Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   După 7 aprilie, mort într-un…

După 7 aprilie, mort într-un lan de flori

276-mort1Când ar fi trebuit să aniverseze 22 de ani de la naşterea fiului său, Ecaterina Şpac din satul Peticeni, raionul Călăraşi, l-a petrecut pe ultimul drum. Până atunci, timp de vreo jumătate de an, Ruslan Melenti fusese agitator pentru Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM).

După evenimentele din aprilie, la care a participat şi în urma cărora a fost închis timp de o săptămână, tânărul era convins că anume formaţiunea pe care o reprezintă va învinge la alegerile anticipate. Nu avea răbdare să participe la vot, dar nu a mai reuşit. În ziua scrutinului, era deja dispărut de o lună. Peste alte 30 de zile, i-au fost găsite doar osemintele. Concluzia poliţiei – suicidul, în timp ce mama băiatului crede că ar fi fost comisă o crimă politică.

În noiembrie 2009, Procuratura i-a răspuns Ecaterinei că, în comun cu Comisariatul de Poliţie Călăraşi, au fost examinate circumstanţele decesului lui Ruslan Melenti. În consecinţă, s-a stabilit că băiatul «s-a sinucis, nefiind determinat la asemenea acţiuni de nimeni prin persecutare, clevetire ori jignire». Deoarece fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, Procuratura a refuzat pornirea urmăririi penale, scrie procurorul adjunct, Dumitru Triboi.

Ruslan era singurul sprijin al Ecaterinei. Deşi ambii părinţi trăiau în acelaşi sat, erau separaţi, iar băiatul a crescut când la unul, când la altul. „Era necăjit, dar înţelept”, spune mama. De câţiva ani, stătea doar la ea. Discutase cu feciorii mai mari ca Ruslan să rămână gospodar acasă. El căzuse de acord. Îi plăcea munca. Avea grijă de animale şi vroia să încerce o afacere în această sferă. Urma să înveţe de şofer, iar, între timp, aduna bani pentru maşină.

Agitaţie din convingere

Din februarie 2009, începu să facă agitaţie prin satele din apropiere. Era simpatizant al PLDM. Nicanor Pruteanu, lider local al grupului de agitatori ai acestui partid, este fost combatant şi patriot declarat. El spune că acest tânăr se implicase în activitatea electorală nefiind motivat de bani, cum erau alţii, dar pentru că îşi iubea ţara şi dorea să contribuie la schimbare.

După alegerile din 5 aprilie 2009, Ruslan venise la Chişinău, la proteste. O săptămână nu dădu semne. Când a ajuns acasă, avea urme de bătaie, spune mama. Nu s-au mai adresat nimănui, de teama comuniştilor din sat. Feciorul nu a intrat în detalii despre cele întâmplate. De fapt, era nu prea vorbăreţ. Părinţilor le-a spus doar că a fost închis, dar datorită familiilor unor tineri cu care era, a fost eliberat. Mama începu atunci să-şi facă griji. I-a perfectat şi paşaportul. Se gândea să-l trimită la Moscova, la lucru, unde erau nişte rude. Vroia să-l vadă plecat cât mai departe. Avea un presimţ că lucrurile nu se vor termina cu bine, îşi aminteşte printre lacrimi Ecaterina. Băiatul a refuzat, iar mama regretă că nu a insistat.

276-mort2La împuşcat dihori

În ultima duminică din iunie 2009, Ruslan a împuşcat dihori. Veneau la găinile lor de la casa vecină, care-i părăsită. Avea o armă artizanală, de 1,5 metri, care întâi trebuia aprinsă cu un chibrit, ca să „împuşte”. Mama spune că arma o făcuse împreună cu prietenii. După aceasta, a plecat în sat cu băieţii, iar seara, pe la 9, a revenit. A ajutat-o pe maică-sa să închidă animalele, după care a intrat în casă. Ecaterina îşi aminteşte că, într-un moment, îl strigaseră prietenii. Ruslan nu a vrut să iasă. A ieşit ea, iar când s-a întors, Ruslan era în grădină. L-a strigat şi l-a întrebat dacă a ieşit să împuşte dihorii. El i-a răspuns că pleacă la Vălcineţ să-i împuşte. Acestea au fost ultimele lui cuvinte adresate mamei.

