Dosare care au generat dosare

Cel mai îndelungat proces

O scrisoare despre injustiţie. Cinci ani prin judecată

În urma publicării, la 25 mai 2006, a unei scrisori deschise, intitulată “Judecătorii şi procurorii din R. Moldova manipulează legile după bunul lor plac”, adresată conducerii R. Moldova, semnată de Leonid Calin, în care erau abordate probleme ale justiţiei din R. Moldova, ZdG a fost acţionat în judecată de Andrei Danalachi, care considera că, în acea scrisoare, era lezată onoarea şi demnitatea sa. Acesta încerca să argumenteze că, în acea scrisoare, el a fost învinuit neîntemeiat de comiterea unei infracţiuni – însuşirea mijloacelor băneşti şi prejudicierea intereselor statului.

Danalachi afirma că scrisoarea publicată de ZdG ar fi o răzbunare a lui Leonid Calin “pentru eşecul suferit în viaţa personală şi în activitatea comercială” şi că “prin publicarea acestui articol i-au fost cauzate suferinţe psihice şi fizice, incomodităţi şi prejudicii considerabile”.

Prima hotărâre de judecată în acest dosar a fost pronunţată de Judecătoria Botanica la 2 noiembrie 2006. Astăzi, 28 iulie 2011, procesul mai continuă. Potrivit reprezentantului ZdG, Alexandru Postică, la 12 septembrie, Curtea de Apel Chişinău va continua examinarea dosarului.

Dosar de familie

În 2009, onoarea ex-ministrului Apărării, Valeriu Pleşca, valora 200 000 de lei

În februarie 2009, în cadrul unor dosare civile, intentate împotriva Ziarului de Gardă la cererea familiei ex-ministrului Apărării, Valeriu Pleşca, privind «lezarea demnităţii şi onoarei», în urma publicării articolelor «Dosarele Pleşca. Reglări de conturi la Ministerul Apărării» (20.01.2005) şi «Trasee politice pentru demişii lui Voronin» (28.06.2007), pârâţii au solicitat încasarea de la publicaţia reclamată, cu titlu de daune morale, a sumei de 200 000 de lei.

În scopul asigurării acţiunii, reclamanţii au cerut instanţei de judecată aplicarea sechestrului pe conturile bancare ale ZdG. Deşi instanţa de judecată nu a adresat încă o scrisoare de solicitare a acestor date de la instituţiile fiscale ale statului, reclamanţii au prezentat în instanţă date exhaustive cu privire la conturile bancare ale ZdG, făcând şi comentarii despre sumele de bani deţinute.

Potrivit legii, doar câteva instituţii de stat pot avea acces la asemenea date şi în niciun caz persoane private.

Şedinţele judiciare au continuat pe parcursul anului 2009, familia ex-ministrului Apărării fiind reprezentată de soţia acestuia, Angela Pleşca. Procesul s-a încheiat cu o tranzacţie de împăcare între părţi.

Dosarul „cubului de zahăr”

Deţinuţii ne scriu, apoi pârăsc ZdG în judecată

La 28 ianuarie 2010, ZdG publica un articol despre faptul că, de câteva săptămâni, un deţinut de la Penitenciarul din Lipcani refuză să mănânce. Bea doar ceai, protestând faţă de deciziile autorităţilor. Acesta a declarat greva foamei pe motiv că nu ar avea acces la justiţie. Totodată, administraţia închisorii susţine că deţinuţii recurg deseori la o altfel de «dietă» ca să exercite presiuni asupra procurorilor şi a judecătorilor.

Deţinutul Nichita Ipati, condamnat pentru omor, scria, într-o scrisoare adresată unor demnitari de rang înalt şi redacţiei ZdG, că declară greva foamei deoarece accesul la justiţie îi este îngrădit. «Deseori am fost supus maltratărilor fizice şi unei presiuni psihice, determinat la greva foamei, automutilare şi sinucidere, fapte demonstrate prin hotărâri judecătoreşti, unele dintre care se află pe rol la CEDO, iar alte cauze se examinează în instanţele de judecată naţionale», scria Ipati.

Iurie Furmuzachi, şeful interimar al Penitenciarului nr. 2 din Lipcani, susţinea în acel articol că deţinutul are acces la justiţie, dar că protestează pentru a fi transferat în alt penitenciar. «Nu este posibil să fie transferat în altă parte, deoarece e nevoie de o hotărâre de judecată.» Acesta a mai adăugat că atunci când condamnaţii sunt etapaţi de la o închisoare la alta se pierd sume de bani din bugetul de stat. «El se află în carantină, deoarece a anunţat greva foamei. Astfel, îl întreţinem separat de restul condamnaţilor. În camera de carantină i se propune mâncare, dar el o refuză. N-a mâncat de mai bine de 20 de zile. Noi notăm într-o listă că el a refuzat dejunul, prânzul şi cina. Acum el mai foloseşte doar ceaiul», declară Furmuzachi. Zilnic, bea ceai cu zahăr, glucoza din zahăr menţinându-l în viaţă. Această declaraţie a lui Furmuzachi a constituit principalul “cap de acuzare” al deţinutului Ipati împotriva ZdG şi a directorului Penitenciarului de la Lipcani.

La 18 aprilie 2011, procesul s-a încheiat în prima instanţă. Judecătorul nu a respins pretenţile, inclusiv cele financiare, ale lui Nichita Ipati.

Cel mai “scump” dosar

O licitaţie dubioasă – subiect de presă şi cap de acuzare

Articolul «La Ghidighici: Licitaţie falsă», publicat la 25 februarie 2010, în care se relata despre faptul că, în jurul unei licitaţii organizate de Primăria Ghidighici planează mai multe suspiciuni, l-a determinat pe primarul localităţii, Ion Begleţ, să acţioneze în judecată ZdG şi pe contracandidatul său, Oleg Balotnicov. “Deşi în Monitorul Oficial este anunţată pe sâmbătă, 27 februarie, o licitaţie «cu strigare» pentru obţinerea unor terenuri, cu 4 zile înainte de licitaţie, nu era înregistrat niciun «doritor» de a participa. La numerele indicate în Monitorul Oficial nu ţi se oferă nicio informaţie vizavi de eveniment, iar persoana care răspunde te redirecţionează la o convorbire cu primarul Ion Begleţ. Din spusele mai multor persoane care au încercat că se înregistreze pentru a participa la licitaţie, Primăria le interzice acest lucru, spunându-le că pământurile sunt deja împărţite. În Monitorul Oficial din 9 februarie 2010, este publicat un anunţ al Primăriei Ghidighici cu privire la o licitaţie «cu strigare» pentru obţinerea a 10 terenuri. În anunţ nu sunt specificate date importante, cum ar fi taxa de participare şi contul care trebuie achitat înainte de desfăşurarea licitaţiei. Pentru a afla detalii, telefonez la cele trei numere de telefon indicate la sfârşitul anunţului. Surpriză însă: la niciunul dintre ele nu poţi afla detalii referitoare la licitaţie, pentru că persoanele care răspund nu sunt informate. «Vorbiţi cu primarul. Dacă acesta nu este, reveniţi», ţi se spune la celălalt capăt al firului”. Acesta este un fragment din articolul contestat de primarul Begleţ în instanţa de judecată. Al doilea an deja, procesul continuă la Judecătoria Centru, iar primarul Ion Begleţ solicită despăgubiri în valoare de 3 milioane de lei. Următoarea şedinţă va avea loc la 14 septembrie 2011.

Un dosar cu doi procurori

Cum calculează procurorii de la Glodeni demnitatea şi onoarea?

În urma publicării, la 10.02.2011, a articolului «Mită pentru procurori», Ion Grişciuc şi Constantin Cojocaru au acţionat ZdG în judecată, solicitând împreună circa 1 milion de lei, pentru «ponegrirea, lezarea onoarei, demnităţii personale de cetăţean al R. Moldova şi reputaţiei profesionale de procuror». Potrivit celor doi procurori, toate aceste calităţi sunt echivalate la 502000 lei pentru fiecare, în total 1004000 lei. În cererile depuse în judecată, procurorii nu neagă faptul că, timp de 9 luni, au fost cercetaţi penal într-un dosar de luare de mită, fapt confirmat şi de CCCEC, şi de Procuratura Anticorupţie. Marea lor supărare o constituie dezvăluirile făcute de ZdG. Ei susţin că, după ce, la 30 noiembrie 2010, Procuratura Anticorupţie a încetat cauza penală, «din motivul lipsei în acţiunile procurorilor Procuraturii Glodeni, Ion Grişciuc şi Constantin Cojocaru, a elementelor infracţiunii prevăzute de art. 324, Cod Penal», nimeni nu mai are dreptul să le atingă numele în contextul acelei cauze penale.

În articolul «Mită pentru procurori», ZdG a făcut referire la Ordonanţa de încetare a urmăririi penale, semnată la 30 noiembrie 2010, prin care se spunea că ar fi existat insuficiente probe care ar demonstra că procurorii au cerut şi au luat bani de la cetăţeanul care a declarat la CCCEC despre estorcare.

Reprezentanta ZdG în instanţa de judecată, Tatiana Puiu, a depus o cerere prin care, făcând referire la Legea presei şi la Legea despre taxa de stat, a solicitat ca cei doi procurori să achite câte 3% din valoarea acţiunii, şi nu doar câte 100 de lei, cât au achitat aceştia. Instanţa de judecată, însă, a acceptat cererea procurorilor de a fi “scutiţi” de la plata taxei de stat. În sumă de circa 30 000 de lei.
Următoarea şedinţă va avea loc la 1 august, la Judecătoria Centru.