Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   "Iera" odată Visul american

„Iera” odată Visul american

286-ieraPentru că au intenţionat să călătorească şi să muncească în SUA, pe parcursul vacanţelor de vară, numeroşi studenţi din R. Moldova au ajuns victime ale unor companii care oferă servicii în cadrul proiectului „Work and Travel». Mai mulţi studenţi şi-au dat seama că au fost minţiţi doar ajungând acolo. Alţii – înainte de a pleca.

În 2008, Valeria Pasat era studentă la Universitatea de Stat din Cahul, la Litere. După primul an de studii, a încercat să plece în SUA.

A luat decizia după ce la Cahul venise Dumitru Jioară, managerul Firmei «Iera-Work and Travel», care le-a vorbit studenţilor despre condiţiile de participare la acest program. Valeria spune că relatarea lui Jioară era credibilă. «El ne-a explicat că această firmă e una serioasă, precizând că nu-i ca celelalte, cărora le-a fost retrasă licenţa. Zicea că «Iera» este un proiect iniţiat de Departamentul de Stat al SUA, care le permite studenţilor să lucreze şi să călătorească în SUA pe timpul vacanţei de vară», spune Valeria, citând declaraţia directorului firmei: „Acest proiect îţi dă şansa să trăieşti cele mai frumoase clipe alături de prieteni americani, să faci bani… În general, fiecare european visează măcar pentru o zi să vadă America, pe când voi, studenţii, chiar beneficiaţi de aceste oportunităţi».
Studenţii de la Cahul s-au aprins la auzul acestor promisiuni. În plus, ei au primit asigurări că vor ajunge în SUA doar contra 1900 USD, mai puţin decât cu alte firme de profil.

Bani pentru «zgârie-nori»

Valeria s-a gândit că aceasta este şansa vieţii sale – să facă un ban în plus pe parcursul verii. ,,Mi-a arătat un contract care conţinea toate condiţiile, că voi lucra ca menajeră la un hotel, voi avea 8 USD pe oră, vom lucra 40 de ore pe săptămânâ şi vom avea posibilitatea de a avea şi o a doua slujbă. După calculul meu, puteam acumula peste 1000 USD pe lună, o sumă frumuşică pentru noi», susţine tânăra.

Valeria a plecat acasă, în satul Slobozia Mare. Le-a povestit părinţilor despre visul său american. „Părinţii mei erau de acord, dar era o problemă – banii. Tata a împrumutat de la un sătean 25 mii de lei, a mai adunat de pe la rude şi le-am promis că îi vom returna degrabă, fiindcă firma cu care plecăm în SUA e una serioasă», îşi aminteşte Valeria modul în care a acumulat bani pentru plecare.

Banii s-au cheltuit repede, pentru diverse servicii oferite de firmă. Pentru înscrierea în program i s-au cerut 100 USD, apoi au urmat alte taxe fantomă. «După interviul de la Ambasadă, am plătit 700 USD, pentru viză şi pentru bilet. La început mi-a spus că biletul şi viza vor fi 600 USD, apoi ne-a explicat că, în ultimul moment, s-au scumpit. Am plătit cât mi s-a cerut, deoarece în faţa ochilor vedeam deja «zgârie-nori» şi nu realizam că ar putea exista şi escroci în acest caz”.

La 25 mai, înainte de a pleca, a mai plătit 100 USD. «Banii i-am lăsat în gaj, un fel de condiţie că ne vom întoarce. A semnat mama un act precum că, dacă nu voi veni până la 16 septembrie, vom plăti o amendă», explică Valeria destinaţia ultimei sume, achitate firmei.

Tărâmul Făgăduinţei

De la Cahul erau patru fete care au trecut prin aceleaşi scheme financiare: Aliona Budescu, Silvia Mihnea şi Snejana Donici. Au plecat împreună în SUA. «Acolo, însă, am constatat că toate promisiunile despre o muncă remunerată erau minciuni. Am lucrat menajere timp de vreo lună la un hotel din Florida, oraşul Destin. Salariul nu era nici pe departe cel menţionat în contract. Angajatorul nostru nu era american, deşi aşa ne-au promis, ci un ucrainean, care ne gestiona banii şi decidea cât să primim», spune tânăra.

Vreo două luni de zile nu au lucrat. În acest răstimp, însă, bani pentru chirie li s-au cerut săptămânal. Aveau nevoie de bani şi pentru alimentaţie. Au făcut câteva apeluri la compania care le promisese locuri de muncă plătite, dar nu au mai primit vreun răspuns. «Am revenit în Moldova mai devreme, după ce schimbasem biletele. Nu mai puteam rămâne acolo fără bani şi fără sprijin. Am revenit eu cu Aliona. Alte trei colege au rămas acolo, fiindu-le ruşine să revină acasă fără bani», explică Valeria.

Aici au încercat să-şi ceară cel puţin banii lăsaţi drept gaj. «Jioară ne amâna de azi pe mâine. Cu greu i-am recuperat, în februarie 2009», spune tânăra. Aliona Budescu afirmă că nici până astăzi nu a văzut niciun ban. Primeşte mereu un răspuns standard: „Vii azi-mâine. Tot aşa. Dumitru îmi spunea să nu mai vin, mai bine să sun, să nu cheltuiesc bani pe drum”.

Vis francez, tot cu «Iera»

Aceleaşi promisiuni ale lui Dumitru Jioară le-au părut credibile lui Alexandru Argint, din Cantemir, şi Valeriu Gociu, din satul Pelinei, Cahul. Ei au fost ademeniţi de Franţa. Absolviseră universitatea, iar Compania „Iera” le-a ieşit în cale cu un program adecvat – „Internship/Training, cu o durată maximă de 18 luni de învăţare şi experienţă direct legate de specializarea, studiile şi cariera alese de participant, după absolvirea unei facultăţi». Tinerii au considerat că e tocmai ceea ce le trebuie şi au plătit câte 11 mii 600 lei. În luna mai urma să aibă un interviu la Ambasada Franţei.
«L-am sunat pe Dumitru, dar nu răspundea. Abia la sfârşitul lunii iunie s-a întâlnit cu noi. Eram 50 de studenţi în aceeaşi situaţie. El tot ne amâna. Mi-am dat seama că e o înşelăciune şi am cerut banii. Peste un an, am reuşit să scot de la el 9 mii de lei, dar mi-a rămas dator cu 2600. Lui Valeriu i-a returnat doar jumătate din sumă. Nici acum nu am văzut restul banilor», spune Alexandru. Valeriu a plecat în Spania, iar Alexandru a rămas să lupte cu morile de vânt de la «Iera».

În aşteptarea banilor

Victor Moldovanu din Cahul a fost angajat al companiei «Iera» în acest oraş. El nu îşi imagina că managerul companiei va minţi studenţii, luându-le banii. «Mă caută mulţi tineri care au pătimit de pe urma acestor scheme. La Cahul, această companie a lucrat un an de zile, 2008—2009. După aceea, Dumitru a spus că o închide, deoarece nu-i rentabilă”, explică Victor.

Dumitru Jioară afirmă că i-a restituit banii lui Alexandru Argint. De partea cealaltă, Alexandru susţine că poate confirma prin contract şi prin bonuri că a primit doar o parte din sumă. Cât priveşte banii pe care trebuie să-i restituie celorlaţi studenţi, managerul firmei spune că s-a întâlnit cu ei şi au stabilit cum vor rezolva problemele.

La 6 iulie 2010, mai mulţi tineri au depus plângeri la CCCEC împotriva lui Dumitru Jioară, managerul Firmei «Iera-Work and Travel». Ei îl acuză pe acesta că nu le restituie banii, sumele fiind foarte mari. Angela Starinschi, ofiţer de presă la CCCEC, a declarat că Dumitru Jioară a fost audiat la 7 iulie. «Împotriva lui au fost depuse 20 de plângeri. Urmează să fie studiate contractele prezentate de el».

În 2010, prin intermediul «Iera-Work and Travel», în străinătate au plecat peste 200 de studenţi.

În 2008, ca urmare a unor grave încălcări, Secţia Consulară a Ambasadei SUA din Chişinău a anunţat „Lista Neagră” a companiilor Work&Travel. Misiunea diplomatică americană a respins aplicările pentru viză de la 9 companii care prestau acest gen de servicii. Acţiunea viza organizaţiile care au încălcat drepturile participanţilor şi au afectat imaginea programului Work&Travel.

Printre companiile ale caror cereri de aplicare pentru viză nu mai sunt acceptate sunt: Acord NGO, ASET, Association for Youth Collaboration (ACT), Center for Transparency and Democracy (CTD), Echitatea, Pro-Spiritus (YMCA), SEUC, Studitierra, World Travel.

Dumitru Jioară a menţionat că a stabilit cu tinerii păgubiţi că, până la 28 iulie, le va returna banii. El a spus că firma cu care colabora în SUA îi este datoare cu circa 70 mii USD. «Iată de ce nu am avut posibilitatea să ne achităm cu ei», a precizat el.

Angela Starinschi, ofiţer de presă la CCCEC, a specificat că aşteaptă să vadă dacă Jioară îşi respectă sau nu promisiunea. «Dosarul său se studiază acum. Dacă vor fi descoperite nereguli, el va fi cercetat penal», a explicat Starinschi.

Lilia ZAHARIA-Cravcenco