Vălcineţ e un sat vecin, situat la doar câţiva kilometri. Cu două săptămâni înainte de acea duminică, mersese acolo cu pliante electorale şi s-a întors bătut. „N-a vrut să vorbească, a spus doar că l-au bătut comuniştii, dar că el se va răzbuna. Mă temeam de orice, ştiind că face agitaţie, iar la noi îs mulţi comunişti. În ultimul timp se îndepărtase şi de prieteni, ei fiind adepţi ai altor partide… Nu prea vorbea despre probleme electorale. Eu am tensiune şi nu vroia să-mi fac griji. Dar îmi mai spunea că, în satele vecine, sunt mai multe partide, că n-au ochi să-l vadă, că-l numesc „Verde sau verzişorul de la Peticeni”, spune mama.

Căutat timp de 2 luni

Noaptea nu a revenit, iar la telefon nu răspundea. A doua zi, mama a alertat familia şi poliţistul de sector. L-au căutat prin satele vecine, dar nu au dat de el. Prietenii săi spuneau istorii diferite, cum că unuia i-ar fi dat beep, altuia i-ar fi răspuns şi i-a spus că este ba într-un sat, ba în altul.

Acum, după ce a mai ieşit din şoc, Ecaterina îşi aminteşte că mai multe persoane i-au confirmat că l-au văzut în satul vecin, viu, la vreo două săptămâni după plecarea de acasă. „Umblam cu fotografia lui. Un om a spus că l-a văzut cam la două săptămâni după ce a dispărut. Şi fosta sa prietenă confirmă că el a trecut pe la ea într-o seară. O femeie care lucrează la un bar în Vălcineţ l-ar fi recunoscut că a fost pe acolo, având şi un scuter. Demult vroia… Adunam pentru maşină. Mai târziu am observat că au dispărut nişte bani, dar n-am spus nimănui. M-am gândit că dacă şi-a dorit aşa de tare, nu-i mare problemă, maşina va aştepta, mai ales că tot a lui urma să fie”, spune femeia care, la acel moment, se credea fericită că fiul său ar fi în viaţă şi că, până la urmă, va trage acasă. Nici până azi n-a mai putut afla cine l-a bătut şi la cine o fi stat în Vălcineţ.

„Găsit într-un lan de floarea-soarelui”

Despre fecior, Ecaterina a primit veşti abia peste două luni. A fost anunţată că l-au găsit la Vălcineţ, într-un lan de floarea-soarelui. Poliţiştii l-au identificat după acte. Era acolo şi arma cu care ucidea dihori. Atunci, mama a fost anunţată că Ruslan s-a sinucis. Nu-şi prea aminteşte multe din acea perioadă, de parcă a fost un vis urât. În acelaşi an îşi înmormântase mama. Două pierderi în familie sunt prea greu de suportat, recunoaşte ea. A vândut vacile şi viţelul, care erau ale lui Ruslan, pentru a-l putea petrece frumos pe ultimul drum.

Deşi iniţial preotul acceptase să-l înmormânteze, pe parcurs se răzgândise. Ecaterina a mers la Chişinău, la Mitropolie. În certificatul de deces al băiatului, la cauza morţii, nu scrie suicid, fiind indicat un singur cuvânt – oseminte. De acolo i-au dat un alt preot, să oficieze ritualul. A fost înmormântat de ziua lui.

La scurt timp, i-a fost distrus gardul, fiind împuşcat câinele. Era mare, de rasă. Când s-a adresat la poliţie, i s-a spus că nu poate fi ajutată. „Mi-a fost ucis băiatul, acum câinele. Trebuie să mă ucidă şi pe mine, ca să faceţi ceva?”, i-a întrebat disperată femeia. „Noi nu ne ocupăm de câini. Dacă au să te împuşte, vom verifica”, a fost răspunsul. Luni la rând, Ecaterina nici nu s-a putut gândi la cele întâmplate, pe parcurs, însă, au început să-i apară întrebări: Cum a putut să se sinucidă fără să-i scrie ceva? Cum a putut să se împuşte cu o armă atât de mare? Cum e posibil să-l fi văzut lumea mai târziu, dacă poliţia a stabilit că şi-a pus capăt zilelor duminică, atunci când plecase de acasă? De ce a trebuit să dispară tocmai în campania pentru anticipate? Dar dacă a fost omorât?

„I-am explicat mamei, dar ea nu vrea să înţeleagă”

„I-am explicat mamei, dar ea nu vrea să înţeleagă că băiatul s-a sinucis. Sunt şi probe, el a sunat în ziua ceea două persoane şi le-a spus ce vrea să facă. Se certase cu prietena. I-a spus în faţă că se va sinucide”, explică Vladimir Melinte, poliţist de sector.

Mihaela, adolescenta care susţine că se întâlnea de mai bine de un an cu Ruslan, spune că, după ce s-au certat, băiatul nu i-a spus direct că are de gând să-şi pună capăt zilelor, dar i-ar fi sugerat. „Ne-am mai certat, dar nu aşa de tare ca atunci. I-am zis că el este mai mare decât mine şi poate ar fi bine să nu fim atât de apropiaţi. Într-un fel, m-a luat în râs, zicându-mi să vin, chipurile, a doua zi, cu o lumânare, dacă voi avea plăcere”, spune tânăra.

Anchetatorul Vitalie Melega este convins că ar fi vorba despre suicid. „Probe au servit declaraţiile martorilor, expertiza medico-legală şi cea criminalistică. Expertiza balistică a stabilit că putea să se împuşte singur cu acea armă. În craniu mai erau urme de explozibil, ceea ce demonstrează că s-a împuşcat în gură”, susţine anchetatorul. Cauza, spune el, a fost o ceartă cu prietena. „Şi-a luat adio de la ea şi de la prieteni, cărora le-a spus că îl vor găsi într-un lan de floarea-soarelui, la hotar cu Vălcineţul. Aşa a şi fost”, spune Melega.

Un alt martor, declaraţiile căruia sunt probe ce susţin ipoteza poliţiei, e prietenul victimei, Radu Rucinicov. Acesta nu a dorit să vorbească, iar declaraţiile sale sunt confuze. De câte ori i-a fost solicitată părerea, punea punct discuţiei. Iată un fragment din dialogul cu el.

ZdG: — E adevărat că, în ziua în care se presupune că s-a sinucis, Ruslan te-a sunat şi ţi-a spus ce vrea să facă?
R.R.: — Nu.
ZdG: — Poliţistul mi-a spus aşa. Nu-i adevărat?
R.R.: — Auziţi, a trecut un an de zile…
ZdG: — Ai uitat detaliile?
R.R.: — Asta nu se uită toată viaţa, dar nu mi-i plăcut să-mi amintesc.
ZdG: — Te-a sunat sau nu?
R.R.: — Da, m-a sunat. Şi ce-i de făcut?

„Nimeni nu a dorit să se afle adevărul”

Ecaterina vrea să afle adevărul despre moartea lui Ruslan. Are prea multe întrebări, rămase fără răspuns. Gheorghe Fistrican împărtăşeşte unele nelămuriri cu mama băiatului. El este bărbatul care a găsit pe lotul său de pământ osemintele. Venise să taie floarea-soarelui. Erau în mijlocul lanului, pe hatul dintre două lanuri. Întâi a crezut că „un nebun a pus oasele de la un viţel într-o torbă şi le-a aruncat”. Când a văzut telefoanele mobile şi puşca, s-a alarmat. Nedumerirea omului este că „nici măcar o răsărită nicăieri nu era ruptă”. S-a gândit de mai multe ori, dar nu poate înţelege cum o fi căzut tânărul, fără a atinge vreo plantă. Între rânduri e o distanţă de vreo 60 de centimetri, dar la hat, acolo unde era arma şi lucrurile personale, distanţa e şi mai mică. „Atunci nu m-am gândit. După ce a mai trecut timp, am început să-mi pun întrebări. Încercam să-mi închipui cum era posibil să cadă şi să nu atingă nimic. Când am prăşit, răsărita era până la brâu, şi dacă s-ar fi rupt vre-o una, s-ar fi cunoscut. Nu ştiu cum s-a putut aşa”, se întreabă bărbatul.

Nicanor Pruteanu crede că moartea lui Ruslan este legată de politică. „Era de treabă, dintr-o familie serioasă. Se spune că ar fi făcut asta din cauza unei fete, dar el era deştept. Nu cred nimic din ce se vorbeşte. Nu avea conflicte, dar era complicat printre comunişti. Lumea e divizată din cauza politicii. Cât am făcut agitaţie electorală, multe lucruri urâte s-au întâmplat. Au venit acasă şi m-au făcut în fel şi chip. Am fost ameninţat că, dacă vreau să trăiesc, să las politica. M-am gândit mult şi nu cred că s-a sinucis băiatul, iar dacă a făcut cineva asta, sigur nu era de la noi din sat”, spune bărbatul, convins că „pur şi simplu, nimeni nu a dorit să se afle adevărul”.

Tatiana EŢCO