Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Divorţurile şi pensia alimentară –…

Divorţurile şi pensia alimentară – „dosare neinteresante”

Executorii privaţi, instituiţi recent prin lege, îşi îndreptăţesc parţial statutul. Tot mai multe voci vorbesc despre modul defectuos în care aceştia îşi aleg dosarele pentru executare şi despre faptul că dosarele cu sume mici sunt „neinteresante” pentru executori. Victime ale „dosarelor neinteresante” din punct de vedere al onorariilor executorilor sunt de cele mai dese ori femeile aflate în divorţ, care aşteaptă ani de zile pensia alimentară pentru copii.

Statisticile Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti (UNEJ) arată că, din 86 mii de decizii, puţin peste 50 % sunt executate. Roman Talmaci, preşedintele UNEJ, susţine că există multe „dosare neinteresante”, care implică mult efort şi pot dura ani de zile.

Copii fără pensie alimentară

Diana Popova din Chişinău a depus cererea de executare a unei hotărâri judiciare la 31 mai 2011, solicitând obţinerea pensiei de întreţinere a copiilor de la tatăl lor. De atunci, dosarul a fost transferat de la un executor la altul sub diferite pretexte, dar fără să fi fost executat. Roman Talmaci a explicat că executorul care a fost iniţial  responsabil de dosar a fost demis din funcţie, alt executor preluând cazul. Apoi, sub pretextul că debitorul activează în alt sector şi că executarea trebuie efectuată prin reţinerea unor sume din salariu de către executorul din circumscripţie, s-a trecut la un nou executor.

Diana Popova susţine că a solicitat în permanenţă să fie executată hotărârea judiciară, dar primea explicaţii stranii de fiecare dată: ba că dosarul n-a ajuns la executor, ba că trebuie să vină şi „timpul lui”. Apoi i s-a spus că dosarul este imposibil de executat. Executoarea Nelea Sărătură susţine că „debitorul (tatăl care trebuie să achite pensia de întreţinere a copiilor minori) nu poate plăti suma de 1500 lei lunar, aşa cum cere decizia judiciară, din motiv că el a declarat că acum are un salariu de doar 1100 lei”. Totodată, în hotărârea emisă de Judecătoria Buiucani din 15 aprilie 2011 este indicat că debitorul: „…are un venit lunar de 2100 lei”, iar suma pensiei pentru întreţinerea copiilor stabilită de judecată este „de 1500 lei lunar începând cu data adresării cererii în judecată din 02 decembrie 2010 până la atingerea majoratului”.

„Nu înţeleg de unde vrea ea să-i plătească el aşa sume, el doar nu dispune de aşa salariu. Eu am trimis dosarul la executorul responsabil de sectorul dat”, şi-a exprimat nedumerirea executoarea Sărătură.

Hotărârea nu se discută, ci se execută?

În opinia juriştilor, executorul nu are obligaţia să analizeze hotărârile judecătorului, ci să le execute. „Suntem într-un stat civilizat, unde judecătorul este un organ abilitat al statului care trebuie să facă dreptate. Decizia judecăţii este sfântă şi ea nu se supune schimbării”, spune Vanu Jereghi, avocat şi director al Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova.

„În cazul în care debitorul refuză să achite sub diverse pretexte, este necesar ca executorul să-i pună interdicţie de părăsire a localităţii, să-i pună sub sechestru bunurile pe care acesta le are – apartament, maşină”, explică avocatul Violeta Gaşiţoi.

La aproape un an de la data deciziei judiciare, Diana nu vede capătul acestei probleme. Recent a aflat că executorul care era responsabil de sectorul în care locuia debitorul a trimis dosarul la un alt executor, din motiv că tatăl copiilor nu este de găsit acasă şi este corect să fie la evidenţă după locul de muncă. Actualul executor ne-a informat că încă nu cunoaşte dosarul şi nu ştie despre ce este vorba. „Dacă acest dosar va fi în responsabilitatea sectorului aflat în competenţa mea, atunci voi face tot posibilul în ce prevede legea”, spune executorul.

Şi alţi executori din raioanele republicii susţin că astfel de dosare sunt greu de soluţionat, deoarece oamenii nu au unde munci şi din ce plăti, iar atunci când aud de executori – fug peste hotare. „Astfel de dosare se lungesc ani de zile. Uneori îi aducem forţat pe datornici, aici ei scriu declaraţii că sunt la curent cu datoriile”, ne spune Valeriu Ţurcanu, executor al raionului Soroca, care susţine că lucrurile se complică atunci când debitorii pleacă peste hotare.

Înstrăinarea averilor înainte de divorţ

Viorelia şi Ion au fost căsătoriţi şi au împreună un copil. Atunci când au decis să divorţeze, Ion a anticipat divorţul şi, cu ceva timp înainte, a vândut averea pe care au acumulat-o în timpul căsătoriei. Deoarece la momentul divorţului Ion nu avea nicio proprietate şi un salariu oficial mic, judecătorii au decis că trebuie să plătească copilului o pensie alimentară de 960 de lei. Chiar şi aşa, Ion a dispărut fără a plăti.

Viorelia a apelat la un executor, pentru ca acesta să-l pună pe fostul soţ sa-i plătească pensia copilului. Debitorul a revenit în ţară abia peste şapte luni.

Gheorghe Avornic, avocat, doctor habilitat în drept, susţine ideea că ar fi bine de gândit un mecanism la nivel statal care l-ar obliga pe debitor să achite datoria. „Pe timpuri, persoanele care duceau un mod de viaţă parazitar şi aveau de achitat datorii erau puse forţat să muncească, poate ar fi şi acum o modalitate de a obliga persoana să lucreze în folosul comunităţii, pentru a restitui suma care trebuie încasată. Dar asta s-ar putea face numai prin lege:, spune el.

„Ar fi bine de modificat legislaţia referitoare la urmărirea bunurilor debitorului, dar şi de asigurat un salariu executorilor privaţi care ar acoperi şi dosarele mai puţin convenabile din punct de vedere financiar, precum şi al perioadei de executare. De obicei se execută dosarele mari, căci sunt mai convenabile, iar cele mici rămân de pe o zi pe alta, deoarece necesită mult timp de executare, iar onorariul este mic în raport cu munca depusă”, spune Teodor Cârnaţ, doctor habilitat în drept, director al Comitetului Helsinki din R. Moldova.

Înţelegerea – cel mai bun executor

Executorii susţin că cea mai eficientă metodă de soluţionare a unor asemenea situaţii este totuşi înţelegerea şi cooperarea părţilor până a ajunge la procedura de executare, deoarece cheltuielile debitorului vor creşte odată cu intervenţia executorilor. Totodată, ei susţin că odată cu modificarea legislaţiei cu privire la executorii judecătoreşti s-a introdus termenul de executare benevolă, adică, dacă debitorul achită benevol datoria, executorul nu beneficiază de onorariu, ci primeşte suma fixă de 80 de lei.

Vladislav Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice (CRJ), consideră că executorul ar trebui să comunice în permanenţă cu debitorul pentru a efectua executarea hotărârii judiciare. Executorul are şi dreptul de a renunţa la un dosar atunci când debitorul este o persoană dificilă, susţine el. „Astfel, executorii au posibilitatea de a alege dosarele. Corect ar fi ca aceste dosare să fie distribuite în aşa mod, încât niciunul să nu fie ignorat”, adaugă juristul.

Mai mulţi reprezentanţi ai legii susţin că executorul trebuie să muncească pentru executarea tuturor dosarelor, fără a le clasifica în dosare importante, mărunte sau neinteresante. Ei consideră că, în caz de neexecutare a dosarului, reclamantul poate apela la instanţa de judecată. „Dacă nu se efectuează executarea, reclamantul are dreptul să depună o plângere la consiliul disciplinar al executorilor”, spune Vanu Jereghi.

Dar aici, partea nemulţumită de modul în care se execută o hotărâre judiciară intră iarăşi într-un îndelungat proces judiciar, iar decizia finală ar putea fi obţinută abia la CEDO. Radu Panţîru, jurist în cadrul CEDO, susţine că atunci când nu se execută o hotărâre judiciară acasă, legea permite solicitarea CEDO. Totodată, el explică şi faptul că în ultimii ani Curtea de la Strasbourg este suprasolicitată inclusiv din cauza reclamaţiilor cu privire la neexecutarea deciziilor judiciare, de aceea Curtea a decis să îngheţe toate cererile referitoare la neexecutarea hotărârilor, deoarece nu toate cazurile pot avea câştig de cauză.

Vladimir Grosu, viceministru al Justiţiei, a declarat că prevederile legale în domeniu ar fi trebuit adaptate şi că în prezent se află în proces de elaborare.

Aida COTRUŢA, Natalia GĂRGĂUN, Tina CHIRCU,
Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism