot comporta frumos cu alti baietzi mai mici trebuie sa fie exmatriculati din liceu.
    Mie tot mia fost greu in clasa a 5-a
    jucam cel mai rau fotbal toti baietii ma obijduiau dar acum eu ma simt ca am devenit cel mai bun pina in clasa a 6-a nu erau multi baietzi din 1999 eram 3baietzi din anul 1999
    si din toti trei de mine isi bateau joc cel mai tare numi dadeau pace ma loveau si ma numeau in tot felul daca nu faceam ce va corect.Dar acum mam invatat cum sa ma apar. Chiosa Andrei

  3. Andrei

    Eu am invatsat in liceu intre anii 1996-1998 Chestia cu “ghetele” era pe atunci un fel de initiere pentru noii veniti in sectiile de Judo si Lupte libere, nu cred ca antrenorii si administratia nu cunosc aceste lucruri. In camin intr-adevar era greu de treait, pe atunci si cu banii era mult mai greu. Baietii aduceau mancare de cand veneau de la tara si o ascundeau pe unde puteau ca sa nu stie cei mai mari. Odata tin minte cei mai mari de la trnta au stricat usa intr-o camera de unde venea miros de cartofi prajiti. Totusi, de trait se putea, si era oarecum interesant.
    Daca totusi apar probleme mai mari, nu trebuie sa se ezite cererea ajutorului de la persoanele si organele abilitate – credeti-ma, ajuta, si pe urma veti fi stimat altfel. Avusem neintelegeri cu un judocan, a indraznit sa ridice mana de mai multe ori si imi cerea bani. A venit unchiul meu in uniforma (era politist) sa discute dimineata la camin, inainte de ore. Mare le-a mai fost spaima, pentru ca furasera niste lucruri cand fusesera la o cometitie, si credeau ca de asta a venit la ei politia :). Dupa asta parca imi erau recunoscatori ca a venit unchiul “doar sa discute” cu ei 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *