Ilegalităţi clasate în dosarul unui ex-ministru

În timp ce, ani în şir, sute de mii de oameni aşteaptă să primească o locuinţă de la stat, unii privilegiaţi se aleg cu apartamente din bani publici, ocolind rândurile. Asta se întâmplă în timp ce, şi unii, şi alţii trăiesc în aceeaşi ţară, în temeiul aceloraşi legi.

Anatol Cupţov, ex-preşedinte al Consiliului Judeţean Bălţi, a deţinut, în 2002, funcţia de ministru al Transporturilor şi Comunicaţiilor, iar Ion Olaru, ex-poliţist al brigăzii cu destinaţie specială “Fulger”, a participat la luptele de pe Nistru. Ulterior, Anatol Cupţov a fost demis, dar şi promovat în altă funcţie, de acelaşi Guvern, căruia nu-i pasă de problemele şi grijile lui Ion Olaru.

În prezent, Anatol Cupţov administrează o întreprindere şi locuieşte în centrul Chişinăului, într-un apartament cu trei odăi, procurat de stat, pe când era ministru, iar Ion Olaru este invalid pe viaţă, locuind cu soţia şi doi copii într-un cămin, având o singură odaie de 16 m. p. Olaru are o mapă impunătoare, în care păstrează toate demersurile trimise pe la instituţiile statului, cerând un loc de trai.

Cazul Cupţov: apartament din bani publici

La sfârşitul anului 2001, Anatol Cupţov a fost promovat în funcţia de ministru al Transporturilor şi Comunicaţiilor. După jumătate de an de la instituirea sa în această funcţie, Guvernul a permis Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor (MTC) să procure un apartament în municipiul Chişinău, pentru “îmbunătăţirea condiţiilor locative” ale ministrului Cupţov. În raportul Curţii de Conturi pentru 2002, este specificat că 517,5 mii de lei au fost transferaţi pe contul ministrului de la instituţiile subordonate acestuia, iar 230 mii de lei – din sursele financiare ale Administraţiei de Stat a Drumurilor, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale lui Cupţov. Cu acei bani, Cupţov a cumpărat un apartament cu trei camere, cu o suprafaţă de 109,7 m. p., în contractul de vânzare-cumpărare al locuinţei fiind indicată suma de doar 53 mii lei. Vecinii fostului ministru îşi mai amintesc că, la reparaţia apartamentului, au lucrat angajaţi din cadrul MTC.

În acelaşi raport al Curţii de Conturi este scris că, din cauza diminuării intenţionate a costului locuinţei care a condus la evaziuni fiscale, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) a luat apartamentul sub sechestru, ulterior în contract indicându-se suma reală.

În martie 2003, printr-o Hotărâre de Guvern, apartamentul urma să fie transmis, cu titlu gratuit, de la balanţa Întreprinderii de Stat pentru exploatarea edificiilor MTC la cea a Cancelariei de Stat. La momentul finalizării controlului Curţii de Conturi, prevederile din hotărâre rămâneau neexecutate. Ex-ministrul Cupţov continuă să locuiască în acest apartament, pe care l-a şi privatizat la sfârşitul anului 2006.

Vitalie Zamă, jurist în cadrul organizaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului, a spus că, potrivit art. 109 din Codul cu privire la locuinţe, persoanele “care au întrerupt relaţiile de muncă cu …., instituţia, urmează să fie evacuate din locuinţele de serviciu”, fără acordarea altui loc de trai. În acelaşi timp, potrivit art.5 din Legea privatizării fondului de locuinţe, nu pot fi vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată imobilele care se află în… locuinţele de serviciu, ai căror locatari au lucrat mai puţin de 10 ani la unitatea respectivă. În contextul legislaţiei enunţate mai sus, este puţin probabil ca, la încheierea contractului de privatizare, să fi fost respectate exigenţele normative, a specificat Zamă.

Cazul Olaru: cămin pe viaţă pentru un erou

În 1992, când a început conflictul transnistrean, Ion Olaru avea 22 de ani, fiind angajat în cadrul brigăzii cu destinaţie specială “Fulger”. “Nici nu m-am gândit că aş putea să nu mă duc să lupt”, îşi aminteşte Ion. S-a întors acasă rănit şi, după o operaţie la cap, s-a ales cu gradul II de invaliditate pe viaţă. La acel moment locuia într-o odaie de serviciu, în apropiere de “Fulger”. “După operaţie, nu eram bun de nimic. Conducerea brigăzii m-a rugat să eliberez odaia şi mi-a promis un loc de trai în oraş. Aştept şi până azi. De acolo am plecat. Peste vreun an, m-am căsătorit şi am trecut cu traiul la soţie, într-o odaie a unui cămin. La început mai era cum era, dar de când au apărut cei doi copii, doar noi ştim cum ne descurcam”, spune Ion. “În 1992, m-am înscris într-un rând pentru apartament la “Fulger”, iar prin 2000 – la Pretură. În 2006, când a fost construit un bloc nou pentru social vulnerabili, Vasile Ursu, care era atunci la Primărie, mi-a promis că va ţine cont de cazul nostru. Atât a fost. Când m-am adresat la Direcţia locuinţe, să aflu ce se aude cu apartamentul, nu au găsit dosarul cu documente. Puteam să aşteptăm mult şi bine”, adăugă Olaru.

În timp ce Olaru expedia demersuri peste tot, soţia sa s-a îmbolnăvit, ajungând şi ea invalid de gradul II. “Toate răspunsurile pe care le primeam erau tare frumoase, dar nu înţelegeam nimic din ele, nu ni se spunea nimic concret”, povesteşte Ion. Şi până în prezent, toţi patru continuă să locuiască în cei 16 m. p., bucurându-se de reparaţia pe care, de curând, au reuşit să o termine cu ajutorul rudelor. Ion Olaru nici nu mai ştie ce şi de la cine să aştepte. “Cei care sunt la conducere îmi răspund că nu ei m-au trimis la război şi dacă ne este greu cu copiii – să-i dăm la internat. Părinţii sunt bătrâni, au şi ei nevoie de ajutor. Singurul sprijin, până acum, îl avem de la fraţi. Bine că nu-s singur”, zice Ion.

Calea spre un apartament din bugetul statului

În 2002, după 11 luni de lucru, Cupţov este învinuit public de către preşedintele Voronin de comiterea unor grave crime cu caracter economic, fiind destituit. La momentul demiterii sale, în presă circula informaţia potrivit căreia ministrul ar fi fost cercetat penal pentru deturnări de fonduri. Această informaţie pare a fi confirmată şi de datele aceluiaşi raport al Curţii de Conturi, potrivit căruia CCCEC a luat apartamentul sub sechestru. Vadim Tomuz, director adjunct al Direcţiei generale urmărire penală din cadrul CCCEC, a declarat că doar în cazul dosarelor penale are loc sechestrarea, în scopul asigurării restituirii unor eventuale daune. La solicitarea Asociaţiei Presei Independente, în februarie 2004, după şapte luni de aşteptare, CCCEC a răspuns că “în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, dosarul penal intentat în privinţa acţiunilor ex-ministrului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Anatol Cupţov, a fost clasat”. Acest proces penal a încetat din motivul “schimbării situaţiei”, conform Procuraturii Generale. Stela Barbă, anchetatoarea care a instrumentat dosarul şi care a adoptat ordonanţa de încetare a procesului penal, spune că nu-şi mai aminteşte despre ce era acel dosar şi nici ce înseamnă “schimbarea situaţiei”. Ea ne-a sugerat să adresăm o interpelare. După câteva luni de aşteptare, am constatat că scrisoarea redacţiei “nu a ajuns” la Procuratura Centru, sugerându-ni-se să mai scriem o dată, răspunsul urmând să fie în corespundere cu “greutatea dosarului”. Cu toate acestea, după mai multe apeluri, Barbă a recunoscut că-şi aminteşte despre dosar, doar că nu are niciun drept să vorbească.

Traseul carierei lui Cupţov

După câteva săptămâni de la demitere, Cupţov este numit prin hotărârea Guvernului în calitate de manager principal al ÎS “Portul maritim comercial Giurgiuleşti”, unde a lucrat doar câteva luni. Pe când era ministru, în presă, dar şi în rapoarte internaţionale, printre care şi cel al Freedom House se scria că Anatol Cupţov ar fi fost implicat în activităţi ilegale în timp ce lucra vicepreşedinte al Consiliului judeţean Bălţi şi că ar fi abuzat de putere, în cazul unor afaceri legate de Terminalul de la Giurgiuleşti, pe când era ministru. În acelaşi raport se mai scrie că, dacă Cupţov era găsit vinovat, ar fi fost condamnat la detenţie pe o perioadă de 10—25 de ani.

Analistul politic Igor Boţan consideră că promovarea şi protejarea unui ex-ministru compromis se explică doar prin faptul că acesta “este parte a echipei, care pedepseşte şi miluieşte după propria dorinţă”.

Între timp, Cupţov îşi vede liniştit de viaţa de ex-ministru şi de cea de manager, iar Ion Olaru, mai puţin liniştit, îşi duce viaţa de invalid, se luptă cum poate pentru a-şi întreţine familia, iar în nopţile de insomnie, adică în fiecare noapte, aşteaptă doar să vină dimineaţa şi nu se mai gândeşte când va primi o casă nouă, pentru că aşa cum spune el “este slabă nădejdea”. “Iar cum preţurile sunt atât de mari, sunt nebuni să ne dea nouă un apartament?”- se întreabă Ion.

Locuinţele de stat – o problemă care-şi aşteaptă rândul

Petru Gontea, şef al Direcţiei gestionare a fondului locativ a Primăriei municipiului Chişinău, a declarat pentru Ziarul de Gardă că, pentru a primi o locuinţă de stat, trebuie să depui o cerere la Pretura de sector, iar la momentul exploatării unui bloc, dosarele primelor persoane înscrise se transmit la Primărie, fiind analizate de o comisie specială, care decide cine anume va primi apartament.

În cadrul Preturilor, solicitanţii se înscriu în rândul prioritar sau în cel general. Prioritare sunt 17 categorii de persoane, printre care: participanţii la război, deportaţii, invalizii, familiile cu mulţi copii, mamele singure, învăţătorii, orfanii. În rândul general sunt incluşi cei care nu se regăsesc în primul. Cele mai vechi cereri sunt depuse în anii ’66—’67.

Sectorul Centru
rândul general – 1056 cereri rândul prioritar – 837 cereri

Sectorul Râşcani
rândul general – 11150 cereri rândul prioritar – 1855 cereri

În ultimii trei ani nu s-a mai dat în exploatare niciun bloc locativ pentru aceste categorii de cetăţeni. Lilian Surlaru, şef al Secţiei Coordonare, Imobil şi Servicii Comunale, Pretura Râşcani, a spus că aceste liste se modifică, de cele mai multe ori, când persoana se transferă în alt rând sau când decedează.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *