Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   De ce a murit Maria?

De ce a murit Maria?

283-maria1La două zile după ce a dat naştere unui băieţel, Maria, o tânără mămică de 23 de ani, a murit la maternitatea din Ialoveni. Şi-a privit bebeluşul doar câteva minute şi apoi a căzut în comă. Familia tinerei nu mai are linişte: a încercat să găsească vinovatul, prin judecată, apoi a renunţat. Medicii au o explicaţie foarte simplă: asemena cazuri sunt foarte rare, dar se mai întâmplă.

Ilie Cârlan munceşte la Moscova, alături de sora mai mare şi tatăl său. Cu trei ani în urmă, a cunoscut o fată din Orhei, care muncea şi ea acolo. Maricica era o fată cuminte, harnică şi frumoasă. Anul trecut, tinerii îndrăgostiţi au hotărât să se căsătorească. S-au pregătit o vară întreagă, iar în septembrie 2009 Maricica şi Ilie şi-au unit destinele în faţa lui Dumnezeu.

Nuntă de gospodari

«Afară era un timp aşa de frumos şi ei erau aşa de fericiţi», îşi aminteşte mama lui Ilie, Zinaida Cârlan. Ea spune că au avut mulţi invitaţi, peste 150 de persoane, şi toţi s-au veselit până-n zori.

Zinaida, fosta soacră-mare, îmi arată o cameră plină de cadouri primite la nuntă de cei doi tineri însurăţei. Apoi închide repede uşa, de parcă ar pune un lacăt pe amintirile frumoase. Dintr-un colţ al camerei, Maricica zâmbeşte, veselă şi plină de viaţă, dintr-o poză, cu negru pe margini.

După nuntă, proaspătul soţ a plecat la Moscova, iar mama a rămas acasă cu nora. «Era tare cuminte şi ne înţelegeam bine», spune Zinaida. Ea mai povesteşte că de Revelion tânăra soţie a plecat la Ilie, la Moscova, să sărbătorească împreună. Acolo a trecut şi un examen de ecografie şi i s-a spus că sarcina decurge normal. Soacra îşi aminteşte de vorbele nurorii sale, pe care le-ar fi spus parcă într-un ceas rău: «Maricica tot timpul mă întreba: mamă, oare o sa vină timpul să-mi zică şi mie mamă?».

Zinaida plânge ca un copil. «Am iubit-o ca pe fata mea şi nu ştiu dacă voi putea să o scot din suflet». Prin ceaţa lacrimilor, o îmbrăţişează pe Victoriţa, o nepoţică a ei de doi anişori. Plânge şi Victoriţa, o cuprinde pe bunica şi şopteşte: «Maricica a murit».

283-maria2«Mă duc, mamă, să nasc»

În dimineaţa zilei de 19 aprilie, Maria a simţit că i-a venit timpul să nască. «Nu te teme, că toate femeile trec prin asta… », i-a spus mama-soacră. Nu ştiau că era pentru ultima oară când îşi mai vorbeau. Zinaida a mers la serviciu, iar Maria a fost transportată la spital de către cumnată şi soţul acesteia, cărora medicul le-ar fi zis că îi va anunţa când Maria va naşte.

Înspre seară, sora mai mică a lui Ilie, Mariana, a revenit la spital, însă, afirmă ea, medicii nu le spuneau nimic. De fapt, Maria născuse un băieţel frumos şi sănătos, pe la şase seara.

Mama lui Ilie a simţit că ceva nu este în regulă. Era deja 11 noaptea şi nu avea nicio veste de la Maria. A luat o maşină şi a pornit spre maternitatea din Ialoveni. Acolo, pe coridor, spune că un medic s-a apropiat de ei şi le-ar fi spus că Maricica a născut de mult. S-au bucurat toţi, şi cumnatele, şi naşa. Apoi au aflat că mama băieţelului a intrat în comă imediat după naştere şi nu s-a mai trezit. «Naşa l-a sunat imediat pe Ilie, la Moscova, să vină acasă, că Maria este în reanimare. Sărmanul Ilie a şi sosit dimineaţa cu avionul», povesteşte Zinaida Cârlan.

Cumnata Mariei, Mariana Cârlan, spune că medicii nu le explicau nimic, doar umblau val-vârtej pe holuri, încruntaţi. Şi-au dat seama că se întâmplă ceva grav.

Un sat de sânge

Atunci când a venit soţul Mariei la spital, le-au permis să intre la ea să o vadă. «Poate că ea pe tine te-a aşteptat, Iliuşa, să vorbeşti cu ea, să o ţii de mână, poate e supărată că n-ai fost alături», i-ar fi zis mama când a intrat să-şi vadă soţia.
Maricica avea ochii închişi, era rece, înţesată cu tuburi conectate la aparate medicale şi umflată la faţă. «Mamă, ea n-o să scape», a rostit tânărul tătic. Toţi erau şocaţi de starea Mariei, mai ales că ea nu a fost bolnavă de nimic şi a dus sarcina bine. Medicul care i-a primit naşterea, Nina Duracov, le spunea că Maria ar fi pierdut mult sânge şi că i s-au blocat rinichii. Atunci le-a cerut să găsească persoane care să doneze sânge, că «nici un sat de sânge n-o să vă ajungă», le-ar fi spus medicul.

Ilie a alergat prin sat să caute donatori. Mama lui zice că peste 50 de persoane au donat sânge pentru Maricica. «Parcă cărau sânge cu căldările, nu mai ştiam ce fac ei acolo. Cineva ne-a spus că îi fac operaţie… »

A doua zi medicii erau din ce în ce mai speriaţi. Zinaida Cârlan spune că în momentele acelea, mintea nu-i mai judeca, iar faţa nu i se mai usca de lacrimi. A mers la mănăstirea de la Suruceni, apoi a fost la o babă din sat, care i-a descântat Mariei şi i-a dat apă descântată. «Mi-a zis că Maricica trebuie să bea măcar o înghiţitură, dar de unde, dacă ea era nemişcată de două zile». Tot atunci, naşul lor, care era la Moscova, a fost la o vestită mănăstire şi a plătit 40 de slujbe de sănătate.

Mama lui Ilie spune că a auzit câinele lor cum urla, într-o zi. S-a gândit că mama sa, care este bătrână şi bolnavă, îi va părăsi. Miercuri, 21 aprilie, la 17.35, inima Mariei s-a oprit, exact la două zile după naştere. Toţi au plans până nu au mai avut lacrimi…

Marin, feciorul Mariei

Maria şi Ilie ştiau că vor avea un băieţel, dar nu se gândiseră la nume. Spuneau că vor decide pe moment. Aşa a şi fost. Tatăl băiatului a hotărât ca fiul să poarte numele mamei sale, Maria, şi se va numi Marin.

După ce trupul Mariei a fost transportat la Chişinău, pentru autopsie, medicii le-au adus copilul rudelor, ca să-l ia acasă. Bunica lui Marinel, Zinaida, îi este acum ca o mamă. Spune că băiatul este cuminte şi nu plânge noaptea, nu face scandal, dar caută căldura mamei. «Cum să-i spui la un aşa puişor că el nu are mamă? Că mama trebuie să-l crească, iar eu să fiu bunică…», se întreabă Zinaida Cârlan şi iar plânge.

Marinel a fost botezat la două săptămâni după înmormântarea mamei sale. Tatăl lui Marin zice că îşi pune toată nădejdea în părinţi: «Eu am părinţi de aur şi ştiu că ei vor fi alături de mine întotdeauna».

Medicul de la Centrul de Sănătate din Ruseştii Noi, Veaceslav Munteanu, spune că băieţelul este sănătos, recent a fost la control şi la vaccinat. Marinel primeşte hrană artificială de la Centrul de Sănătate, pe o perioadă de patru luni.

Judecata de după moarte

Îndureraţi şi revoltaţi de moartea Mariei, familia Cârlan a acţionat în judecată medicul care i-a primit naşterea, pe Nina Duracov. Ilie Cârlan spune că s-a întâlnit cu Nina Vasilievna şi a vorbit între patru ochi. «Ea a spus că a făcut tot ce se putea pentru a o salva, însă asemenea cazuri sunt foarte rare». Maria a pierdut mult sânge şi nu a reacţionat în niciun fel la sângele pe care îl primea, deoarece rinichii ei erau blocaţi, aceasta au înţeles rudele Mariei de la medici.

Deşi hotărâţi la început să facă dreptate, ca medicul vinovat să primească măcar o pedeapsă pe linie de serviciu, familia Cârlan a renunţat în scurt timp. Zinaida Cârlan spune că de fiecare dată când ieşea cu Marinel să meargă la un control medical, medicii repetau aceeaşi idee: «Retrageţi plângerea. Medicul nu e vinovat». Apoi, când cererea lor a ajuns pe masa judecătorului, au început problemele. «Ziceau că analizele nu trebuiau făcute acolo, că autopsia trebuia făcută în altă parte… », povesteşte Ilie. «Am înţeles că trebuie de umblat pe drumuri şi că trebuie bani. Iar pe Maricica, oricum, n-o mai întorc». Ilie a renunţat la tot şi a plecat la Moscova, la muncă, să facă bani pentru întreţinerea copilului, dar nu pentru şedinţe de judecată, cum zice el.

Ilie va sta la Moscova încă cel puţin jumătate de an. «Nu-mi imaginam că în secolul nostru, cu atâtea tehnologii şi aparataj medical, se poate întâmpla să moară o femeie după naştere», se miră soţul Mariei. Mama lui zice că Ilie a venit cu bani de la Moscova, s-a pregătit pentru orice fel de operaţie. «Vă dau oricât, numai scăpaţi-o», aşa îi spunea Ilie medicului pe holul spitalului, povesteşte mama.

Deşi nu s-au împăcat cu verdictul medicilor, au încetat să mai creadă că se va face dreptate pentru moartea Maricicăi. Doar acolo sus…

O putere care decide totul

Medicul Nina Duracov lucrează de 27 de ani la maternitatea din Ialoveni şi spune că nu a mai văzut aşa ceva şi că nici nu doreşte nimănui să treacă, măcar pe o clipă, prin ce a trecut ea în acele zile. Cu ochii plini de lacrimi, şefa secţiei de obstetrică şi ginecologie de la maternitatea din Ialoveni zice că nu a uitat de Maricica şi că o doare la fel de mult că nu a putut să o salveze de la moarte.

În ziua când Maricica a venit să nască, Nina era de gardă şi a primit-o în secţie. Seara, pe la 17.30, Maria a născut un băieţel de 3,600 grame, sănătos şi fără nicio problemă. Medicul spune că bebeluşul a stat câteva minute la pieptul mamei, iar apoi Maria a început să zică că se simte rău, că ameţeşte şi că nu poate să respire. „La 20 de minute după naştere, starea ei s-a înrăutăţit. Avea frisoane, tensiunea scăzută şi apoi a început hemoragia”, povesteşte medicul. Cea mai mare problemă a Mariei a fost blocarea totală a rinichilor, fiindcă altfel, poate, mai exista o speranţă pentru ea. Hemoragia, începută în uter, s-a extins în tot corpul, adică femeia a început să sângereze din toate mucoasele: mucoasa nazală, din cavitatea bucală, spune Nina, adăugând că ar fi acţionat imediat. «Au fost chemaţi medici, anesteziologi, reanimatologi, ginecologi de rang republican, cei de la Aviaţia Sanitară, pentru a o salva pe Maria. 28 de litri de sânge şi preparate cu sânge i-au fost perfuzate şi speram să elibereze măcar un pic de urină şi să înceapă procesul de circulaţie a sângelui», explică Nina Duracov. Toate rezervele de sânge ale spitalului au fost folosite şi au comandat să li se mai aducă de la Chişinău.

Maria nu a dat niciun semn de ameliorare a situaţiei, însă Nina spune că au luptat până în ultima clipă pentru viaţa ei. Au acceptat tot ce au adus rudele, chiar şi apa descântată, pe care i-au picurat-o în gură celei care se zbătea între viaţă şi moarte. Ca medic, Nina Duracov nu crede în minuni, dar ca om a crezut şi crede în continuare că există o putere deasupra noastră care le decide pe toate.

«Unii spuneau că trebuia să facem dializă, însă ea nu întrunea condiţiile pentru a începe o asemenea procedură», afirmă medicul, convins că niciun aparat medical care există acum la noi, în Moldova, nu ar fi ajutat-o pe Maricica.

Cazul Mariei Cârlan a fost discutat de administraţia spitalului şi a fost întocmit un dosar care a fost transmis la Ministerul Sănătăţii. Acolo se vor examina toate condiţiile şi acţiunile medicului şi apoi se va sancţiona vinovatul, spune medicul ginecolog, adăugând că nu va contesta nicio decizie a Ministerului. «La noi în Moldova există dreptul pacientului, însă cel al medicului, practic, nu există», susţine Nina Duracov. «Cel mai dureros pentru mine nu este sancţiunea, ci faptul că am făcut totul pentru viaţa Mariei şi tot eu, până la urmă, am rămas vinovată».

Prevenirea imposibilă?

Diagnosticul medicilor în cazul decesului Mariei Cârlan este embolie cu lichid amniotic. Aceasta reprezintă o complicaţie foarte gravă a naşterii, datorată trecerii lichidului amniotic în circulaţia sangvină maternă, care finalizează în 86 % dintre cazuri prin moarte maternă şi fetală. Această problemă poate apărea o dată la 80.000 de naşteri, conform statisticilor internaţionale. Prevenirea acestei patologii este imposibilă, ea fiind considerată un eveniment imprevizibil.

Potrivit lui Valentin Friptu, şeful Catedrei de Obstetrică şi Ginecologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie «Nicolae Testemiţanu», embolia prin lichid amniotic este una dintre cele mai grave complicaţii ale sarcinii, naşterii sau avortului.

Chiar dacă femeia supravieţuieşte, rămâne cu sechele neurologice, adică poate să paralizeze. În R. Moldova, embolia prin lichid amniotic cauzează moartea a 11% dintre femeile care mor la naştere, spune Valentin Friptu.

Coeficientul mortalităţii materne în R. Moldova este în descreştere, dar el rămâne mai înalt decât în alte ţări europene. Anul trecut, conform datelor Ministerului Sănătăţii, rata mortalităţii materne a fost de 17,2 la 100000 de născuţi vii.

Natalia DABIJA