«DACĂ O ÎNTÂLNESC, O OMOR». Istoria unei căsătorii cu final tragic

An de an, sute de tinere din R. Moldova pleacă peste hotare în căutarea fericirii. Unele se căsătoresc cu străini, crezând că, de acum înainte, viaţa lor va avea doar culori roz. Multe dintre ele, însă, au ajuns să regrete decizia luată cândva, rămânând, în cel mai bun caz, singure. Alteori, însă, finalul este mult mai tragic. Între Iulia şi Sabri era o diferenţă de vârstă de mai bine de 20 de ani. Când sora i-a zis că face o mare greşeală, Iulia i-a răspuns: “Nu-l pot părăsi, mi-e jale de el”. În prezent, cel de care îi era jale este bănuit că şi-a ucis soţia, în timp ce Iulia nu va mai reveni niciodată acasă, iar fiica ei a rămas orfană de mamă.

S-a căsătorit din milă

Iulia şi viitorul său soţ s-au cunoscut în România, unde ea muncea chelneriţă într-un local. S-au împrietenit. Sabri i-a propus să locuiască la el, fără să achite chiria. În schimb, ea trebuia să facă lucrurile casnice: curat, de mâncare. Femeia a acceptat, având posibilitatea astfel să mai economisească ceva bani. În scurt timp, Iulia s-a îmbolnăvit şi a fost nevoită să se întoarcă în Moldova, unde a suportat o intervenţie chirurgicală.

Tânăra nu dispunea de resursele necesare pentru a achita medicamentele, dar şi intervenţia chirurgicală. Sabri, aflând despre situaţia grea în care se afla, i-a trimis bani. Ulterior, Sabri îi povestea viaţa grea pe care a avut-o până a o întâlni. Astfel, i-a cucerit încrederea şi a făcut pasul următor – căsătoria. Venind în Moldova, ca să cunoască rudele Iuliei, au decis să rămână aici cu traiul pentru câţiva ani.

Chiar de la bun început, Lara, sora Iuliei, era împotriva acestei căsătorii. Deşi Iulia înţelegea că ea are dreptate, nu putea să se despartă de Sabri, simţindu-se datoare faţă de el, dar şi cu un sentiment de milă: “El nu m-a părăsit când am avut nevoie de ajutor şi nici eu nu-l pot părăsi”. În curând, a născut o fetiţă şi, deşi mai erau certuri, ca în orice familie, încercau să treacă împreună peste obstacolele din calea lor.

Începutul coşmarului

Peste doi ani, Sabri a decis să se întoarcă în Turcia, iar familia l-a urmat. Acolo au şi început conflictele. Acestea porneau de la nimicuri, continuând cu bârfe auzite de la cunoştinţe şi încheindu-se cu problema banilor. Întotdeauna, orice s-ar fi întâmplat, Iulia era considerată vinovată. Când a vrut să se angajeze la serviciu, Sabri i-a interzis. Până la urmă, a acceptat cu o condiţie – soţia să lucreze la aceeaşi cafenea cu el, unde o va putea supraveghea încontinuu.

Când a plecat în Turcia, Iulia înţelegea că viaţa ei se va schimba, dar nu ştia cât de drastică va fi această schimbare. Sabri îi interzicea să ţină legătura cu prietenii şi rudele din Moldova. Nu avea dreptul să comunice nici cu persoane din Turcia. I se interzicea să iasă din casă fără voia lui, să se ducă la cineva în ospeţie sau să vină cineva la ea. Drumul pe care îl parcurgea era mereu acelaşi: şcoala, serviciul, casa. Mai mult, i-a interzis să comunice şi cu propria soră. “A făcut tot posibilul s-o îndepărteze de mine. Am încercat s-o conving să-l părăsească. Îi spuneam că putem creşte fata împreună, fără el”, spune Lara, sora Iuliei.

În timpul unei vizite în Moldova, Iulia a cunoscut un tânăr alături de care ar fi putut să-şi găsească fericirea. El a reuşit s-o îndrăgească şi pe fiica ei. Însă, când şi-a sunat soţul să-i ceară divorţul, el a ameninţat-o că-i va lua copilul şi nu-i va permite s-o mai vadă, convingând-o că judecata va fi de partea lui. De frică să nu-şi piardă fiica, Iulia a revenit la soţ, unde devenise o adevărată sclavă.

Reapariţia fostei soţii

Iulia suporta toate terorile la care era supusă doar să fie alături de copil. A uitat că are drepturi la fel ca orice om. Devenise un rob care îndeplinea dorinţele soţului fără să riposteze vreodată. Mult prea târziu a aflat că soţul ei, atunci când a insistat ca ea să se întoarcă, deja întreţinea relaţii cu fosta sa soţie.

După ce i-a transformat viaţa într-un coşmar, atunci când Iulia credea că mai rău nu poate fi, Sabri a dat-o afară din casă. Rămasă pe drumuri, fără acte şi fără bani, Iulia nu ştia unde să se ducă şi ce să facă. Valentina, o prietenă de-a Iuliei, i-a permis să rămână la ea până se vor limpezi lucrurile. Cel mai greu suporta despărţirea de copil. Sabri îi interzicea să-şi viziteze fiica, ameninţând că o va ucide dacă va încerca să-i încalce cuvântul, iar pe fată o va da la orfelinat.

Toate acestea s-au întâmplat în august 2010. Totuşi, potrivit afirmaţiilor Valentinei, prietena Iuliei, Sabri n-avea nevoie de copil. Astfel, în noiembrie 2010, el şi-a lăsat fetiţa la orfelinat, unde aceasta s-a aflat timp de două luni. Mai târziu, sfătuit de un prieten, a luat-o acasă. Între timp, atitudinea copilului se scimbase radical. Ea nu ştia exact unde este maică-sa, iar tatăl a reuşit să-i strecoare cele mai murdare gânduri, astfel încât copila nici nu dorea să audă despre propria mamă. Şi asta la doar şapte ani, vârsta când copilul poate fi foarte uşor manipulat.

Dacă o întâlnesc, o omor

Fiecare încercare a Iuliei de a-şi vedea copilul eşua. Astfel, ea era nevoită să se ascundă pe lângă grădiniţă, ca să aibă posibilitate să-şi vadă fiica cel puţin de la distanţă. Sabri, însă, dacă o zărea, fugea după ea şi o ameninţa cu moartea. Iulia nu-şi văzuse fiica timp de şase luni, fiind nevoită, în cele din urmă, să se adreseze la poliţie. Dar, chiar şi atunci când a venit cu reprezentanţi ai poliţiei, Sabri nu i-a permis să-şi vadă fetiţa, încuind-o pe aceasta într-o cameră.

În sfârşit, sora Iuliei a reuşit s-o convingă de faptul că trebuie să divorţeze oficial de soţ. A început procesul, iar pe 11 mai 2011 urma să aibă loc judecata. Cu o săptămână înainte, Iulia primea încontinuu mesaje de la soţ. Acesta îi cerea să renunţe la partea ce-i revenea după divorţ şi atunci îi va da fiica. Primea sunete şi de la fiica soţului, dintr-o căsătorie anterioară, care a ameninţat-o că, dacă nu va renunţa la bani şi la pământ, nu-şi va revedea copilul niciodată.

Iulia, în discuţiile cu sora şi prietena sa, spunea că va renunţa la tot, doar să i se restituie fiica. Ea nu avea nevoie de bani, pământ, bogăţie. Voia doar să-şi reia viaţa de la capăt, împreună cu fiica sa. Acest vis, însă, a rămas nerealizat. Pe 9 mai 2011, un poliţist a găsit corpul neînsufleţit al Iuliei, legată la gât cu o stofă albă, atârnat de o ţeavă. A fost găsită şi o scrisoare în care Ilia cerea ca fiica ei să rămână în grija soţului. Sora Iuliei, însă, crede că ea a fost silită să scrie această scrisoare, deoarece, în opinia sa, nu putea să nu menţioneze numele Larei, cea care i-a fost mereu alături şi cu care deja convenise că vor creşte copila împreună.

Suicid sau crimă?

Rudele şi prietenii Iuliei sunt convinşi de vinovăţia lui Sabri din cauza comportamentului lui agresiv, dar şi din cauza faptului că a ameninţat-o de mai multe ori. “Singura persoană care dorea s-o vadă moartă era el”, susţine cu fermitate Lara. Prietena Iuliei, Valentina, spune că are înregistrări telefonice care dovedesc faptul că Sabri şi-a ameninţat soţia cu moartea în mod repetat. Ea nu crede că Iulia şi-a pus capăt zilelor, deoarece era foarte aproape de clipa când îşi putea restitui fiica.

Expertiza medico-legală a demonstrat că Iulia a fost ucisă, fiind strangulată cu un ştergar, apoi înăduşită cu o pernă. Pe 27 august 2011, Sabri a fost reţinut, fiind bănuit de omorul soţiei. În prezent, fetiţa se află în grija unei rude de-a tatălui ei. Lara, sora Iuliei, este îngrijorată de siguranţa copilei şi vrea să o ia la ea: “O iubesc foarte mult. Îi voi oferi tot ce-şi va dori. Nu-i voi putea înlocui mama, dar sper că dragostea mea îi va alina durerea”.

Astfel, după 10 ani, o căsătorie nereuşită a lăsat în urmă o crimă şi un copil orfan. Rudele Iuliei susţin că vor continua să lupte ca vinovatul să răspundă pentru cele comise, în speranţa că legea va fi aplicată indiferent de faptul dacă victima este cetăţean al Turciei sau al R. Moldova.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

7 comentarii

  1. eu

    Nu poti judeca padurea dupa un copac uscat,dar despre turci multi spun ca difera mult de moldoveni,fiind mult mai aprinsi – asa sau nu…pacat ca a lasat un suflet orfan de mama, iar ea putrezeste.Tragic.

  2. TTT

    Vecinul isi “probozea” nevasta,credea el,pt ca sarmana nevasta scapase cu fuga in fundul gradinii,iar el ii striga:curva sa fii,făăăă,dar hâtră,pe cand tu esti o curva proasta si ma faci de ras.
    Antica meserie nu mai surprinde pe nimeni.
    Eu nu inteleg ce au in comun 2 soţi de diferite generatii.
    Azi e la moda maritisul cu bosorogi bogati.De unde sa inteleaga o paparuda,ca banii mosului nu sunt si banii ei,iar ea e numai un bibelou proaspat din carne frageda? Mai ales intr-o lume straina,alta credinta,alte conceptii.Una fundamentala pt musulmani e ca femeia e un atribut de pat si atat,ca sa nu zic o capra.Iar pt straine nu se manifesta niciun respect,din start sunt considerate parasute si avide de bani.
    Principiul ca nimic nu pica din cer fara sudoare,le-ar ajuta mai mult pe pretendentele de a deveni doamne de-a moaca.

  3. eu pentru TTT

    eu chiar nu cred ca ea a pretins a fi doamna de-a moaca, faptul ca Savi avea prima sotie si isi liase moldoveanca nu este de mirare deoarece in lumea musulmana asa ceva este normal, alta ar fi intrebarea de ce el a dus totusi fetita la orfelinat, doar se spune ca musulmanii isi iubesc copiii – aici insa contrariu – nici sotia si nici copilul nu si-l iubeste, el stie doar sa chinuie.Cu siguranta fiecare raspunde de pacatele sale, ori… nu judeca pentru a nu fi judecat.

  4. TTT

    eu pt TTT,
    regret tragedia,de morti vorbim de bine sau tacem.Am vrut sa spun ca situatia data e deja cotidianitate.Nu e pionierat,dar nu invatam si din greselile altora.
    Poate saracia,poate disperarea ne impinge la gesturi cu consecinte dezastruoase.Nu cred ca unei tinere nu-i place un tanar si e in al noualea cer cu un ghiuj noaptea cu dantura in pahar si alte atribute in hibernare.Avantajul bosorogului e ca are bani.Nu e penal sa ai bani,dar nici sa profiti de saracia cuiva si sa exploatezi situatia pana la crima.
    Tanara scapase din iad,era la ea acasa cu copilul dupa o experienta scarboasa.De ce s-a intors in Turcia?
    S-a maritat din mila? Hai las-o dreaq ca nici de mancare n-avea si cheltuieli enorme pe banii altuia.Acum ne mai dam si de maica Tereza? Odata acceptat banul,ai si niste responsabilitati.Nimeni nu face nimic pt nimic,isi vrea recompensa apoi si tu asta o stii.Nici frate-tau nu-ti da 500 lei fara sa-i intorci.
    Cat priveste judecata,tu ce faci,nu-l judeci pe turc? E si el un aproape si trebuie sa-l iubesti,asta-i esenta credintei.Dar daca-l “iubesti” numai pt ca-i ghioaga de bani…,cum ne asternem,asa dormim.

  5. dacul

    In biblie formularea:”nu judeca pentru a nu fi judecat” are alt inteles.La ei judecarea insemna si condamnarea la moarte prin lovire cu pietre.Intelesul acelei pilde este ca toti gresim cateodata si trebue sa ni se mai dea o sansa sa ne indreptam daca si noi ne caim pentru ce am facut.In cazul de fata cine omoara trebue sa plateasca caci “Dumnezeu si-a intors fata de la el.”

  6. TTT

    dacu’
    “dumnezeu si-a intors fata” si de la niste milioane de copii inocenti,umflati de foame,ba chiar multi niciun pahar de apa nu-l au.
    Dar te intereseaza vorbirea romaneasca,cum zici tu,si ingrijorarea ta aduce a ranchiuna,iar asta nu te ajuta,faci figura de cacao.
    Scrii dincolo de “situatia cotidiana” “pe romaneste” si nu cotidianitate.Te referi la comentariul meu la articolul de mai sus.
    Depinde,situatia inseamna o actiune de moment,tine cat tine si se termina.Cotidiana inseamna zilnica,zi de zi,deci situatie zilnica.Nu e cazul meu din comentariu,situatia cotidiana ar insemna ca regretata se marita zilnic.Vorbesc de maritis in general (primul comentariu,maritis cu bosorogi),maritisul a devenit cotidianitate,viata zi de zi,auzim foarte des despre astfel de cazuri,nu mai e o sutuatie a cuiva,sunt implicati mai multi indivizi si actiunea continua azi cu una,maine cu alta.”A fost si el in situatia asta”,dar a luat sfarsit,nu e cotidiana,adica zilnica,la nesfarsit o situatie a unui individ.Actiunea o largesc mai multe cazuri similare si in felul asta o fac continua.
    O situatie cotidiana poate fi betia unui sot,care nu se mai trezeste de zeci de ani,situatie suportata de sotie.Dar situatia “cotidiana” de ce nu poate trece in cotidianitate,adica s.zilnica trece in viata de zi cu zi,si ea zilnica adica? Primul e un adjectiv,al doilea e un substantiv,unde-i incorectitudinea “romaneasca”? Pt ca asa vrei tu sa cauti pete in soare? Ai luat un 2 si de data asta.Stai in banca ta si vorbeste cand esti intrebat.
    “Trebue” e si el romaneste? (insemnă sau inseamnă?) Ii fi tu mare in parcare,dar nu mai mult.Nu stapanesti nici cele mai elementare norme de ortografie,tac de alte compartimente ale limbii romane.Intruna (sau intr-una dupa tine?) sari gardul si de fiecare data te alegi cu ceva pe undeva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *