Cum poate ajunge Gurbulea la ZdG?

Începutul. 2 poze

La 9 iulie Ziarul de Gardă a plasat alături două poze: una preluată din ziarul «Comunistul» şi una preluată de pe Flux.md. Ambele ne-au fost remise de către cititori şi am decis că e important să se facă şi ei auziţi. Nu am făcut nici o afirmaţie, ca să nu dăunăm nimănui. Am plasat doar un semn de întrebare între cele două poze.

PPCD către CEC

«Considerăm că articolul respectiv (articolul nu există, sunt doar două imagini – n.r.) este de natură să lezeze onoarea şi demnitatea PPCD prin faptul că plasează imagini foto ale unor persoane care la 7 aprilie 2009 blamează portretul lui V.Voronin în faţa Preşedinţiei, alături de candidatul la funcţia de deputat din partea PPCD Dinu Ţurcanu.

ZdG către CEC

Potrivit legislaţiei şi practicii judiciare naţionale autorul materialului poate fi tras la răspundere pentru lezarea onoarei şi demnităţii, doar dacă: afirmaţiile contestate se referă la persoana reclamantului; cele răspândite pot fi apreciate ca informaţii, fapt care urmează a fi probat de ambele părţi şi care urmează a fi apreciat de către instanţa de judecată; informaţiile răspândite să nu corespundă realităţii, fapt care conform legislaţiei RM urmează a fi demonstrat de pârât, expresiile contestate să aibă un caracter defăimător; ca informaţiile care nu corespund realităţii să fie de natură să cauzeze suferinţe psihice sau fizice persoanei; existenţa suferinţelor psihice sau fizice urmează a fi probată de reclamant. Toate aceste condiţii urmează a fi întrunite cumulativ, în caz contrar cererea de protecţie a onoarei şi demnităţii urmează a fi respinsă.

În cazul de faţă autorul nu a răspândit o informaţie, ci mai degrabă o judecată de valoare. În particular, autorul doar a întrebat şi nu afirmat, dacă e vorba de aceeaşi persoană – Dinu Ţurcanu.

Cu titlu subsidiar vă aducem respectuos la cunoştinţă că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reiterat în repetate rânduri în hotărârile sale (inclusiv pe cauze cu ziarul Flux al PPCD, n.r.), că sancţionarea jurnaliştilor pentru răspândirea judecăţilor de valoare este contrară Convenţiei si a condamnat statele respondente.

Decizia CEC

«În opinia lui Radu Buşilă, prin acest articol se aduc prejudicii de imagine concurentului electoral PPCD, fapt pentru care solicită dreptul la replică cu scopul dezminţirii informaţiilor publicate. CEC hotărăşte: 1. Se admite solicitarea dreptului la replică a membrului reprezentant al PPCD. 2. Se obligă Ziarul de Gardă să acorde reprezentantului PPCD dreptul la replică în cel mult 48 de ore din momentul adoptării prezentei hotărâri». Ziarul de Gardă nu a fost invitat la acea şedinţă. Redacţia nu a fost informată despre acea decizie nici în scris, nici telefonic, nici electronic, nici telepatic.

PPCD către ZdG

La 20 iulie, reprezentantul PPCD a venit la «Ziarul de Gardă», cu Hotărârea CEC din 14 iulie, adică la 7 zile din momentul emiterii ei. Astfel, PPCD a prezentat textul replicii nu în 48 de ore, ci în 168 de ore.

Atunci când Radu Buşilă, reprezentantul PPCD la CEC, s-a prezentat la redacţie, redactorul-şef al «Ziarului de Gardă» l-a informat că următorul număr al ziarului apare joi, 23 iulie. Radu Buşilă a fost de acord ca replica partidului să fie publicată în acest număr.

La 23 iulie, în pagina a 2-a a «Ziarului de Gardă», în acelaşi loc, a fost publicată replica PPCD.

CEC către procurorul Gurbulea

Tot la 23 iulie, CEC a elaborat o scrisoare către Procurorul General al R. Moldova, V. Gurbulea, solicitând să ia măsuri cu «Ziarul de Gardă». «Comisia Electorală Centrală relevă că publicaţia periodică «Ziarul de Gardă» nu s-a conformat prescripţiilor legale şi până în prezent nu a executat hotărârea CEC», se spune în scrisoarea semnată de preşedintele CEC, Eugeniu Ştirbu, şi executată de Ludmila Bârsa.

Solicitată de “Ziarul de Gardă”, Ludmila Bârsa a recunoscut că nu ştie că ZDG a publicat replica. Şi preşedintele CEC, Eugen Ştirbu, nu a putut confirma dacă a fost verificată îndeplinirea de către ziar a solicitării PPCD. «Nu eu verific, verifică aparatul şi comisia». Şeful CEC a insistat că cererea către Procuratură este binevenită.

Deşi preşedintele CEC solicită Procuraturii Generale «să investigheze cazul enunţat», menţionăm că Regulamentul cu privire la reflectarea campaniei electorale arată că «litigiile referitoare la reflectarea campaniei electorale în mijloacele de informare în masă apărute între concurenţii electorali, precum şi între concurenţii electorali şi instituţiile de informare în masă sînt soluţionate de către instanţa de judecată în conformitate cu legislaţia în vigoare a R. Moldova».

ZdG către public

Ne-am simţit în acest caz (şi nu doar în acest caz) ca pe vremea lui Stalin. Un partid, reprezentat la Guvern, cere CEC să fie pedepsit un ziar. CEC nu cheamă «vinovatul» la şedinţă, nu îl informează că este «vinovat», nu lasă o instanţă judiciară să decidă cine este «vinovat». CEC cheamă de urgenţă Procurorul General, să «investigheze». Ziarul de Gardă mai crede în justiţie şi a depus o cerere la Curtea de Apel prin care cere anularea deciziei CEC şi a solicitării acesteia către Procuratură.

PS După ce ZdG a depus cerere în judecată, CEC a remis Procuraturii o scrisoare prin care cerea retragerea cerereii anterioare de investigare a acestui ziar.

PPS Merită oare plătită din banii publici o zi de muncă a conducerii CEC în care aceasta a elaborat adresarea către Procuratură cerând «investigarea» ziarului, apoi a consumat energie la telefoane cerând de la ziar dovezi că replica a fost publicată, apoi scriind iar la Procuratură că îşi retrage cererea? Merită oare plătite din banii publici telefonul, faxul şi hârtia? Trebuie oare ei să plătească în vreun fel pentru comenzile politice îndeplinite?

Redacţia Ziarului de Gardă


Please follow and like us:

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. SPQR

    CUM POATE AJUNGE GURBULEA LA ZIARUL DE GARDA ??? E SIMPLU. DUPA NUMIREA UNUI NOU PROCUROR,GURBULEA VA FI IN CAUTAREA UNUI JOB.SI FIINDCA NIMENI NU-L VA ANGAJA , ZIARUL DE GARDA II VA OFERI CU GENEROZITATE POSTURILE VACANTE DE CURIER SI PRIN CUMUL SI DERIDICATOARE CU UN SALARIU CAT COSUL MINIM DE CONSUM STABILIT DE COMUNISTI. IATA CUM POATE AJUNGE GURBULEA LA ZIARUL DE GARDA!!!

  2. observator

    🙂 M-ati amuzat cu indicarea datei pe ziar, ati scris Joi,29 IULIE 2009, 🙂 iar 29 a fost miercuri…

  3. Stefanita

    Iata ce spune revista Moldova Noastra,apropiata de Patriarhia Moscovei si de Mitopolia Moldovei subordonata acesteia,preluand un articol din revista Limba Romana din Chisinau:

    PROCESUL DEZNAŢIONALIZĂRII CONTINUĂ ACCELERAT
    (LIMBA ROMÂNĂ (Revistă se ştiinţă şi cultură Nr.6-10 Chişinău)

    Sunt prea bine cunoscute şi demonstrate documentar cazurile de deznaţionalizare a românilor din afara frontierelor actualului Stat Român. Aici ne vom referi succint doar la câteva aspecte ale acestui proces în Repu­blica Moldova, cu scopul de a argu­menta, cel puţin parţial, titlul din ca­pul acestor rânduri, iar apoi vom trece la examinarea subiectului propriu-zis.

    Controlul Moscovei asupra Re­publicii Moldova a existat chiar şi în ziua proclamării independenţei noas­tre, deşi atunci acest fapt a fost mai puţin sesizabil. Fundamentul respec­tivului control e de esenţă strategică, pe când paravanul e demult construit pe două postulate false: existenţa „po­porului moldovenesc” şi a „limbii mol­doveneşti”. După destrămarea U.R.S.S.-ului şi formarea C.S.I.-ului acest control a devenit mai sofisti­cat. Un „nou mod” de abordare a prezenţei ruseşti în Republica Mol­dova trebuie calificate, în fond, se­paratismul transnistrean şi cel găgă­uz, autodizolvarea Parlamentului ales în 1990 şi înscăunarea puterii agrariene în martie 1994. Această putere a legiferat, de fapt, aderarea la C.S.I., a adoptat o nouă Constituţie scrisă într-o limbă română impecabilă, însă numi­tă moldovenească şi „a consfinţit” et­nonimul de popor moldovenesc. Ast­fel, postulatele false, menţionate mai sus, sunt puse oficial în circulaţie. Ulterior, este adoptată Legea învăţă­mântului, prin care (Articolul 6) „Sta­tul asigură şanse egale de acces în instituţiile de stat de învăţământ liceal, profesional şi superior, în funcţie de aptitudini şi capacităţi” oricărui cetăţean, în mod „garantat, indiferent de naţionalitate, sex, vârstă” etc. Cu ve­nirea la putere a comuniştilor, toate documentele oficiale sunt scrise în „moldovenească” şi rusă, este stopa­tă trimiterea gratuită a tinerilor basarabeni la studii în România (anual cir­ca 2.000 de burse). „Concurenţa” ab­solut inegală dintre limba rusă şi cea „moldovenească”, utilizarea în econo­mie a terminologiei de specialitate pre­ponderent în ruseşte, „adaptarea” la acest limbaj şi a tinerilor cu studii în instituţiile româneşti influenţează nega­tiv procesul de folosire a limbii româ­ne, fapt sesizat de numeroşi experţi.

    Să revenim, însă, la subiect – un pas diabolic, întreprins de puterea co­munistă pentru a accelera procesul de deznaţionalizare, îl reprezintă Concep­ţia politicii naţionale de stat a Republi­cii Moldova (în continuare Proiect).

    Prima concluzie care se impu­ne la lectura acestui document este că autorii Proiectului sunt certaţi cu semantica, logica, lingvistica, istoria, realitatea, şi cu… adevărul.

    În compartimentul II, „Principiile politicii naţionale de stat”, scrie: păstrarea şi dezvoltarea diversităţii lingvistice, pe seama limbilor altor gru­puri etnice, care locuiesc pe teritoriul Moldovei”, în compartimentul III, „Sco­purile politicii naţionale de stat”, se spune: păstrarea şi dezvoltarea …limbilor tuturor comunităţilor etnice din Moldova”, în compartimentul IV, „Sar­cinile politicii naţionale de stat”, este indicat: „…susţinerea de către stat a dezvoltării limbilor ucraineană, găgă­uză, bulgară, ivrit, idiş, ţigăneşti (ro­mani) şi a altor limbi ale minorităţilor etnice care locuiesc pe teritoriul ţării noastre”. Să mă bată Dumnezeu, dar nu sunt în stare să sesizez diferenţa dintre sensurile frazelor citate. Pre­cizăm că prima dintre acestea repre­zintă un principiu, iar următoarele două poartă respectiv denumirile de scop şi sarcină. E unul din multele cazuri când noţiunile sunt, pur şi sim­plu, confundate.

    În Proiect scrie negru pe alb: neutralizarea juridică şi politică a necontenitelor tentative de demoldovenizare”. (Ce termen? Probabil, a fost preluat de la separatiştii transnistreni, care în tălmăcirea acestora înseam­nă „românizare” – n.n.) şi „…păstrarea şi dezvoltarea diversităţii lingvisti­ce (de exemplu a moldovenilor-n.n.), pe seama limbilor altor grupuri etnice (bunăoară, a românilor, menţionaţi în Proiect ca etnie – n.n.) care locuiesc pe teritoriul Moldovei”. Sunt fraze al căror conţinut se bate cap în cap. Nu pot, de asemenea, să înţeleg ce ar vrea să însemne afirmaţia: integra­rea poporului unic… al Republicii Mol­dova…”, care pare soră a altei expre­sii – „stat comun” – inventate, cu ceva timp în urmă, într-un alt document „luat” deja de apele Nistrului.

    Referitor la existenţa „limbii mol­doveneşti” s-a discutat şi s-a scris atât de mult, încât insistenţa de a promo­va vechea şi compromisa „teorie” ne provoacă un sentiment de milă faţă de cei care nu vor să înţeleagă că min­ciuna nu mai poate trece. Problemele lingvistice ţin, în exclusivitate, de fo­rurile academice, de oamenii de ştiin­ţă cu reputaţie mondială, de scriito­rii noştri din toate timpurile, un rol aparte revenindu-le celor contempo­rani – maeştrilor Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Nicolae Dabija, Vladimir Beşleagă, Vasile Vasilache, Anatol Codru, Ion Hadârcă, Serafim Saca, Arcadie Suceveanu. în context, trebuie remarcată şi opera academicienilor Dumitru Matcovschi şi Ion Druţă. Acesta din urmă, cu toate „devierile” sale conjuncturiste, precizează fără echivoc: „Cum o numim până la urmă? (E vor­ba de limba maternă – n.n.) Fireşte, limba română” (a se vedea volumul Ora jertfirii, Chişinău, 1998, p. 266).

    „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridică a proce­sului multisecular de statalitate con­tinuă a poporului moldovenesc” – se constată în Proiect. Şi pentru cel mai puţin informat cetăţean este evidentă ignorarea cu bună ştiinţă a realităţilor noastre istorice, deloc favorabile pen­tru destinul românilor de la est de Prut. Aberaţia de mai sus promovată de autorii Proiectului trebuie pusă ală­turi, „cuplată” cu cea expusă de ideo­logul separatismului transnistrean Vladislav Grossul, doctor habilitat în is­torie: „Pe noi, moldovenii, ne-a costat prea scump afirmarea republicii noas­tre, de trei ori fiind lichidată statalitatea moldovenească, de aceea nu vrem să mai fie lichidată şi a patra oară” (a se vedea Literatura şi arta din 17 iunie 1999, „Din raniţa forţei imperiale”).

    Proiectuf prezintă în culori roze aşa-numita „pace interetnică”: „Pe te­ritoriul unităţii administrativ-teritoriale Găgăuzia statutul de limbi oficiale este consfinţit pentru limbile găgău­ză, moldovenească şi rusă. în Transnistria funcţionează oficial limbile mol­dovenească, ucraineană şi rusă”. „Po­litica naţională de stat trebuie să fie orientată spre: …depăşirea consecin­ţelor conflictului civil de la sfârşitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 ai se­colului XX, care a deformat relaţiile interetnice, tradiţional corecte în Moldo­va”. Or, aceste „exemplificări” sunt în discordanţă flagrantă cu realitatea şi trebuie interpretate ca o insultă direc­tă la adresa populaţiei titulare a repu­blicii, dacă nu mai mult.

    „Moldovenii – naţionalitatea fon­datoare a statului, împreună cu alte etnii: ucrainenii, ruşii, găgăuzii, bul­garii, evreii, românii, bieloruşii, ţiganii (romii), polonezii şi alţii constituie po­porul Moldovei…”, – se accentuează în compartimentul „Dispoziţii genera­le”. A separa moldovenii de români echivalează cu negarea şi neglijarea adevărului ştiut de toată lumea, în 1859 are loc unirea Principatelor Moldova şi Muntenia, iar în 1862 se realizează unirea constituţională şi administrativă a statului nou-format cu numele România, în care se vor­bea aceeaşi limbă pe parcurs de mi­lenii – limba română. De atunci, fie­care moldovean, oriunde s-ar afla de jure, devine român, indiferent dacă are sau nu are ştiinţă de acest act isto­ric. Ar fi greşit, însă, să considerăm că etnonimele muntean şi moldovean şi-au pierdut valoarea. Ca noţiuni sub­ordonate etnonimului de român se uti­lizează în funcţie de provenienţă şi în raport cu Principatele istorice. Acest adevăr l-au ştiut ţarii, Lenin, Stalin etc. Situaţia respectivă e conştienti­zată de către Puţin şi cele două Dume de Stat ale Federaţiei Ruse, de către Smirnov-separatistul, de către puterea de la Chişinău, şi, in­discutabil, de către autorii Proiec­tului. Din acest considerent nici nu pun în discuţie noţiunea nebuloasă „diaspora moldovenească”, care fi­gurează în Proiect, dar care nu poa­te fi definită.

    Proiectul, sub pretextul „con­solidării păcii interetnice”, de facto urmăreşte un singur scop – legifera­rea la nivel naţional a limbii ruse. lată imperativele Proiectului: „…neadmi-terea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vieţii statului şi societăţii” („Dispoziţii ge­nerale”), „…asigurarea de condiţii pentru păstrarea şi dezvoltarea în continuare a funcţiilor oficiale ale lim­bii ruse” („Sarcinile politicii naţiona­le de stat”).

    Acest Proiect, dacă va deveni o lege organică, va expune unui proces sigur de degradare nu numai limba ro­mână, limba populaţiei titulare, ci şi limbile etniilor minoritare, cu excepţia celei ruse, motiv pentru care respec­tivul document trebuie respins cu toa­tă vehemenţa. Promovarea lui ar în­semna o nouă încercare de a accele­ra procesul de deznaţionalizare a ro­mânilor moldoveni.

Leave a Reply to observator Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *