Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Cum mor pruncii la Institutul…

Cum mor pruncii la Institutul Mamei şi Copilului

Trei medici de la Institutul Mamei şi Copilului (IMC) au fost condamnaţi joi, 13 august 2015, la doi ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepselor pe un termen de probă de doi ani, fiind găsiţi vinovaţi de malpraxis. Condamnarea vine după ce, pe 26 octombrie 2011, primind o naştere, învinuiţii nu ar fi monitorizat corespunzător evoluţia travaliului şi, în urma inacţiunilor medicilor, a avut loc lezarea cerebrală definitivă a nou-născutului, fapt ce a provocat invalidizarea ulterioară a acestuia. La începutul acestui an, copilul a decedat.

Un alt caz, la fel, tragic, a avut loc la IMC la începutul acestei luni. Părinţii copilului, născut pe 4 august şi decedat pe 5 august, spun că moartea micuţului lor, la doar 26 de ore de la naştere, s-ar fi întâmplat din vina medicilor, pe care-i acuză de neglijenţă. De cealaltă parte, medicii se apără, afirmând că, în acest caz, anomaliile pe care le avea copilul încă din burta mamei ar fi fost incompatibile cu viaţa.

Neglijenţa medicilor face victime

În octombrie 2011, Marcela Dulea urma să aducă pe lume cel de-al doilea copil în familia sa. După o sarcină care a decurs normal, Marcela spune că a fost internată pentru a naşte la IMC din Chişinău. Aici i s-ar fi administrat greşit, într-o proporţie prea mare, preparatul numit „Oxitocină”. „Ca uterul să se deschidă mai rapid, mi-au administrat oxitocină, doar că, doza fiind prea mare, uterul a început să se contracte haotic. Din cauza asta, dar şi a presiunilor medicilor pe burtă, capul fetiţei a fost, pur şi simplu, strivit. Când s-a născut, ea era deja în comă, avea doar bătăi slabe ale inimioarei”, povesteşte femeia. Ea mai spune că, deşi după naştere medicii îi preziceau ore numărate de viaţă, fetiţa a trăit aproape 3 ani şi 3 luni, timp în care părinţii au depus toate eforturile să o salveze. Din păcate, însă, nu au reuşit. La începutul acestui an, Bianca, fetiţa născută la 26 octombrie 2011, a decedat. „Mă simt o mamă curată, pentru că noi am luptat până la sfârşit şi am făcut totul ca să o salvăm. Bianca a trăit trei ani şi ceva, dar într-o stare foarte gravă. Ea nu se mişca, nu putea mânca. Primele 7 luni am stat doar în spital. După ce ne-am externat, medicii nici nu s-au mai interesat de soarta ei. Din contra, după o jumătate de an, când ne-am dus cu ea la investigaţii, medicii s-au mirat că fetiţa încă mai trăieşte”, spune, cu lacrimi în ochi, Marcela Dulea.

Un alt caz înregistrat la IMC, soldat cu decesul unui nou-născut, a avut loc pe 5 august, curent. Părinţii unui copil, care a murit la doar o zi de la naştere, acuză medicii că nu i-ar fi acordat mamei atenţia necesară şi că, în timpul naşterii, i-ar fi provocat copilului mai multe traume, din cauza cărora micuţul a decedat. „În timpul sarcinii, medicii spuneau că totul e bine. Chiar şi în ziua când s-a născut copilul au zis că totul e normal şi că, peste 3 zile, îi vor da copilul mamei. A doua zi, însă, ne-au spus că a murit. Cum aşa? Ei spun că o fi avut fracturi încă din burta mamei. Cum să aibă fracturi din burtă? Noi doar am trecut uziul (n.red., ultrasonografia) cu o zi înainte de a naşte? Cum copilul poate să se nască cu piciorul sau cu mâna ruptă sau cu traumatism la cap? Ei au apăsat pe burtă în timpul naşterii şi l-au fracturat. Avem rezultatele la toate controalele, dar nu le mai demonstrezi nimic”, declară Petru Lungu, tatăl copilului decedat.

Imediat după decesul copilului, am încercat să discutăm despre acest caz cu Ştefan Gaţcan, directorul IMC, dar angajata din anticamera directorului a spus că acesta este plecat şi nu ştie când va reveni. În schimb, Doru Dendiu, purtătorul de cuvânt al directorului, a spus că Ştefan Gaţcan a ordonat constituirea unei comisii care ar investiga cauzele morţii nou-născutului. „Deocamdată sunt cunoscute doar cauzele primare, urmează expertiza medico-legală”. Ulterior, purtătorul de cuvânt al directorului IMC ne-a expediat următoarea precizare: „La 01.08.2015 Mariana L., 20 de ani, a fost internată pentru naştere la IMC. Naşterea a avut loc pe cale naturală la 04.08.2015, ora 5:10, greutatea 2.740. Diagnoza la naştere: sarcina 40–41 săptămâni, naşterea 1, prezentaţie pelviană (cu posteriorul înainte), malformaţii ale septului osteoarticular. Oligoaminos, asfixia nou-născutului. Copilul a fost resuscitat în sala de naştere şi transferat în secţia terapie intensivă, unde medicii neonatologi au stabilit diagnosticul de malformaţii osteoarticulare, asfixie obstetricală, retard de creştere a fătului şi sindrom de aspiraţie a lichidului amniotic. Decesul a survenit la 05.08.2015, ora 7:30, cu diagnosticul clinic final după cum urmează: malformaţii osteoarticulare, osteogeneză imperfectă, fracturi ale oaselor tubulare (antebraţ şi gambă dreaptă), fracturi claviculare consolidate. Asfixie obstetricală. Sepsis neonatal precoce (infecţie intrauterină) cu complicaţiile: sindrom doloric, tulburări metabolice, sindrom CID, şoc distributiv pe un fundal de retard de creştere a fătului”. „Cazul clinic urmează a fi discutat în comun cu medicii din sectorul primar, după finalizarea expertizei morfopatologice”, a mai precizat Dendiu.

532-fetita-imcMalpraxisul se pedepseşte

În paralel cu eforturile de a salva viaţa Biancăi, familia Dulea a încercat să-şi facă dreptate acţionând în judecată medicii care i-au distrus viaţa copilului lor. După 3 ani de cercetări şi expertize medico-legale, joi, 13 august 2015, trei medici de la IMC au fost condamnaţi la 2 ani de privaţiune de libertate, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de doi ani, în timp ce un al patrulea medic a fost găsit nevinovat, fiind achitat.

De asemenea, sentinţa pronunţată de judecătoarea Maria Ţurcan de la Judecătoria Botanica, îi privează pe cei trei condamnaţi de dreptul de a ocupa funcţia de medic sau alte funcţii în domeniul practicării medicinei pe o perioadă de 4 ani.

Potrivit celor constatate de procurori, cei doi medici ginecologi-obstetricieni, moaşa-şefă şi şefa de studii a Catedrei obstetrică şi ginecologie din cadrul IMC nu ar fi monitorizat corespunzător evoluţia travaliului, nu au depistat instalarea suferinţei acute fetale şi starea gravă a fătului şi au aplicat cu întârziere procedeele de resuscitare a nou-născutului. În urma inacţiunilor medicilor, a avut loc lezarea cerebrală definitivă a copilului nou-născut, care a suferit „asfixie obstetricală gravă”, ceea ce a cauzat invalidizarea ulterioară a acestuia.

Marcela Dulea, mama fetiţei decedate, consideră prea blânde pedepsele aplicate şi spune că va contesta decizia primei instanţe la Curtea de Apel. „Sper că următoarea instanţă îşi va schimba sentinţa şi va trage la răspundere şi medicul de gardă, achitat acum. Noi ce am avut de pierdut, am pierdut deja, aşa că vom merge până la sfârşit. Dacă va fi nevoie, vom ajunge şi la CtEDO, deoarece e un caz strigător la cer. S-a văzut clar că este o greşeală a medicilor, dar ei nu recunosc. Aş vrea foarte mult ca părinţii care au păţit la fel să nu se descurajeze, pentru că numai împreună, scoţând la iveală aceste cazuri, s-ar putea de evitat asemenea tragedii pe viitor”.

Spre deosebire de familia Dulea, Petru Lungu spune că nu va acţiona medicii în judecată, deoarece nu are încredere în justiţia de la noi. „Nu are rost să-i dăm în judecată. Nimeni nu le face nimic. Nu vreau să umblăm pe drumuri şi la urmă să ieşim tot noi vinovaţi. Nu se hotărăşte nimic. Ei au bani, au medicii lor, pun ce diagnostic vor. Nu le poţi demonstra nimic. Azi, în Moldova, se cumpără tot”.

Expertiză cu rezultate diferite

Marcela Dulea spune că nu a fost uşor să obţină în instanţă condamnarea celor care se fac vinovaţi de traumatizarea copilului său. Femeia susţine că medicii au încercat să se acopere unii pe alţii pentru a scăpa basma curată. „Prima expertiză a fost făcută de Ministerul Sănătăţii, care a constatat că nu a fost nicio neglijenţă din partea medicilor apoi, după ce am făcut mai multe demersuri, procurorul a cerut expertiza în România. Acolo au confirmat că, chiar şi după administrarea oxitocinei, tragedia putea fi evitată, dacă medicii monitorizau corect şi la timp travaliul şi, mai ales, dacă era chemată echipa de reanimare încă înainte de naşterea copilului, pentru a fi intubat şi reanimat la timp”, spune Marcela Dulea.

Întrebat cum se explică diferenţele dintre constatările expertizelor medico-legale efectuate la Chişinău şi Bucureşti, Roman Eremciuc, procuror adjunct la Procuratura Botanica, cea care a investigat dosarul celor patru medici acuzaţi de malpraxis, a precizat pentru Sănătate INFO că acest lucru s-ar putea întâmpla din cauza relaţiilor de colegialitate şi solidaritate a medicilor legişti faţă de doctorii practicieni. „Anume din acest motiv am cerut să fie efectuată expertiza medico-legală internaţională, în România. Doar aşa putem stabili adevărul. Şi nu e primul caz. În ultimul timp, apelăm foarte des la expertize în străinătate. Mai întâi facem în ţară, după care apelăm la experţi internaţionali”.

O cu totul altă explicaţie are, însă, Valerii Savciuc, directorul Centrului de Medicină Legală. „În România sunt unele protocoale, la noi – altele. Legislaţia în străinătate e una, la noi – alta. Este, totuşi, o diferenţă între două state, fiecare cu legislaţia sa. Şi în asistenţa medicală sunt diferenţe, acolo poate se practică unele procedee care la noi nu sunt disponibile. Nu-i adevărat ce spun procurorii şi ce se vehiculează prin presă că noi încercăm să apărăm medicii practicieni. De altfel, expertiza medico-legală se efectuează ca ceva suplimentar la dosar, judecătorii decid să ţină sau nu cont de aceasta”.