Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   «DACĂ O ÎNTÂLNESC, O OMOR».…

«DACĂ O ÎNTÂLNESC, O OMOR». Istoria unei căsătorii cu final tragic

An de an, sute de tinere din R. Moldova pleacă peste hotare în căutarea fericirii. Unele se căsătoresc cu străini, crezând că, de acum înainte, viaţa lor va avea doar culori roz. Multe dintre ele, însă, au ajuns să regrete decizia luată cândva, rămânând, în cel mai bun caz, singure. Alteori, însă, finalul este mult mai tragic. Între Iulia şi Sabri era o diferenţă de vârstă de mai bine de 20 de ani. Când sora i-a zis că face o mare greşeală, Iulia i-a răspuns: „Nu-l pot părăsi, mi-e jale de el”. În prezent, cel de care îi era jale este bănuit că şi-a ucis soţia, în timp ce Iulia nu va mai reveni niciodată acasă, iar fiica ei a rămas orfană de mamă.

S-a căsătorit din milă

Iulia şi viitorul său soţ s-au cunoscut în România, unde ea muncea chelneriţă într-un local. S-au împrietenit. Sabri i-a propus să locuiască la el, fără să achite chiria. În schimb, ea trebuia să facă lucrurile casnice: curat, de mâncare. Femeia a acceptat, având posibilitatea astfel să mai economisească ceva bani. În scurt timp, Iulia s-a îmbolnăvit şi a fost nevoită să se întoarcă în Moldova, unde a suportat o intervenţie chirurgicală.

Tânăra nu dispunea de resursele necesare pentru a achita medicamentele, dar şi intervenţia chirurgicală. Sabri, aflând despre situaţia grea în care se afla, i-a trimis bani. Ulterior, Sabri îi povestea viaţa grea pe care a avut-o până a o întâlni. Astfel, i-a cucerit încrederea şi a făcut pasul următor – căsătoria. Venind în Moldova, ca să cunoască rudele Iuliei, au decis să rămână aici cu traiul pentru câţiva ani.

Chiar de la bun început, Lara, sora Iuliei, era împotriva acestei căsătorii. Deşi Iulia înţelegea că ea are dreptate, nu putea să se despartă de Sabri, simţindu-se datoare faţă de el, dar şi cu un sentiment de milă: „El nu m-a părăsit când am avut nevoie de ajutor şi nici eu nu-l pot părăsi”. În curând, a născut o fetiţă şi, deşi mai erau certuri, ca în orice familie, încercau să treacă împreună peste obstacolele din calea lor.

Începutul coşmarului

Peste doi ani, Sabri a decis să se întoarcă în Turcia, iar familia l-a urmat. Acolo au şi început conflictele. Acestea porneau de la nimicuri, continuând cu bârfe auzite de la cunoştinţe şi încheindu-se cu problema banilor. Întotdeauna, orice s-ar fi întâmplat, Iulia era considerată vinovată. Când a vrut să se angajeze la serviciu, Sabri i-a interzis. Până la urmă, a acceptat cu o condiţie – soţia să lucreze la aceeaşi cafenea cu el, unde o va putea supraveghea încontinuu.

Când a plecat în Turcia, Iulia înţelegea că viaţa ei se va schimba, dar nu ştia cât de drastică va fi această schimbare. Sabri îi interzicea să ţină legătura cu prietenii şi rudele din Moldova. Nu avea dreptul să comunice nici cu persoane din Turcia. I se interzicea să iasă din casă fără voia lui, să se ducă la cineva în ospeţie sau să vină cineva la ea. Drumul pe care îl parcurgea era mereu acelaşi: şcoala, serviciul, casa. Mai mult, i-a interzis să comunice şi cu propria soră. „A făcut tot posibilul s-o îndepărteze de mine. Am încercat s-o conving să-l părăsească. Îi spuneam că putem creşte fata împreună, fără el”, spune Lara, sora Iuliei.

În timpul unei vizite în Moldova, Iulia a cunoscut un tânăr alături de care ar fi putut să-şi găsească fericirea. El a reuşit s-o îndrăgească şi pe fiica ei. Însă, când şi-a sunat soţul să-i ceară divorţul, el a ameninţat-o că-i va lua copilul şi nu-i va permite s-o mai vadă, convingând-o că judecata va fi de partea lui. De frică să nu-şi piardă fiica, Iulia a revenit la soţ, unde devenise o adevărată sclavă.

Reapariţia fostei soţii

Iulia suporta toate terorile la care era supusă doar să fie alături de copil. A uitat că are drepturi la fel ca orice om. Devenise un rob care îndeplinea dorinţele soţului fără să riposteze vreodată. Mult prea târziu a aflat că soţul ei, atunci când a insistat ca ea să se întoarcă, deja întreţinea relaţii cu fosta sa soţie.

După ce i-a transformat viaţa într-un coşmar, atunci când Iulia credea că mai rău nu poate fi, Sabri a dat-o afară din casă. Rămasă pe drumuri, fără acte şi fără bani, Iulia nu ştia unde să se ducă şi ce să facă. Valentina, o prietenă de-a Iuliei, i-a permis să rămână la ea până se vor limpezi lucrurile. Cel mai greu suporta despărţirea de copil. Sabri îi interzicea să-şi viziteze fiica, ameninţând că o va ucide dacă va încerca să-i încalce cuvântul, iar pe fată o va da la orfelinat.

Toate acestea s-au întâmplat în august 2010. Totuşi, potrivit afirmaţiilor Valentinei, prietena Iuliei, Sabri n-avea nevoie de copil. Astfel, în noiembrie 2010, el şi-a lăsat fetiţa la orfelinat, unde aceasta s-a aflat timp de două luni. Mai târziu, sfătuit de un prieten, a luat-o acasă. Între timp, atitudinea copilului se scimbase radical. Ea nu ştia exact unde este maică-sa, iar tatăl a reuşit să-i strecoare cele mai murdare gânduri, astfel încât copila nici nu dorea să audă despre propria mamă. Şi asta la doar şapte ani, vârsta când copilul poate fi foarte uşor manipulat.

Dacă o întâlnesc, o omor

Fiecare încercare a Iuliei de a-şi vedea copilul eşua. Astfel, ea era nevoită să se ascundă pe lângă grădiniţă, ca să aibă posibilitate să-şi vadă fiica cel puţin de la distanţă. Sabri, însă, dacă o zărea, fugea după ea şi o ameninţa cu moartea. Iulia nu-şi văzuse fiica timp de şase luni, fiind nevoită, în cele din urmă, să se adreseze la poliţie. Dar, chiar şi atunci când a venit cu reprezentanţi ai poliţiei, Sabri nu i-a permis să-şi vadă fetiţa, încuind-o pe aceasta într-o cameră.

În sfârşit, sora Iuliei a reuşit s-o convingă de faptul că trebuie să divorţeze oficial de soţ. A început procesul, iar pe 11 mai 2011 urma să aibă loc judecata. Cu o săptămână înainte, Iulia primea încontinuu mesaje de la soţ. Acesta îi cerea să renunţe la partea ce-i revenea după divorţ şi atunci îi va da fiica. Primea sunete şi de la fiica soţului, dintr-o căsătorie anterioară, care a ameninţat-o că, dacă nu va renunţa la bani şi la pământ, nu-şi va revedea copilul niciodată.

Iulia, în discuţiile cu sora şi prietena sa, spunea că va renunţa la tot, doar să i se restituie fiica. Ea nu avea nevoie de bani, pământ, bogăţie. Voia doar să-şi reia viaţa de la capăt, împreună cu fiica sa. Acest vis, însă, a rămas nerealizat. Pe 9 mai 2011, un poliţist a găsit corpul neînsufleţit al Iuliei, legată la gât cu o stofă albă, atârnat de o ţeavă. A fost găsită şi o scrisoare în care Ilia cerea ca fiica ei să rămână în grija soţului. Sora Iuliei, însă, crede că ea a fost silită să scrie această scrisoare, deoarece, în opinia sa, nu putea să nu menţioneze numele Larei, cea care i-a fost mereu alături şi cu care deja convenise că vor creşte copila împreună.

Suicid sau crimă?

Rudele şi prietenii Iuliei sunt convinşi de vinovăţia lui Sabri din cauza comportamentului lui agresiv, dar şi din cauza faptului că a ameninţat-o de mai multe ori. „Singura persoană care dorea s-o vadă moartă era el”, susţine cu fermitate Lara. Prietena Iuliei, Valentina, spune că are înregistrări telefonice care dovedesc faptul că Sabri şi-a ameninţat soţia cu moartea în mod repetat. Ea nu crede că Iulia şi-a pus capăt zilelor, deoarece era foarte aproape de clipa când îşi putea restitui fiica.

Expertiza medico-legală a demonstrat că Iulia a fost ucisă, fiind strangulată cu un ştergar, apoi înăduşită cu o pernă. Pe 27 august 2011, Sabri a fost reţinut, fiind bănuit de omorul soţiei. În prezent, fetiţa se află în grija unei rude de-a tatălui ei. Lara, sora Iuliei, este îngrijorată de siguranţa copilei şi vrea să o ia la ea: „O iubesc foarte mult. Îi voi oferi tot ce-şi va dori. Nu-i voi putea înlocui mama, dar sper că dragostea mea îi va alina durerea”.

Astfel, după 10 ani, o căsătorie nereuşită a lăsat în urmă o crimă şi un copil orfan. Rudele Iuliei susţin că vor continua să lupte ca vinovatul să răspundă pentru cele comise, în speranţa că legea va fi aplicată indiferent de faptul dacă victima este cetăţean al Turciei sau al R. Moldova.