Dosarul elefantului, acoperit de furnică

La 10 septembrie 2009, Direcţia Generală Combaterea Crimelor Economice a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) a iniţiat o cauză penală având drept protagonişti factori de decizie din cadrul Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică  (IEFS). Deşi în afacerile de la IEFS au fost implicaţi mai mulţi înalţi demnitari, numele lor nu figurează în acest dosar. 

IEFS a fost creat în 2005, printr-o Hotărâre a Guvernului R. Moldova “Cu privire la măsurile de optimizare a infrastructurii sferei ştiinţei şi inovării”. Ulterior, hotărârea a fost modificată, iar IEFS a fuzionat cu Institutul de Cercetări Economice al Academiei de Ştiinţe şi cu Institutul Naţional de Economie şi Informaţie al Ministerului Economiei şi Comerţului, având în calitate de coordonator Ministerul Economiei şi Comerţului.

Dosarul factorilor de decizie ai IEFS este intentat în temeiul art. 191 alin.(2) lit. d) Cod Penal, ce prevede sancţiuni pentru delapidarea averii străine, pentru însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane încredinţate în administrarea vinovatului, care în astfel de acţiuni a făcut uz de situaţia sa de serviciu.

La 21 septembrie 2009, în această cauză penală a fost recunoscută şi audiată, în calitate de învinuită, ex-directoarea IEFS, Valentina Fetiniuc, fiindu-i incriminată comiterea infracţiunii prevăzute de art. 191 alin. (2), Cod Penal. La doar câteva zile de la înaintarea învinuirii, pe 24 septembrie, Procuratura Anticorupţie a finalizat urmărirea penală şi a remis dosarul spre examinare Judecătoriei Buiucani.

Procurorul Ruslan Butnaru ne-a confirmat că acest dosar vizează delapidările comise de conducerea IEFS în ultimii ani, când funcţia de director al acestei instituţii o deţinea Valentina Fetiniuc. Ruslan Butnaru a precizat că deturnările de fonduri aveau loc în urma angajării la muncă sau a semnării unor contracte false pentru acordarea serviciilor. “Banii erau sustraşi prin intermediul unei scheme care i-a permis directoarei însuşirea ilegală a unor bunuri publice”, explică Butnaru. Întrebat dacă Fetiniuc este singura responsabilă de aceste delapidări, procurorul a spus că “la moment, organul de urmărire penală acumulează material probant pe alte infracţiuni similare, comise de factorii de decizie din cadrul IEFS”. El a precizat că ar exista dosare separate în cazul altor persoane implicate în aceeaşi schemă, fără a da detalii.

Cum anume a fost intentat acest dosar? Procurori anticorupţie ne-au explicat că “dosarul a fost intentat în urma unei revizii tematice, efectuate de CCCEC la IEFS în prima jumătate a anului 2009”. De fapt, rezultatele acelei revizii au devenit cunoscute în aprilie 2009. Actul de revizie al CCCEC dezvăluia implicarea directoarei IEFS, a ministrului Economiei, tot el vicepremier în Guvernul Greceanâi, a unei consiliere prezidenţiale şi a directoarei Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, tot ea ex-directoare a IEFS, în acte de corupţie.

Banii restituiţi de Dodon, mai puţini decât cei primiţi de la IEFS

Chiar dacă, în mai 2009, Fetiniuc a demisionat din funcţia de director, foştii săi colegi nu încetează să analizeze acest caz. Prin aulele IEFS sunt vehiculate cifre ale eventualului prejudiciu adus statului de fosta directoare, Valentina Fetiniuc, şi de “partenerii” acesteia.

“Când a fost numită în funcţie, s-a ştiut ce are de făcut. Ea, fiind manipulată din umbră de Viorica Cărare, de la Agenţia de Protecţie a Concurenţei, şi de ex-vicepremierul Igor Dodon, devenise o pârghie de sustragere a banilor statului. Acum, s-a ajuns ca dosarul elefantului să fie acoperit de o furnică”, ne spune un fost subaltern al Valentinei Fetiniuc. Acesta explică cum anume erau spălaţi banii. „Vizite de lucru, mese rotunde, seminare… Toate evenimentele erau însoţite de liste lungi de invitaţi, raportori, traineri, care primeau, chipurile, remunerări fabuloase. Banii, însă, ajungeau cu totul în altă parte”, susţine interlocutorul nostru. Alţi angajaţi ai IEFS spun că de aceste sume de bani ar fi beneficiat Igor Dodon, Viorica Cărare şi Oxana Domenti, ultima, ex-consilieră a ex-preşedintelui Voronin. Versiunea lor este confirmată de faptul că, în urma reviziei din martie a CCCEC, cei trei funcţionari au restituit “benevol” către IEFS zeci de mii de lei, recunoscând astfel că banii fuseseră primiţi ilegal. “Şmecherie curată! Cine îşi imaginează că ministrul Economiei şi vicepremierul Igor Dodon era preocupat de munca ştiinţifică, pentru care a fost remunerat de IEFS?”, zic foştii subalterni ai directoarei învinuite penal. Valentina Fetiniuc, contactată de ZdG, ne-a întrebat din ce cauză ne-ar interesa această temă şi a promis să ne contacteze, pentru o discuţie ulterioară, dar nu a mai făcut-o.

I-am întrebat pe procurorii anticorupţie dacă Igor Dodon şi celelalte persoane care făceau parte din schema de deturnare de fonduri figurează în dosarele intentate foştilor colaboratori ai IEFS. “Numele lui Dodon lipseşte din aceste dosare”, ne-au spus aceştia. Declaraţia este confirmată şi de unul dintre martorii pe dosarul Fetiniuc: „Nici Cărare, nici Domenti şi nici Dodon nu sunt acuzaţi pentru tranzacţiile ilicite, descoperite de CCCEC. Deşi nu a prestat nicio activitate ştiinţifică, Dodon a beneficiat de salarii de 6-7 mii de lei lunar, dar şi de alte suplimente financiare”. Presa de la Chişinău a scris că, din anul 2006, Igor Dodon ar fi prejudiciat bugetul statului cu cel puţin 3,5 mil. lei prin intermediul IEFS. Banii restituiţi de “colaboratorul ştiinţific Igor Dodon”, în conformitate cu cererea sa din 4 mai 2009, sunt, însă, mult mai puţini, doar 72 657 mii de lei. Unde a dispărut diferenţa şi cine o caută?

De fapt, potrivit actelor contabile, lista celor care au restituit bani IEFS e de 22 de persoane, toate – prieteni şi rude de diverse grade: soţi, feciori, soţii. Potrivit revizorilor, “în perioada 2007—2008, în baza contractelor de muncă încheiate şi conform ordinelor de angajare emise de IEFS nelegitim, au fost calculate şi achitate salarii în sumă totală de 2,6 mil. lei”.

Actul de revizie mai indică numeroase delapidări în procesul de organizare a achiziţiilor publice, precizând că toate licitaţiile au fost fictive, în contabilitate figurând preţuri excesive.

Pe atunci, CCCEC nu a spus nimic despre acordarea ilicită în chirie a unor spaţii partidului aflat la guvernare. Datoriile PCRM faţă de IEFS au depăşit de mult cifra de 200 mii de lei. Cum va decurge acum ancheta? Greu de spus.

Tentative de lichidare

După revizia CCCEC şi după divulgarea frauduloasei scheme de însuşire a banilor publici de către înalţi demnitari, prin intermediul IEFS, participanţii la aceste tranzacţii au lansat un plan de lichidare a institutului, în speranţa că astfel vor disp[rea şi urmele infracţiunilor. La doar câteva săptămâni de la încheierea reviziei tematice efectuate de CCCEC, pe ordinea de zi a unei şedinţe de Guvern fusese introdusă tema lichidării IEFS, Igor Dodon fiind raportor principal în această problemă.

Se pare că cei 220 de savanţi ai IEFS au salvat atunci instituţia. Ei şi-au făcut publice mesajele, exprimându-şi îngrijorarea şi dezacordul în legătură cu intenţia Guvernului de a lichida IEFS.

Ce a urmat? Potrivit unor surse din cadrul Procuraturii Anticorupţie, dosarul fraudelor de la IEFS a fost muşamalizat în mod intenţionat, după care, în legătură cu investirea noului Guvern, a fost scos din sertar şi pus pe rol în regim de urgenţă. Este, se pare, singurul dosar al unor înalţi funcţionari ai regimului comunist, instrumentat de procurori.

Procurorul Anticorupţie, Boris Poiată, afirmă, însă, că nu este vorba de muşamalizare. “A fost nevoie să fie efectuată expertiza actelor contabile. Acesta este motivul din care dosarul a plecat în judecată peste jumătate de an, abia la sfârşit de septembrie”.

La CCCEC am fost informaţi că numele lui Igor Dodon nu figurează în rechizitoriul dosarului trimis în judecată. “Dodon nu figurează nici în alte eventuale dosare”, au precizat responsabili din cadrul CCCEC fără a comenta dacă nu cumva sutele de mii primite ilicit de ex-vicepremierul Dodon, pentru servicii pe care, potrivit angajaţilor IEFS, nu le-a prestat vreodată, ar constitui un cap de acuzare pentru un eventual dosar.

Igor Dodon, însă, consideră că nici nu poate fi vorba de vreo acuzare adusă la adresa sa. „Dosarul Fetiniuc a plecat în judecată? Nu am ştiut, de la dvs. aflu acum”, ne-a spus ex-vicepremierul despre cauza penală a fostei sale colege. Despre sine, Dodon zice: “Orice funcţionar public are dreptul să desfăşoare şi muncă ştiinţifică”. Întrebat ce fel de muncă anume a prestat, Dodon a explicat că, ani la rând, a făcut parte din colegiul de redacţie al unui buletin informativ şi că a pregătit pentru tipar mai multe articole. “De ce, dacă spuneţi că era legală, aţi restituit o parte din remunerarea primită de la IEFS?” – l-am întrebat. “IEFS se află acum într-o situaţie economică dificilă, legată de criză. E logic să ajut institutul. Nu-i aşa?”

Aneta Grosu


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. leones

    ATACURILE RAIDER, „PÂINEA” INTERLOPULUI CAŞCEI
    • Cazul „Cristal-Flor”

    Nu mai este un secret că articolele publicaţiei noastre se concentrează în mare parte pe monitorizarea atacurilor „corporate raider”, în special a celor derulate de gruparea coordonată de cel ce îşi spune CAŞCEI (alias VADIM CIORNEA) şi nu dorim decât să informăm asupra tacticilor şi tehnicilor utilizate în asemenea acţiuni, să deconspirăm cercul de persoane implicate, funcţionarii de stat corupţi şi instituţiile statului utilizate în aceste atacuri. Printre cazurile descrise, am adus aminte în câteva rânduri de Î.M. „Cristal-Flor” S.A. Se pare că, în ultimul timp, gruparea coordonată de CAŞCEI s-a luptat din răsputeri să-l schimbe pe administratorul procesului de insolvabilitate, Vadim Uţică, şi să-l înlocuiască cu Nicolae Furtună, cunoscut „actor” implicat schemele de tip raider. Vadim Uţică fusese numit în această calitate de către Curtea de Apel Economică, prin decizia judecătorului V. Harmaniuc, asupra căruia se pare că raiderul CAŞCEI nu îşi poate exercita influenţa, lucru ce probabil îl nemulţumeşte nespus. În circumstanţe dubioase, la începutul anului, judecătorul Harmaniuc îşi anunţase demisia, însă mai apoi a revenit asupra ei. În ciuda faptului că V. Harmaniuc şi-a retras cererea, în mod suspect, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) l-a demis din funcţie pe judecător, considerat probabil, „incomod”. Scandalul a avut ca finalitate însă un proces, fiind atacat acest abuz al CSM.
    Sunt evidente insistenţa cu care CSM a asigurat şi continuă să asigure protecţia judecătorilor care se află sub coordonarea numitului CAŞCEI şi modul în care această instituţie protejează şi muşamalizează abuzurile comise în favoarea raiderului mai sus menţionat (de exemplu, cazul scandalos al judecătorului Liliana Andriaş, prinsă în flagrant în timp ce primea mită, sau cel al lui Aurel Colenco, judecător care pătează imaginea justiţiei Moldoveneşti). Aceasta ne determină să suspectăm că acest CAŞCEI are o influenţă foarte mare în cadrul CSM.
    Surse neoficiale susţin că influenţa este exercitată chiar asupra preşedintelui CSM, Nicolae Clima, care pare-se că figurează ca fiind implicat în protejarea unor scheme de fraudare a bugetului de stat. Se presupune că acţiunea de fraudare se desăvârşeşte prin intermediul firmei S.R.L. „Gasvat Grup”, iar acest caz va fi şi el elucidat la finalul investigaţiilor demarate în acest sens.
    În încercarea de eliminare a lui Vadim Uţică, despre care am vorbit mai sus, şi de înlocuire a lui cu Nicolae Furtună, s-a ajuns, în cele din urmă la Curtea Supremă de Justiţie.
    Cum trebuia să se confrunte cu această instituţie unde s-a lovit obstacole şi nu şi-a prea putut exercita influenţa, pentru a determina totuşi eliminarea lui Vadim Uţică, gruparea lui CAŞCEI a recurs la metodele „tradiţionale”. Astfel, s-a comandat Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) un act de control, care din considerente suspecte pentru unii şi foarte bine ştiute de alţii (care se intersectează oarecum cu afacerile raider) a fost bine planificat, mai întâi la calculatorul avocatului Vitalie Ciofu (personaj menţionat de mai multe ori în publicaţia noastră şi cunoscut ca fiind un influent executant în schemele raider) iar apoi semnat de controlor-revizor principal Alexandru Cichir.
    Cichir şi-a dat toată silinţa în elaborarea acestui document, iar la final, „capodopera” avea 64 de pagini. După cum a şi indicat harnicul revizor, la această operă s-a trudit mai bine de o lună, de pe 09/07/2008 până pe 10/08/2008 şi a fost doar lăsată „în aşteptare” până la data de 9 februarie acest an.
    De fapt, în acest document, revizorul (după cum obişnuieşte să facă şi Vitalie Ciofu sau alţi complici de a-i săi, pe care nu-i numim aici, pentru că se cam supără că le este afectată onoarea şi „reputaţia profesională”) a efectuat o apreciere juridică a unor circumstanţe convenabile şi necesare simulării materialului probatoriu, care se impunea în comiterea unor abuzuri judecătoreşti. Mai multe decât atât, el şi-a manifestat chiar indignarea faţă de unele hotărâri judecătoreşti, incomode pentru gruparea lui „CAŞCEI”.
    În documentul de care amintim, atotcunoscătorul revizor Cichir şi-a permis chiar să îşi extindă atribuţiile „miliţieneşti” în ceea ce priveşte aşa-numita „corectitudine de intentare şi derulare a procesului de insolvabilitate a Î.M. „Cristal – Flor”.
    Cum procesul de insolvabilitate a fost intentat de instanţa de judecată şi derulat sub controlul acesteia, „miliţianul”Cichir, şi-a permis să verifice legalitatea unor soluţii judecătoreşti, inclusiv ale celor pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie. Acest subiect este chintesenţa controlului efectuat de revizorul în cauză.
    După cum se poate remarca, Alexandru Cichir nu numai că nu are nici un fel de respect faţă de soluţiile judiciare, dar ia autoritate faţă de soluţiile judecătoreşti, care, pare-se, în concepţia „miliţianului” pot face obiectul unei revizii şi al unui control CCCEC.
    Pentru Cichir, această gravă abatere de la principiul separării puterilor în stat şi al statului de drept (care în esenţă nu este altceva decât uzurparea puterii judecătoreşti, crimă împotriva statului, pentru care el ar fi trebuit să primească ani grei de închisoare) este percepută drept un lucru firesc. „Miliţianul” Cichir, chemat doar să execute ordinele şi să îşi aplice semnătura, nu are probleme de conştiinţă în asemenea abateri.
    Tot Cichir a fost şi semnatarul unui document similar, referitor la rezultatele controlului reconvenţional efectuat la S. C. „Gasvat Grup” S.R.L. în care prezintă activitatea acestei firme drept un „exemplu” demn de urmat pentru întregul mediu de afaceri din Republica Moldova.
    În cazul în care am admite că dl Cichir e de bună credinţă, atunci domnia sa ar putea să ne explice cum au ajuns documentele menţionate mai sus în calculatoarele avocatului Vitalie Ciofu, înainte de a deveni oficiale şi de a fi semnate. Cu ce drept Vitalie Ciofu s-a ocupat de redactarea documentelor. Or, este avocatul Ciofu autorizat să îl supervizeze pe Cichir ?
    Cum pare-se că Alexandru Cichir a fost de acord să colaboreze strâns cu juriştii lui „CAŞCEI” putem noi să nu credem că (în condiţiile în care cunoaştem foarte bine obiceiurile lui Caşcei) revizorul nu a fost „uns din plin”, pentru a sa „loialitate”? Nu e un secret că, oficial, singura sursă de venit a lui Cichir, era salariul său de revizor al CCCEC.
    Doar o simplă inventariere a averii lui Cichir scoate în evidenţă faptul că ar fi trebuit să muncească un secol pentru a câştiga ceea ce are… În acest sens, o dezbatere legată de domnul revizor, pe unul dintre forumurile, noastre e binevenită.
    „Capodopera” lui Cichir intitulată „Actul privind rezultatele reviziei economico-financiare tematice efectuate la Î.M.Cristal-Flor S.A”. a ajuns… surpriză…la Vadim Ciornea, mai exact, „CAŞCEI”.
    Acesta, prin „Gasvat Grup” S.R.L., a apelat la un truc folosit anterior de Vitalie Ciofu (tertip deja probat prin intermediul întreprinderii „Moldovagaz”,controlată de Caşcei, dar fără succes; n.r. — cazul 2 re-182/2009). De această dată, „Gasvat Grup” S.R.L., pretins creditor al Î.M. „Cristal Flor” S.A., aflată în proces de insolvabilitate, în baza documentului elaborat de Cichir, a înaintat o cerere de chemare în judecată, către Judecătoria Economică de circumscripţie, împotriva Î.I. „Vadim Uţică”. Prin respectiva petiţie, s-a solicitat ca acţiunile dlui Uţică, în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate al Î.M. „Cristal-Flor” S.A, să fie raportate. Ca măsură de asigurare a acţiunii, s-a solicitat suspendarea lui Vadim Uţică din calitatea de administrator al procedurii de insolvabilitate al „Cristal-Flor”.
    Conform „criteriilor absolut aleatorii” cunoscute doar de Ciofu şi Namaşco acţiunea a fost repartizată spre examinare judecătorului V. Orîndaş. În aceeaşi zi, numitul judecător a emis o încheiere privind suspendarea lui Vadim Uţica din funcţia menţionată mai sus.
    De fapt, judecătorul nu a făcut altceva decât să suspende efectele juridice ale încheierii Curţii de Apel Economice, prin care Uţică a fost desemnat ca administrator al procesului de insolvabilitate. De ce s-a recurs la acest truc ? Răspunsul este limpede: din anumite considerente, CAŞCEI nu a putut trece peste judecătorul Harmaniuc care avea şi competenţa de a soluţiona cazul suspendării lui Vadim Uţică, din funcţia mai sus amintită.
    Asta poate fi justificat şi de eşecul în încercarea unui truc similar prin intermediul Moldovagaz (cazul 2re-182/2009) de a cărui examinare în ordine de recurs s-au ocupat A. Colenco, V. Harmaniuc şi E. Clim.
    Mai mult decât atât, numirea lui Vadim Uţică în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate la Î.M. „Cristal Flor” de către judecătorul V. Harmaniuc a constituit obiectul controlului judiciar efectuat în ordine de recurs de către Curtea Supremă de Justiţie, unde fie că numitul „CAŞCEI” nu are control total, fie nu îşi permite să mituiască pentru că i se pare că ar „cheltui” cam mult. Vadim Uţică a atacat încheierea judecătorului V. Orîndaş, iar recursul a fost repartizat la V. Harmaniuc.
    Reprezentantul SRL „Gasvat-Grup”, Vitalie Ciofu, neavând „acces” la judecătorul Harmaniuc (posibil şi datorită tentativei de a-l determina să-şi dea demisia) prin intermediul unei cereri de recuzare a înlăturat obstacolul nedorit, mai exact pe judecătorul în cauză. Respectiva cerere de recuzare fusese examinată de un complet constituit din Ala Nogai, Tamara Pelin şi prezidat de Maria Moraru, aceasta din urmă figurând ca fiind implicată şi în alte scheme frauduloase derulate de gruparea lui „CAŞCEI”.
    Astfel după ce Harmaniuc a fost înlăturat de la examinarea cauzei, locul său în colegiu a fost luat tocmai de Maria Moraru, iar raportor cine altcineva ar fi putut fi dacă nu Aurel Colenco, reprezentantul „de seamă” al justiţiei corupte, care totodată manifestă o imunitate de invidiat la criticile ce i se aduc.
    Completul de judecată format din Aurel Colenco, Maria Moraru şi Eugeniu Clim (o „echipă” care împreună a reuşit să mai promoveze şi, totodată, să protejeze schemele raider ale lui „CAŞCEI”) a finalizat lupta pentru postul de administrator al procesului de insolvabilitate al Î.M. „Cristal-Flor” S.A, dând „undă verde” grupării lui „CAŞCEI”. Astfel numitul cap al grupării nu a mai trebuit să apară în faţa Curţii Supreme de Justiţie şi a evitat astfel să dea ochii cu judecătorii Barbu şi Cherdivară… Surse din anturajul lui „CAŞCEI” au dezvăluit faptul că respectivul are o antipatie evidentă faţă de cei doi judecători numiţi mai sus. Se pare că dnii Barbu şi Cherdivară nu s-au lăsat impresionaţi de autoritatea şi influenţa lui „CAŞCEI” şi nici de luxoasele sale daruri. Astfel, se pare că şeful (cel puţin aparent) grupării de raideri face o adevărată criză de isterie când aude de unele nume de la Curtea Supremă de Justiţie, deşi şi această instituţie, prin unii judecători, l-a ajutat pe „CAŞCEI” să trăiască (şi bine) din acest mod de tâlhărie modernă numită „atac raider”,care, mai pe înţelesul tuturor nu e decât un fel de haiducie contemporană. Dar când spunem haiducie nu vă gândiţi la acei eroi de legendă care luau de la bogaţi şi dădeau la săraci… Dl. „CAŞCEI” este departe de a deveni un Robin Hood modern…
    Se zvoneşte că protagonistul nostru numit mai sus a încercat să regleze conturile cu o parte dintre judecătorii Curţii Supreme de Justiţie care nu i se supuneau şi nu se lăsau intimidaţi de el, comandând publicarea a mai multor articole în „Moldova Suverană” prin care se încerca denigrarea respectivilor judecători. Mai mult decât atât, respectivele articole au făcut pe bravii săi pioni de la CCCEC să se „sesizeze” şi să recurgă la o serie de intimidări.
    Campania de răfuială a lui „CAŞCEI” împotriva celor care i-au stat în cale în preluarea Î.M. „Cristal Flor” a făcut suficiente victime, printre care şi avocaţi de renume, cum ar fi Vitalie Nagacevschi.
    Vrem acum însă să ne concentrăm asupra unui alt personaj şi, mai exact, e vorba judecătorul Maria Moraru . Nu vrem decât să subliniem faptul că ar fi bine să se ştie mai multe şi despre soţul domniei sale. Acesta este cunoscut ca aşa-zis avocat „specializat” pe… trafic de influenţă. Recent, soţul doamnei Maria Moraru a fost reţinut, fiind prins în flagrant estorcând circa 5.500 de EURO ca mită, pentru promovarea unor soluţii judecătoreşti. Acestui „renumit” avocat i s-a retras licenţa, în urma faptelor sale, dar a reuşit să o recupereze prin intermediul instanţei de judecată, ca urmare a influenţei consoartei sale.
    Soţul dnei Maria Moraru este renumit prin îndrăzneala cu care îşi forţează clienţii să îi accepte „serviciile” (inclusiv pe acelea de traficant) şi pentru obiceiul de a-i ameninţa cu influenţa pe care o are asupra instanţelor de judecată, în cazul că sunt „neascultători”.
    Efectuând o serie de investigaţii în ceea ce priveşte judecătorul Maria Moraru, referitor la metoda de lucru cu „clienţii” şi traficanţii, s-a putut observa că ea nu apelează la „serviciile” soţului său, preferând să fie pe cont propriu. Doamna judecător nu îşi implică soţul în afacerile sale, cei doi fiind uneori chiar concurenţi. Acest lucru nu ne determină însă să excludem posibilitatea unei cooperări între cei doi. Iar în ceea ce priveşte gruparea coordonată de „CAŞCEI”, aceasta lucrează prin „fir direct” cu Maria Moraru, prin intermediul avocaţilor Vitalie Ciofu şi Vladislav Roşca.
    Vitalie Ciofu are acces necondiţionat în biroul judecătorului Moraru, la documente ale cauzelor aflate în gestiunea acesteia. Iar dacă doamna judecător lipseşte, are cine i le furniza, chiar şi grefiera. Relaţiile de lucru dintre Ciofu şi Moraru sunt bazate pe o încredere stabilită de mai multă vreme, avocatul având prioritate în comparaţie cu alţi „justiţiabili” şi oferindu-i-se posibilitatea de a obţine „creditarea soluţionării întrebărilor”, adică de a se achita post factum chiar şi pentru mai multe „întrebări” luate la pachet.
    Spre deosebire de Aurel Colenco, Maria Moraru este considerată o persoană cu mai mult bun simţ, care se mulţumeşte cu ofertele ce i se fac. Nu negociază şi nu renunţă la oferte mai vechi în folosul unora mai avantajoase, dând dovadă de consecvenţă faţă de cei protejaţi şi fiind loială „clienţilor” săi. E şi asta o calitate lăudabilă, nu-i aşa?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *