Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Gustul injustiţiei la 18 ani

Gustul injustiţiei la 18 ani

274-dumitruCeartă, bătaie, fugă şi urmărire, o călătorie în portbagajul unei maşinii şi, în final, podeaua de la poliţie, potrivită pentru răcorirea rănilor de pe cap şi corp. Cu asta s-a încheiat o zi de vară pentru un tânăr de 18 ani din Chişinău. Împreună cu 3 prieteni, a pornit spre Cojuşna să-şi viziteze un coleg. Bătut, schilodit şi umilit de poliţie şi de medici, Dumitru Rotari susţine că a fost acuzat pe nedrept. Acum duce o altă viaţă, are montate în faţă plăci de titan, pe care le va purta toată viaţa, şi umblă cu regularitate la procese judiciare.

Dumitru are 24 de ani şi este din Chişinău. «Băiatul meu nu este agresiv şi nici bătăuş», spune mama lui, Eugenia Rotari. A învăţat la Liceul «Onisifor Ghibu», unde a frecventat şi cercul de coregrafie. Apoi a însuşit profesia de cofetar. Lucrează de mai mulţi ani la SA «Franzeluţa», fabrica de pâine nr. 3 din Chişinău, unde face torturi.

Berea la terasă i-a schimbat viaţa

Colegul său, Constantin Istrati, spune că Dumitru este un băiat cuminte şi că nu a avut niciodată conflicte la locul de muncă. Îl cunoaşte din 2002. Atunci când a aflat despre întâmplarea sa, a rămas şocat. «Cred că a fost prea liniştit. De aceea l-au bătut atât de tare», susţine Constantin. Acesta a fost printre primii care l-a vizitat la spital şi, văzându-l în ce stare e, a decis să-l susţină pe Dumitru, împreună cu colegii de muncă, atât moral, cât şi financiar.

Sergiu, Oleg şi Andrei sunt prietenii lui Dumitru. Povestesc cu groază întâmplarea din seara zilei de 31 iulie 2005. «După ce ne-am odihnit la iazul de la Ghidighici, am pornit spre Cojuşna, Străşeni, la prietenul nostru, Ion Timuţă. Nu l-am găsit acasă şi ne-am oprit la barul «La Taifas», comandând o sticlă de bere de 2 litri. Serghei Radovschi, un băiat din Dubăsari, cu care am făcut cunoştinţă acolo, ni s-a alăturat. Am mai comandat o sticlă de votcă. Spuneam bancuri şi râdeam», îşi aminteşte Sergiu. «Într-un moment, mi s-a făcut rău şi am mers la fântână să beau o gură de apă».

Sergiu spune că a văzut cum proprietara barului, Elena Chiriac, a ieşit afară şi a strigat la fiul său ca să se lămurească cu băieţii. Fiul proprietarei, Sergiu Buga, ar fi intrat pe terasă, agresând tinerii. Primul ar fi fost lovit Andrei, care a căzut jos. Apoi l-a lovit cu capul în faţă pe Dumitru, după care tinerii s-au pus pe fugă.

Sergiu Buga a chemat în ajutor un prieten, pe Vasile Vâlcu. Aceştia strigau la cei din jur să-i oprească pe băieţii care goneau spre centrul satului. Oleg şi Sergiu ar fi ajuns la prietenul lor acasă. Andrei a fugit într-o vie, unde a înnoptat. Mai rău a fost cu Dumitru, care a fost prins şi bătut în centrul satului. «Doi mă ţineau, iar Buga îmi căuta prin buzunare», spune el. După ce a scăpat, Dumitru a fugit spre şosea, să oprească o maşină. În maşină, însă, erau tocmai cei care l-au bătut. Dumitru spune că a fost încărcat în portbagaj şi dus la postul de poliţie de la Primărie. Acolo, spune el, erau prezenţi şi Ion Timuţă cu tatăl său.

La poliţie, bătăi şi traume

«Cine avea chef să-şi arate puterea, ne lovea», spune Dumitru, explicând că cei care loveau erau poliţişti în civil. După aceea, au fost duşi la punctul medical, pentru a li se stabili gradul de alcoolemie. «Eram plin de traume. Medicul nu a chemat Urgenţa, nu a întreprins nimic». În cele din urmă, Dumitru a ajuns la Comisariatul de Poliţie Străşeni, unde şi-a petrecut noaptea alături de Serghei Radovschi, care a suportat acelaşi tratament.

Starea în care a fost găsit Dumitru de către părinţii săi, a doua zi, le-a rămas în memorie pentru totdeauna. Mamei sale, Eugenia, îi este greu şi acum să vorbească despre asta. «Fasciştii nu-şi băteau aşa joc de partizani cum şi-au bătut ei joc de aceşti băieţi. Capul umflat, dezbrăcat şi cu pielea cafenie de atâtea lovituri. Stăteau jos, pe ciment», îşi aminteşte tatăl lui Dumitru.

Mama a fost cea care a chemat Salvarea. Dumitru a fost transportat la Spitalul de Urgenţă şi internat cu fractură bilaterală a mandibulei şi comoţie cerebrală. Din cauza traumatismelor, nu a putut vorbi mult timp. Nici nu putea înghiţi. Timp de câteva săptămâni, a fost alimentat prin tub. După o operaţie de osteosinteză, i-au fost montate în maxilar plăci de titan, pe care le va purta toată viaţa. Altfel nu ar putea vorbi, nici mânca.

Peste o lună, când a depus plângerea la Judecătoria Străşeni, a fost iarăşi internat în secţia de Neurochirurgie, fiind diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral închis şi comoţie cerebrală. Tatăl său spune că nu poate înţelege «de ce medicul din sat, când l-a văzut pe Dumitru, nu a chemat Salvarea? De ce nici poliţiştii nu s-au alarmat de starea lui?».

«M-au bătut în ograda mea»

Elena Chiriac, de 62 de ani, este proprietara barului «La Taifas», din curtea casei sale. Ea a declarat lucruri diferite în seara incidentului, pe parcursul anchetei, dar şi pentru autorii acestui articol. Acum spune că, în acea seară, a fost bătută de către băieţi. Unul o ţinea, altul o trăgea de păr, iar celălalt o lovea cu «ghira» în piept. «L-au lovit pe feciorul meu cu o sticlă de bere şi i-au spart capul», a povestit Elena Chiriac. În dosarul intentat pe acest caz, la 9 decembrie 2005, se arată că Dumitru «a lovit-o cu pumnul în piept». Dar la 29 iunie 2007, Elena Chiriac a declarat că băieţii s-au îmbătat şi rupeau firele metalice de la gardul ce împrejmuia barul.

În fişa medicală eliberată de spitalul din sat scrie că Elenei i s-au cauzat vătămări corporale sub formă de contuzie şi echimoze pe cutia toracică şi antebraţul drept. În 2007, ea declara că s-a tratat la medicul de familie, Larisa Damaschin, acolo unde asistentă e Elena Buga, nora Elenei Chiriac. Numai că despre această probă, adică rezultatul medical, se pomeneşte tocmai la 3 noiembie, la patru luni de la bătaie. «Nu am prezentat aceste rezultate medicale fiindcă nu doream să aibă probleme băieţii, că sunt nişte copii. Eu ştiu că s-a făcut dreptate, huliganii să fie pedepsiţi», ne-a explicat proprietara barului.

Principalii martori, plecaţi din sat

Ne-am deplasat la Cojuşna. Principalul martor al acestei întâmplări, Aliona Jereghi, fostă chelneriţă în barul «La Taifas», declarase, în septembrie 2005, că nu a văzut ca Elena Chiriac să fi fost lovită de cineva. De atunci, Aliona nu a mai apărut în judecată. Sătenii săi ne-au spus că este plecată de mai mulţi ani la muncă în străinătate. Peste hotare e plecat şi maiorul Iurie Bivol, care a văzut ce s-a întâmplat la secţia de poliţie.

Am găsit-o pe Elena Buga, soţia lui Sergiu, acuzat că l-ar fi lovit pe Dumitru. Ea spune că soţul său nu putea să-i bată pe băieţi, precizând că lui Sergiu nu-i place să vorbească despre această întâmplare. «S-a săturat de atâtea audieri, nu-l deranjaţi nici la telefon». Contactat de noi, Sergiu Buga a spus: «Nu vă pot ajuta, am alte ocupaţii, vedeţi-vă de treabă», închizându-ne telefonul.

Şi Vasile Vâlcu s-a arătat nemulţumit de intenţiile presei de a elucida cazul: «Nu vă spun nimic fiindcă nu mă interesează. Nu-mi mai amintesc nimic de atunci. Să-şi bată capul cel care a dat în judecată. Dacă nu aveţi ce face, puneţi mâna pe o sapă».

În drum spre CEDO

Procesul judiciar al lui Dumitru a luat turnuri neaşteptate. La Judecătoria Străşeni el avea statut de victimă, dar la Curtea de Apel a ajuns deja în calitate de bănuit. Cei de la Străşeni au apreciat toate probele şi declaraţiile într-un mod, iar cei de la Chişinău – cu totul altfel. «Sunt diferite legile de la Străşeni şi cele de la Chişinău?» – se întreabă Eugenia Rotari, mama tânărului.

Avocata lui Dumitru, Silvia Şleahtici, spune că băieţii sunt nevinovaţi, iar la Curtea Supremă de Justiţie decizia finală a fost semnată de Ion Muruianu, care l-a găsit pe Dumitru vinovat de huliganism. Dumitru spune că a scris o cerere la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului încă din 2008 şi vrea să meargă mai departe, până la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO).

Lilia Zaharia, 
Natalia Dabija, ŞSAJ