INTERCAPITAL, în pânză de păiangen
După ani de zile de luptă aprigă, foştii deponenţi ai Concernului „Intercapital” au obţinut câştig de cauză în procesul de judecată împotriva Ministerului Finanţelor. Judecătoria sectorului Buiucani a obligat, săptămâna trecută, Ministerul să restituie de la buget 147.500 lei. Această sumă urmează să acopere doar o parte din datoriile acumulate de către Vasile Caras, care i-a înşelat pe deponenţi prin falimentarea băncii sale. Cei 2000 de acţionari, dintre care 800 de pensionari au decedat, au fost prejudiciaţi cu cca 22 mil. lei. De zece ani ei luptă şi cer Guvernului R. Moldova, care se face responsabil pentru restituirea pierderii integrale, să le respecte dreptul la proprietate. Până la acest moment, acţionarilor le-au fost restituite doar 20% din pierderi.
Cu multă bucurie, Nestor Samohvalov ne-a comunicat că a câştigat un proces de judecată. A deschis o geantă plină cu acte şi decizii judecătoreşti, colectate timp de 10 ani, încă din perioada preşedinţiei lui Petru Lucinschi. Toată povestea a început în 1997, când Concernul „Intercapital” a falimentat. Circa 2 mii de cetăţeni aveau depuse în conturi în jur de 30 mil. lei. Aceştia au constituit ulterior o asociaţie a depunătorilor înşelaţi.
Judecătoria sectorului Buiucani l-a găsit pe Vasile Caras, directorul Băncii „Intercapital”, vinovat de delapidări de fonduri. În 1995 acesta a primit şi şi-a însuşit bani în sumă de 4,6 mln lei, peste un an şi-a însuşit 1,5 mln lei, iar în 1997 – aproape 2 mln lei. Banii provin din bunurile vândute din imobile, care se aflau în proprietatea băncii pe care o conducea. Vasile Caras este condamnat la 25 ani de muncă corecţională în colonie cu regim sever. Acesta reuşise să fugă în România, fiind arestat abia la finele anului 2005. În hotărârea de condamnare a lui Caras este prezentat un episod prin care, în 1997, el a încasat 1,6 mil. lei, restituiţi, chipurile, de la o firmă JIBK din Alma-Ata. Aceasta fusese una din zecile de firme de la care Caras a încasat banii deponenţilor prin reflectarea în documente contabile a operaţiunilor financiare inexistente.
În repetate rânduri, pensionarii au pichetat Preşedinţia R. Moldova, cerând să li se facă dreptate. Deponenţii instituţiei financiare falite susţin că administraţia „Intercapital” i-a înşelat, iar Banca Naţională, organele de drept şi autorităţile statului nu întreprind nimic pentru recuperarea datoriilor. Nestor Samohvalov, preşedintele Asociaţiei, a comunicat că „autorităţile tergiversează în mod artificial restituirea banilor deponenţilor jefuiţi şi nu execută deciziile legale ale judecăţii”. Deşi, până la urmă, deponenţii au obţinut câştig de cauză în judecată pentru restituirea integrală a datoriilor, hotărârea se mai află la executorii judecătoreşti pentru identificarea altor culpabili care l-au susţinut pe Vasile Caras.
Îţi dau, nu îţi dau
Din contul înstrăinării de către conducerea „Intercapital” a altor bunuri, organele de drept au acumulat peste 237 mii lei, dintre care 90,5 mii au fost transferaţi pe contul Judecătoriei Buiucani, iar cca 147,5 mii lei au fost depozitaţi în contul MAI. Într-o scrisoare adresată deponenţilor de către Maria Postoico se menţionează că, în temeiul hotărârii Curţii de Conturi, suma respectivă a fost transferată neîntemeiat la bugetul de stat, în perioada 2003, pe când aceasta urma să fie achitată deponenţilor pentru prejudiciile cauzate de către Concern. Peste 5 ani, Procuratura Buiucani a chemat în judecată Ministerul Finanţelor, solicitând restituirera sumei în beneficiul deponenţilor. Reprezentanţii Asociaţiei consideră că ei sunt minţiţi şi ignoraţi încontinuu, cineva beneficiind de pe urma acestor transferuri.
Între timp, în 2006, Parlamentul a instituit o Comisie specială pentru controlul şi monitorizarea procesului de restituire a banilor deponenţilor „Intercapital”. Comisia specială a desfăşurat şedinţe de lucru, în cadrul cărora au fost audiate informaţiile Băncii Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei. Comisia, reprezentată de Maria Postoico, a înaintat în acelaşi an, spre adoptare, Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul financiar. Preşedinta Comisiei e de părere că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple de la bun început, încă prin 1991. „În perioada respectivă, nu existau norme legislative bine definite, care ar fi putut garanta interesele şi siguranţa depunerilor băneşti ale cetăţenilor. La rândul lor, cetăţenii, de asemenea, nu erau conştienţi de eventualele riscuri”, a comunicat Maria Postoico, potrivit Servicului de Presă al Parlametului.
Licitaţii de dragul licitaţiilor
Concerul „Intercapital” deţinea şi uzina „Unda”, pe teritoriul căreia se aflau aparataje, materiale şi imobile cumpărate din banii deponenţilor. Valoarea acestora a fost estimată de „Moldaudit” la 26 mil. lei. Bunurile au fost arestate şi luate sub paza militară a MAI, însă oamenii s-au trezit peste noapte că bunurile au dispărut. În 2005, Departamentul executare al Ministerului Justiţiei, în scopul rambursării unei părţi din sumele de bani, a desfăşurat o licitatie pentru comercializarea imobilului fostei uzine „Unda”, în conformitate cu Legea nr.197-XVI din 28.07.2005. Pe contul Oficiului de executare Buiucani a fost transferată suma de 5,4 mil. lei, din care deponenţii „Intercapital” au primit câte 20 % din suma care urma să le fie restituită. „Din august 2006, aceşti bani sunt repartizaţi deponenţilor „Intercapital”, a comunicat Maria Postoico.
Andrei Canschi, unul dintre reprezentanţii deponenţilor, a explicat că, în urma scoaterii la vânzare prin licitaţie a acestor clădiri, s-a stabilit preţul iniţial de 8 mil. lei. El se întreabă de ce le-au vândut la un preţ atât de mic şi unde sunt banii. Alte licitaţii, pe care Comisia a încercat să le organizeze, presupuneau vânzarea obiectelor de artă şi de cult care dispăruseră odată cu Caras. Procuratura Generală a pornit urmărirea penală în 2007, pentru sechestrarea bunurilor „Intercapital”, aflate la păstrare în Muzeul Naţional de Arte Plastice. Alte bunuri, păstrate în aceeaşi instituţie, urmează a fi comercializate la un preţ de 100 mii lei. Andrei Canschi a comunicat că ar putea prelua, în contul sumei de bani, bunurile de artă care se află sub sechestru la Muzeul Naţional de Arte Plastice, însă crede că volumele de carte religioasă, icoanele şi crucile nu i-ar folosi la nimic. „Mai am de trăit. La parlamentare am votat comuniştii, dar de atâţia ani ei nu ne-au făcut dreptate. Trâim în ţara hoţilor şi a fărădelegilor”.
Deponenţii sunt decişi să lupte până la capăt
Comercializarea clădirii fostei uzine „Unda” nu a soluţionat problema restanţelor faţă de deponenţi. În opinia reprezentanţilor pensionarilor, aceasta este curată bătaie de joc. Protestele din faţa Preşedinţiei au continuat până în septembrie 2008, deoarece deponeţii nu au fost de acord „să ni se închidă gura şi ochii cu doi bani”. Ei au solicitat recuperarea integrală a prejudiciului. Nestor Samohvalov, preşedintele organizaţiei obşteşti „Deponenţii „Intercapital”: jefuiţi şi înşelaţi”, a menţionat că chiar dacă în contul băncii vin unele sume de bani, acestea sunt restituite doar celor care au depus sume enorme. „Printre deponenţii „Intercapital” au fost şi demnitari, deputaţi care mai sunt şi în actualul parlament, procurori înfrăţiţi, chiar şi unii din foştii preşedinţi ai Comisiei parlamentare pentru securitatea statului. Aceştia, pe ascuns, şi-au preluat depunerile cu tot cu profit încă înainte de falimentarea băncii, iar noi, oamenii de rând, am rămas prostiţi”, a ţinut să menţioneze Nestor Samohvalov.
Mai este un mister în toată această poveste. Ştie cineva cui îi aparţine clădirea avariată din centrul capitalei, care se află pe str. 31 August, între Puşkin şi Bodoni? Dl preşedinte al Asociaţiei „Deponenţii „Intercapital”: jefuiţi şi înşelaţi” s-a strecurat prin gardul de metal care îngrădeşte o clădire impunătoare ca să vadă dacă s-a mai păstrat pe uşa clădirii inscripţia „Intercapital”. „Cineva a luat-o”, zice el. „Cândva aici era sediul principal al băncii, unde veneam să depunem banii şi să preluăm acţiunile. Acuma, de această clădire nu se mai apropie nimeni, pentru că aparţine lui Vasile Caraseni, o ţine statul drept zestre după ce va fi eliberat de la închisoare”.
La problema „Intercapital” s-a referit şi Iurie Perevoznic, avocat parlamentar. Din spusele petiţionarilor, în conformitate cu Legea instituţiilor financiare nr.550, deponenţilor care nu au mers în judecată, în listele de ceriniţe, le-au fost incluse toate sumele datorate, inclusiv dobânda. Avocatul parlamentar a menţionat că acest lucru nu s-a întâmplat şi în privinţa deponenţilor care au iniţiat procese de judecată, deoarece evaluarea pierderilor s-ar conţine în hotărârea judecăţii. Conform prevederilor legislative, s-au stabilit priorităţile categoriilor de deponenţi pentru care urma achitarea datoriilor. Ca rezultat al modificărilor Legii nr. 550, când au fost incluse şi alte categorii de deponenţi, situaţia pensionarilor s-a înrăutăţit şi mai mult, ei fiind ignoraţi pe scara priorităţilor. Din cauza neexecutării hotărârii judecătoreşti de către autorităţi, în primăvara anului 2006, Iurie Perevoznic a solicitat Comisiei să revadă remedierea situaţiei prin achitarea restanţelor din bugetul de stat. Ulterior, cheltuielile urmând să fie încasate de pe urma prejudiciului adus statului de către culpabil. Comisia, însă, a refuzat propunerea, explicând că nu există un atare precedent în societate.
Vasile Josan, unul din acţionarii concernului „Intercapital”, a declarat că mai are de încasat 24 mii lei, în timp ce alţi membri ai organizaţiei au de ridicat sume de până la 100 mii lei. „Ne-au fost restituiţi banii în proporţie de 20 %. Suntem gata să protestăm până ne vor fi restituiţi toţi banii”, a declarat deponentul. Alt deponent, Andrei Canschi, mai are de recuperat 15 mii de lei, până în prezent fiindu-i restituiţi 3,5 mii lei.
Hotărâri judecătoreşti în paranteze deschise
Într-o scrisoare adresată preşedintelui Vladimir Voronin, pensionarii înşelaţi îl întreabă de ce nu-i cere Ministerului de Interne să explice cum au dispărut bunurile de la uzina „Unda”, aflate în paza unităţii „Scut”. „Cum a fost sustras de pe teritoriul păzit un generator Diezel de 8 tone, care valora 1 mil. lei, 26 de strunguri, aparataj de programare?” Tot deponenţii au menţionat că, până în prezent, uzina „Topaz” dispune de 24 de strunguri provenite de la uzina „Unda”, însă responsabili de la MAI nu vor să se implice pentru identificarea culpabililor.
Într-o scrisoare adresată recent deponenţilor, Maria Postoico explică că MAI a iniţiat o cauză penală în privinţa Svetlanei Mocreac, precum că a înstrăinat bunuri de la SRL „Unda”. În perioada 2000, aceasta deţinea funcţia de director adjunct al întreprinderii şi a comercializat bunuri în valoare de 440 mii USD fără a întocmi contracte de vânzare.
La audierea condamnatului Vasile Caras, acesta a declarat că utilajul uzinei „Unda” se afla la „Topaz”, însă administraţia uzinei „Topaz” a negat afirmaţiile, declarând că bunurile au fost procurate de la alţi agenţi econimici. În urma investigaţiilor s-a constatat că celelalte firme menţionate au statut de firme fantome, iar verificarea provenienţei unităţilor tehnologice nu este posibilă, în lipsa actelor contabile.
Viorel Radeţchi, de la Procuratura Generală, le-a explicat deponenţilor că un angajat MAI, anchetator superior pe cazuri excepţionale, exercitând urmărirea penală în cazul lui Vasile Caras, nu a întreprins acţiunile necesare pentru recuperarea daunelor. În timpul anchetei, pe când Caras se afla în stare de arest preventiv, cu permisiunea anchetatorului, au fost încheiate tranzacţiile de înstrăinare a bunurilor întreprinderii „Unda”, asupra cărora era aplicat sechestru. Anchetatorul urma să fie pedepsit cu un an privaţiune de libertate, însă procesul penal a încetat, deoarece termenul de prescripţie a expirat. Anchetatorul se află încă în proces de judecată. La finele săptămânii Judecătoria sectorului Buiucani trebuie să se pronunţe din nou pe marginea acestui caz.
Deponenţii speră că 22 mil. de lei vor fi, în cele din urmă, restituiţi. Nimeni însă nu a pus în discuţie recalcularea sumei băneşti, luând în considerare că, timp de 10 ani, rata inflaţiei a crescut de zeci de ori. MAI continuă să identifice culpabilii care au înstrăinat bunurile, pentru a le achita pătimiţilor pagubele.
Balzac ar explica realitatea „Intercapital”-ului prin legile care au devenit nişte pânze de păianjen.
Natalia GHILAŞCU
