Întreprinderi de stat, intermediari fără concurenţă

În R. Moldova sunt întreprinderi de stat care obţin, fără concurenţă, contracte de milioane pentru servicii prestate instituţiilor care le-au fondat. Deseori însă, pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile faţă de beneficiar, aceste întreprinderi de stat, care câştigă contractele din oficiu, doar pentru că legea e de partea lor, sunt nevoite să apeleze la serviciile companiilor private. Astfel, întreprinderile monopoliste se transformă în simpli intermediari între agenţii economici privaţi şi instituţiile de stat care, într-un final, beneficiază de acele servicii.

La sfârşit de 2015, înainte de a pleca din funcţie, Ion Prisăcaru, care a condus Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS) din mai 2013 până la sfârşit de ianuarie 2016, a depus pe adresa Centrului Naţional Anticorupţie (CNA) şi a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) o solicitare, cerând investigarea Întreprinderii de Stat (ÎS) Fiscservinform şi a felului în care aceasta gestionează banii primiţi din contractele exclusiviste, de milioane, pe care le are cu IFPS.

„Eşti impus să desemnezi un câştigător dintr-o singură sursă”

Conform legii, ÎS Fiscservinform, fondată printr-o hotărâre de Guvern în septembrie 2008 în urma schimbării denumirii ÎS „Centrul de evidenţă a circulaţiei alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice”, are în calitate de fondator unic IFPS, instituţie de pe lângă Ministerul Finanţelor (MF). Întreprinderea, prin definiţie, este prestatorul exclusiv de servicii pentru IFPS, fiind cea care gestionează sistemul informaţional fiscal şi dezvoltă serviciile electronice destinate contribuabililor. Deseori, însă, întreprinderea, care număra la sfârşit de 2015 nu mai puţin de 178 de angajaţi, nu este altceva decât un simplu intermediar între FISC şi agenţi economici din domeniul IT. Cu alte cuvinte, IFPS este obligat de lege să achiziţioneze servicii IT de la Fiscservinform. Ulterior, aceasta organizează licitaţii în urma cărora contractează alţi agenţi economici care execută o parte din lucrări, transformându-se în intermediar. Inevitabil, procedeul cauzează costuri mai mari pentru servicii, pentru că o parte din banii primiţi de Fiscservinform de la IFPS rămân la întreprindere pentru cheltuieli, evident necesare, activităţii unei întreprinderi cu peste 170 de angajaţi.

În culise, în ultimii ani, s-au dus mai multe bătălii pentru a schimba starea de lucruri, fără prea mare succes. „Suntem obligaţi să achiziţionăm serviciile dintr-o singură sursă şi să desemnăm Fiscservinform în calitate de administrator. Sunt contracte de zeci de milioane. Cât am fost la IFPS, am luptat ca această întreprindere să nu existe, ci să avem o structură în cadrul IFPS, care să deservească instituţia, pentru că este cheltuială de bani, dar nu am reuşit până la urmă…”, zice Ion Prisăcaru, ex-şef al IFPS. „Practica internaţională arată că, în ţările moderne, nu există asemenea întreprinderi. În consecinţă, şi cheltuielile sunt mai mici, şi eficienţa e mai mare. Dacă ar fi o structură în cadrul MF sau IFPS, nu ar exista interese de business, prioritare fiind interesele instituţiei. Nu ar mai fi obligaţi să desemneze un câştigător dintr-o singură sursă. Lipseşte concurenţa, iar calitatea şi costul serviciilor sunt sub nivel”, punctează Prisăcaru.

Contracte de peste 85 milioane de lei

Datele de pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice (AAP) arată că, doar în ultimii patru ani, IFPS a semnat cu Fiscservinform vreo 25 de contracte în sumă de peste 88 milioane de lei, în mare parte pentru servicii de mentenanţă şi administrare tehnică a Sistemului Informaţional al Serviciului Fiscal de Stat. Aceste achiziţii, trecute prin AAP, sunt dintr-o singură sursă. Altfel spus, contractele s-au semnat fără a exista vreo concurenţă de preţ pentru serviciile oferite de Fiscservinform. „Suntem puşi în situaţia când se dictează preţul. Când eram la IFPS, am scris, la subiect, numeroase scrisori pe adresa mai multor instituţii. Bunăoară, nu am semnat contractul pentru aceste servicii pe anul 2016, deoarece am considerat că Fiscservinform cere un preţ exagerat. Am plecat din funcţie, dar nu am semnat acel contract. Dar au depus scrisori şi plângeri şi la Guvern, şi la minister. Şi ameninţări au fost că ne vor stopa deservirea dacă nu semnăm contractul. Nu am vrut să semnez niciun contract, dar a fost semnat, totuşi, după ce am plecat, temporar, pe câteva luni. Anul trecut, costul serviciilor s-a majorat cu vreo 30%, adică cu vreo 7 milioane. Şi în 2016 doreau să majoreze cu vreo 3 milioane”, spune Ion Prisăcaru.

Fostul oficial s-a referit la contractul dintre IFPS şi Fiscservinform de acordare a serviciilor de administrator tehnico-tehnologic al Sistemului Informaţional al Serviciului Fiscal de Stat pentru 2016, care a fost semnat abia pe 11 februarie 2016, după plecarea sa din funcţie, pe un termen de doar trei luni. Contractul este de 5,28 milioane de lei. „M-am adresat la MAI şi CNA să facă investigaţii, pentru că chiar se exagerează şi ţi se pun condiţii fără soluţie, fiind impus de hotărârea Guvernului să contractezi anume Fiscservinform. Doar în condiţii de concurenţă se poate obţine calitate/preţ. Consider că întreprinderea nu trebuia creată. Nu ştiu ce scop s-a urmărit. Eu m-am opus şi, din cauza asta, am avut numeroase probleme. Am fost acuzat că vreau să distrug întreprinderea. Eu, fiind la IFPS, fondator al Fiscservinform, nu ştiam ce se face la întreprindere cu banii pe care-i plăteam. Doar vreun audit putea face lumină, dar auditul oricum e contractat de întreprindere. În 2015, am pus la îndoială inclusiv auditul. Am apelat la MF ca să verifice ce e cu compania aia, dar mi s-a spus să nu influenţez lucrurile”, susţine fostul şef al IFPS.

„Întreprinderea s-a transformat într-un intermediar”

Fiscservinform, deşi avea la finele anului trecut 178 de angajaţi, de multe ori, pentru a executa lucrările contractate în exclusivitate de la IFPS, angajează agenţi economici privaţi. Pe site-ul instituţiei sunt zeci de anunţuri în care întreprinderea cheamă agenţi economici din IT să participe la licitaţii. Una din ultimele solicitări, din februarie 2015, se referă la achiziţionarea serviciilor de mentenanţă şi dezvoltare a sistemului informaţional automatizat, „Cadastrul Fiscal”. Dacă în privinţa anunţurilor despre organizarea licitaţiilor Fiscservinform stă bine, atunci publicarea rezultatelor e blocată încă din 2013. Inclusiv din acele informaţii, aflăm că, lunar, întreprinderea semna contracte de servicii cu agenţi economici privaţi. „Asta m-a şi deranjat. Ei nu prestau servicii, dar angajau alte companii pentru executarea lucrărilor. Întreprinderea s-a transformat într-un intermediar, de asta am şi apelat la MAI şi CNA”, adaugă Prisăcaru. „Serviciul Vamal are o asemenea instituţie, Vamservinform. Ministerul Finanţelor are Fintehinform. Sunt întreprinderi ale aceluiaşi minister. Atât de eficient se gestionează fondul public?”, se întreabă Prisăcaru.

Reprezentanţii firmelor care câştigă licitaţiile organizate de Fiscservinform admit că această întreprindere este doar un intermediar între ei şi necesităţile IFPS, însă evită să discute deschis. „Nu putem face comentarii, nici şeful nu cred că o să facă. Cred că nici neoficial nu vom face. De ce? Pentru că trăim în Moldova. Pot să vă spun că cei de la Fiscservinform nu au nici jumătate din capacitatea şi tehnica pe care o avem noi”, ne-a zis reprezentantul unei firme care lucrează cu Fiscservinform.

„Aşa s-ar putea crea o piaţă deschisă”

Valeriu Nastasenco, fondatorul şi directorul firmei IT „Master Systems”, care a avut anterior relaţii contractuale cu Fiscservinform, consideră că, în acest domeniu, e nevoie de liberalizarea pieţei. Antreprenorul crede că s-a făcut o greşeală încă în 2008, când, după formarea Fiscservinform, în cadrul IFPS nu au rămas specialişti IT, care să formeze o direcţie cu rolul de beneficiar al lucrărilor efectuate de Fiscservinform. „Acum, Fiscservinform este şi executant, şi beneficiar, pentru că la IFPS nu a rămas niciun angajat care să poată aprecia lucrul lor. Acolo ar trebui să fie o mică direcţie, formată din 3-5 oameni, care ar stabili sarcini şi ar aprecia lucrul şi cât costă un anumit serviciu. Astăzi, tot ce solicită Fiscservinform de la buget, li se dă, fără a putea fi pusă la îndoială această sumă. Trebuie un departament la IFPS care să fie beneficiar, fără funcţii concrete şi care să aprecieze din punct de vedere profesional munca celor de la Fiscservinform. Aşa s-ar putea crea o piaţă deschisă. Acum, cei de la IFPS, oricât ar vrea, nu ar putea să intre în esenţa lucrurilor, pentru că ei nu sunt specialişti în acest domeniu…”, spune Nastasenco.

Dacă s-ar crea o direcţie în cadrul MF care să devină beneficiara lucrărilor, crede Nastasenco, piaţa ar fi deschisă şi pentru agenţii economici privaţi. „Acea direcţie ar elabora caietul de sarcini. Aşa s-ar putea organiza licitaţii publice, la care ar participa şi Fiscservinform. Ar câştiga cei care ar propune cel mai bun preţ. Dacă beneficiarul ar fi IFPS, cu siguranţă ar fi mai ieftin. Conform legii, Fiscservinform este principalul executant al lucrărilor IFPS. Dar, cu siguranţă, întreprinderea asta nu poate efectua toate lucrările pentru IFPS, aşa că organizează tendere, unde câştigă alte firme private. Milioanele pe care le solicită Fiscservinform de la IFPS se împart nu doar pentru lucrări, ci şi pentru cheltuieli interne”, explică antreprenorul.

Curtea de Conturi despre Fiscservinform

Costurile serviciilor prestate de Fiscservinform sunt reglementate de un ordin intern al Întreprinderii, aprobat de Consiliul de Administraţie în decembrie 2014. Ordinul nu este public, ci doar pentru uz intern. Pentru a-l vedea, reprezentanţii Fiscservinform ne-au solicitat un demers oficial. Cu toate că am trimis solicitarea, încă nu am primit un răspuns, deşi ordinul ar trebui să fie public.

Preţurile cu care operează Întreprinderea de Stat au fost obiectul unor concluzii ale Curţii de Conturi (CC). De exemplu, în iulie 2014, CC constata „nerespectarea de către Fiscservinform a propriei Metodologii de calculare a preţurilor la serviciile prestate şi la bunurile livrate, precum şi admiterea mai multor nereguli şi carenţe în administrarea fondurilor financiare şi patrimoniale ale întreprinderii”. În alt raport al instituţiei, din noiembrie 2015, privind „auditul performanţei sistemului administrării veniturilor publice” membrii CC recomandau Fiscservinform-ului să determine „oportunităţi de optimizare şi eficientizare a fondurilor gestionate de întreprindere, prin revizuirea şi aprobarea Metodologiei de calcul a preţurilor la serviciile prestate, precum şi a Regulamentului privind modul de formare şi utilizare a rezervelor”. „Au termen să raporteze despre îndeplinirea recomandărilor pe care le-am făcut”, zice Serafim Urechean, preşedintele CC.

„A fost o idee a ministrului Finanţelor de atunci, Mariana Durleşteanu, de a crea Fiscservinform. Atunci eram şef-adjunct la Inspectoratul Fiscal şi nu am susţinut ideea. Ştiam că vor fi cheltuieli mari. FISC-ul se descurca singur. Avea două direcţii, una de vreo 80 de angajaţi în toată republica şi alta era IT-ul cu vreo 18 angajaţi. Ei prelucrau datele şi de la persoane fizice, şi de la agenţi economici. Totul era sub supravegherea FISC-ului. Dar, propunerea a fost înaintată Guvernului. Au unit cele două direcţii şi au făcut întreprindere de stat. Acum ei le spun celor de la FISC: vreţi să vă prelucrăm datele? Semnăm contract. Adică statul cu statul. Şi FISC achită. Dacă am compara cât costau chestiile astea când erau la FISC şi cât costă acum, am costata diferenţa. Acum e mai scump. CC le-a făcut nişte recomandări să fie mai atenţi cu salariile”, precizează Gheorghe Trocin, membru al CC, fost şef-adjunct la IFPS.

Digitalizarea şi plasarea declaraţiilor de avere, un eşec

Pe lângă preţuri, şi calitatea serviciilor oferite de Fiscservinform este, uneori, mai proastă. Astfel, una din colaborările cu care se mândreşte instituţia este cea cu Comisia Naţională de Integritate (CNI) privind digitalizarea şi plasarea online a declaraţiilor funcţionarilor cu privire la venituri şi proprietate pe 2014. Pentru acest serviciu, întreprinderea a propus, în cadrul unei licitaţii, 800 mii de lei, bani achitaţi de CNI din buget. Doar că, deşi contractul dintre cele două instituţii a fost semnat în iulie 2015, abia în decembrie 2015, după mai multe discuţii publice, Fiscservinform anunţa că a digitalizat şi a plasat toate declaraţiile pe www.cni.md. Deşi suntem în martie 2016, multe dintre declaraţiile funcţionarilor pe anul 2014 lipsesc, iar la unele există mai multe erori de nume sau de haşurare a unor informaţii care ar trebui să fie publice.

„Calitatea serviciilor e proastă, sunt multe omisiuni. Noi nu putem angaja o persoană ca să verifice. E obligaţiunea lor. În primul an a fost o companie privată care, chiar dacă nu am avut experienţă nici noi, nici ei, au lucrat mai calitativ. Ne contactau la orice pas, ne sesizau dacă ceva era neclar. Era comunicare, dar cu ăştia, fiind întreprindere de stat, vedeţi câte omisiuni şi tot noi rămânem cu faţa pătată”, zice Lilian Chişcă, şeful Direcţiei control venituri şi proprietăţi de la CNI, despre colaborarea cu Fiscservinform.

Explicaţii de la Fiscservinform

Vitalie Coceban, administratorul ÎS „Fiscservinform”, califică afirmaţiile fostului şef al IPFS, Ion Prisăcaru, ca fiind populiste şi spune că fondarea întreprinderii de stat pe care o conduce nu a implicat creşterea cheltuielilor, ci dimpotrivă, a dus la optimizarea lor. „Când s-a creat întreprinderea, ea s-a creat în baza la două direcţii care erau în cadrul FISC-ului şi erau funcţionari publici. Ei atunci au creat această întreprindere ca să optimizeze cheltuielile pe funcţionarii publici şi au încredinţat funcţiile date întreprinderii prin Hotărâre de Guvern. Din ce cauză, după părerea mea, aceste funcţii trebuie să le îndeplinească o întreprindere de stat? Din cauză că sistemul informaţional fiscal şi personalul care lucrează cu aceste date deţin informaţii cu caracter fiscal şi secret comercial şi, respectiv, toţi colaboratorii au contract de confidenţialitate şi noi asigurăm securitatea acestui proces cap-coadă”, afirmă Coceban.

Despre posibilitatea ca serviciile de mentenanţă şi întreţinere a sistemului informaţional fiscal să poată fi efectuate şi de către alte companii decât Fiscservinform, ca urmare a petrecerii licitaţiilor publice, Vitalie Coceban a spus că „aceste funcţii astăzi le îndeplineşte întreprinderea în baza cadrului legal. Dacă guvernul la un moment dat va decide că unele funcţii pe care le asigură astăzi întreprinderea să le scoată la outsourcing (să le dea altor companii, n.r.), rămâne s-o facă, dar la moment noi activăm în cadrul legal pe care îl avem”, a mai menţionat administratorul Fiscservinform.

„Pentru a presta un serviciu integru, este mai corect să fie aşa”

La fel ca şi Fiscservinform, în R. Moldova există şi alte întreprinderi de stat de profil care, de multe ori, nu sunt decât un intermediar între instituţia de stat care are nevoie de servicii IT şi agenţi economici privaţi, asta pentru că legea îi desemnează în calitate de prestatori de servicii exclusivi pentru acele instituţii.

Astfel, conform legii, Fintehinform, formată printr-o hotărâre de Guvern în 2005 prin transformarea Direcţiei generale tehnologii informaţionale a MF, are scopul de a administra, menţine, dezvolta şi asigura funcţionarea sistemului informaţional de gestionare a finanţelor publice.

Întreprinderea are peste 90 de angajaţi cu salarii medii de peste 7 mii de lei (mai mari decât în MF) şi, de multe ori, la fel ca şi în relaţia Fiscservinform şi IFPS, este un intermediar între necesităţile MF şi agenţii economici care prestează servicii IT. Datele de la AAP arată că în ultimii trei ani Fintehinform a semnat, la fel în urma unor achiziţii dintr-o singură sursă, şase contracte cu o valoare de peste 50 milioane de lei pentru „servicii informatice privind administrarea, menţinerea şi dezvoltarea sistemului informaţional de gestionare a finanţelor publice” al MF. În unele cazuri, şi Fintehinform a organizat, la rându-i, licitaţii unde a invitat diverşi agenţi economici pentru a dezvolta anumite programe, având deci rolul de intermediar.

„Nu practicăm aşa ceva, dar avem aşa cazuri atunci când avem sarcini mai urgente şi mai complicate”, zice Elena Saharnean, administratoarea Fintehinform. „Nu sunteţi, astfel, un intermediar? N-ar putea Ministerul să încheie contract direct cu firma privată respectivă?”, am întrebat-o pe aceasta. „Pentru a presta un serviciu integru, este mai corect să fie aşa”, a răspuns ea.

45 de milioane, de la Vamă către întreprinderea Vămii

O situaţie, pe alocuri similară, se atestă şi în cazul Vamservinform, întreprindere de stat fondată de Serviciul Vamal (SV) în 2011 ca urmare a reorganizării prin contopire a Moldvama Grup şi Vamtehinform. Întreprinderea are mai multe funcţii, fiind totodată gestionara Sistemului Informaţional Integrat Vamal „Asycuda”. În ultimii ani, la fel în urma unor achiziţii formale, dintr-o singură sursă, au fost transferaţi de la SV în conturile Vamservinform peste 45 de milioane de lei pentru „servicii informaţionale ce ţin de administrarea şi mentenanţa funcţionării sistemului informaţional integrat Vamal”. Pe lângă asta, Vamservinform, fondată de SV, prestează pentru întreprinderea fondatoare şi alte servicii, la fel, contra cost. De exemplu, în ultimii ani, SV şi câteva birouri vamale i-au achitat peste 2 milioane de lei pentru servicii de întreţinere a imobilelor şi a terenurilor aferente.

Recent Vamservinform a rămas fără administrator. Viorel Bezede, care conducea instituţia din 2012, a plecat din funcţie, iar interimatul este asigurat acum de Angela Besarab. Aceasta, însă, nu a putut să ne ofere răspunsuri la întrebările pe care le aveam pentru conducerea Vamservinform motivând că nu este la curent cu toate detaliile legate de activitatea întreprinderii, deoarece a fost numită administrator interimar abia de câteva zile. „La moment eu nu pot să vă dau informaţii, eu doar asigur activitatea întreprinderii”, ne-a spus Angela Besarab, îndemnându-ne să facem un demers oficial pentru a primi informaţiile de care avem nevoie.

Între lispa concurenţei şi mentalitatea comunistă

Nicolae Platon, fost şef al IFPS între 2009—2012, afirmă că a fost necesar de creat ÎS Fiscservinform pentru că altfel nu mai puteau fi păstraţi lucrătorii din domeniul IT, care, fiind funcţionari publici în cadrul MF, aveau salarii de 2—3 mii de lei. „Fiind creată întreprinderea, ei au ieşit de sub statutul de funcţionar public şi au putut să le asigure un salariu de 5-6 mii de lei. Au crescut costurile, dar cu securitatea informaţională şi financiară a statului nu poţi să te joci”, zice acesta. Fostul oficial susţine însă că, în domeniu, este nevoie de concurenţă, precizând că, în opinia sa, toate cele 3 instituţii de profil (Fiscservinform, Fintehinform şi Vamservinform) au dreptul să participe la tenderele pentru achizionarea lucrărilor de mentenanţă a sistemelor informatice ale IFPS, MF sau SV. „Aceste trei instituţii ar putea să participe la tenderele care se anunţă. Faptul că nu participă, asta-i altă întrebare. Eu nu pot să răspund, dar sunt aceleaşi întreprinderi de stat, care au aceleaşi împuterniciri. Cândva, erau discuţii la nivel de MF ca să-i unească sau cumva să facă o singură instituţie. După părerea mea, ca să fie concurenţă, cele trei instituţii ar trebui să participe toate, cu anumite preţuri, la tender, ca să poată pe urmă să aleagă. Nu putem da la privat atâta timp cât n-o să fie asigurată protecţia datelor. Nu, cu asta nu trebuie de jucat. Credeţi-mă. Informaţia dacă se duce din sistem, asta-i securitatea financiară a statului şi-i foarte complicat. Mi-i frică să mă gândesc dacă ar putea pleca informaţia respectivă”, precizează Platon.

La rândul său, economistul Veaceslav Ioniţă, fost deputat şi preşedinte al Comisiei Economie, Buget şi Finanţe din Legislativ, consideră că, în R. Moldova, există o înţelegere
eronată că „dacă este vreun serviciu mai important, atunci trebuie să-l presteze statul. Nu cunosc undeva în lume să se demonstreze că o întreprindere cu capital de stat este mai bună decât una privată. Din contra, în cele de stat este corupţie, fraudă… Dar, calitatea şi securitatea unui serviciu nu e determinată de forma juridică de proprietate, ci de cadrul de reglementare. Constituţia spune clar că formele de proprietate sunt egale. Nu poate cineva cu o formă de proprietate de stat să aibă prioritate faţă de un privat. Statul trebuie să spună care sunt cerinţele faţă de anumite servicii şi, prin concurenţă liberă, cineva să propună. Suntem atenţionaţi de toţi partenerii internaţionali: nu-i treaba statului să presteze servicii. Statul trebuie să identifice şi să formuleze cerinţele faţă de serviciul pe care-l doreşte, iar ulterior, în condiţii de concurenţă, cel care prestează la preţurile cele mai bune să câştige”, zice Ioniţă. „Mentalitatea noastră vine din comunism, precum că tot ce face statul e bine. În lipsa concurenţei, a unei pieţe libere, nu poate fi calitate. Avem monopoluri artificial create…, iar în consecinţă, preţurile serviciilor prestate de aceste struţo-cămile sunt de câteva ori mai mari decât logica lor”, subliniază acesta.

Veaceslav Negruţă, ex-ministru al Finanţelor:

„Când eram la minister, probabil, nici nu mi-am pus întrebarea dacă ne trebuie sau nu Fiscservinform sau alte instituţii similare, pentru că-şi demonstrase viabilitatea activităţii. Acum, poate sunt şi alte lucruri care s-au dezvoltat între timp. Poate mai apare şi o doză de competiţie, iar anumite servicii ar trebui să fie externalizate către companii private. Asta, însă, ţine de conducere, pentru că e şi doza necesară de confidenţialitate şi securitate a informaţiei. Ar trebui să existe o poziţie fermă. E una dacă Fiscservinform este o entitate viabilă şi dacă şi-a demonstrat această necesitate. Dar dacă serviciile date pot fi, cu bani mai puţini şi de calitate mai bună, executate de altcineva, atunci să fie externalizate prin licitaţii veritabile, iar Fiscservinform, încet-încet, dacă nu va face faţă competiţiei, să iasă din sector. Asta ţine de competenţa celor care administrează domeniul IT la nivel de administrare publică…”.