Culisele microbuzelor (III): Cine vrea capul lui Mămăligă?

Preşedintele Asociaţiei Transportatorilor Privaţi a fost reţinut în flagrant de oamenii legii, iar mai multe firme din domeniul transportului privat de călători s-au arătat deranjate de articolele publicate de ZdG, despre problemele din sistem.

După cele două articole apărute în ZdG, despre proprietarii de microbuze şi despre procesul de vânzare/cumpărare a unui loc pe rută, am primit mai multe mesaje din partea firmelor din domeniu. Cei mai insistenţi au fost cei de la “Auto-Rapid” care, după ce ne-au vizitat, ne-au adus şi o scrisoare. Ei spun că au citit cu atenţie cele două articole şi “cu multe suntem de acord, dar, avem observaţii”.

Nemulţumirea administratorilor

Cele mai mari neplăceri celor de la CP “Auto-Rapid” le-a provocat răspunsul unui angajat despre felul în care am putea obţine o rută. Deşi atunci angajaţii de la CP “Auto-Rapid” ne-au spus că “poate luaţi vreun loc în arendă, care costă 100 de euro pe lună”, acum, ei spun că nimeni de la ei nu ar fi putut spune aşa ceva. Se pare că, pentru răspunsul sincer al unei angajate a firmei privind arendarea unei rute ce aparţine C.P. “Auto-Rapid”, aceasta ar putea fi demisă.

„Niciunul de la noi nu a spus aşa ceva. Întotdeauna răspundem una şi aceeaşi. Adresaţi-vă la Primărie. Autobuzele la noi sunt îndreptate de la Primărie, prin intermediul Direcţiei Transport…  Apropo, o rutieră achită mai mult de 20 de denumiri de impozite şi taxe la buget”, scriu cei de la “Auto-Rapid”.

„Referitor la vânzarea multiplă a rutelor, trebuie menţionat că, în 1997-1998, s-a organizat o licitaţie oficială de vindere a locurilor pe rute. S-a petrecut aceasta în sala de festivităţi a Preturii Centru. După asta, persoana care a cumpărat locul pe rută la licitaţie, ilegal, îl revindea. “Concubinajul nu poate fi interzis”. Administratorii rutelor aici nu sunt implicaţi”, se mai spune în scrisoare.

300—800 de lei lunar pentru fiecare microbuz

Revenind la problemele transportului privat de pasageri, descrise în numerele anterioare ale ZdG, astăzi abordăm câteva dintre problemele depistate de transportatori. Aceştia se declară nemulţumiţi de taxa pe care o plătesc lunar Primăriei pentru fiecare microbuz, sume care variază între 300 şi 800 de lei. Astfel, în jur de 20 milioane de lei ajung anual în bugetul Primăriei de pe urma microbuzelor.

„De exemplu, întreprinderea mea plăteşte lunar 200 mii de lei Primăriei. E nedrept. Noi considerăm că asta-i dublă impozitare. Taxa se numeşte “taxă pentru dreptul de a presta servicii de transport călători. Cine în lumea asta mai plăteşte aşa taxă pentru dreptul de a lucra? Pentru acest drept, am licenţă. Pentru că folosim străzile, plătim impozit rutier”, ne-a spus Ion Mămăligă, preşedintele ATP şi directorul Agenţiei de Transport “Microbuz”. Acesta are soluţii şi pentru o altă problemă, cum ar fi cea a şoferilor nepoliticoşi.

De ce nu se dau bilete?

Mămăligă spune că a propus crearea unei baze de date în care să fie incluşi toţi şoferii de microbuze, pentru  a se evita angajarea celor care au fost daţi afară de pe alte rute. ”Ne confruntăm cu un fenomen pe care nu îl putem suporta. Şoferii cu probleme, demişi de un administrator, se angajează la altul”, a remarcat el.

Persoane din domeniu ne-au explicat că rezolvarea altei probleme importante din domeniu, cea a biletelor de călătorie, care ar putea oferi date mai exacte cu privire la banii care circulă în sistem, este una destul de complicată. Aceştia susţin că “dacă s-ar duce o evidenţă strictă a banilor şi dacă persoanele care deţin microbuzele şi le pun pe rute nu ar gestiona banii, s-ar distruge sistemul. Oamenii ăştia ar pleca, nu ar mai dori să activeze”, sunt siguri administratorii de rute.

De remarcat că pentru a avea o firmă în domeniul transportului de pasageri este nevoie de licenţă, care se obţine de la Camera de Licenţiere şi care costă 2500 de lei. Ulterior, poţi participa la licitaţiile de rute organizate de către Primăria Chişinău. În ajunul unei asemenea licitaţii, se crează o comisie specială, formată din aleşi locali, care ia deciziile cu privire la împărţirea rutelor. O atare licitaţie s-ar putea organiza în cel mai scurt timp, susţin surse din cadrul Primăriei.

E nevoie de reguli noi

Oleg Cernei, consilier municipal:

despre faptul că o firmă poate gestiona un număr nelimitat de rute:

„Trebuie de stabilit numărul maxim de rute pe care poate să le aibă un administrator de rută. Până acum nu a fost stabilită o limită, pentru că nimeni nu s-a prea interesat, dar şi pentru că acest domeniu este unul foarte profitabil, în care sunt implicaţi reprezentanţi ai ministerelor de forţă, MAI, CCCEC, PG. Să nu credeţi că aici activează oameni simpli. Rutele poti fi administrate de persoane fizice, dar ele au o acoperire politică sau administrativă la nivelul cel mai înalt. Acum se impune de a stabili noi reguli. Ne-am gândit chiar să contractăm acest gen de servicii cu fiecare posesor de unitate de transport. Atunci, scoatem aceşti intermediari, administratorii de rute, care, de fapt, sunt intermediari care acumulează taxe lunare. Marea majoritate dintre ei nu au parcuri, parcări cu asistenţă tehnică. Avem doar administratori care stau cu ştampila în buzunar şi cu licenţa”.

despre vânzarea/cumpărarea unei rute:

„E o problemă. Dacă sunt rute disponibile, ele se acordă prin dispoziţia pregătită de Direcţia Transport, semnată de viceprimarul de ramură. Însă, în momentul în care există ruta unui proprietar, aici există regula de piaţă. Ei negociază direct. Aici nu e implicată Primăria mun. Chişinău. Noi  ştim că se vând aceste rute, dar, din păcate, nu avem pârghii pentru a-i sancţiona pe cei implicaţi. Cred că ar trebui de reglementat ca cel care a deţinut ruta şi care vrea s-o vândă să nu poată face asta decât cu decizia Direcţiei Transport. E un business, afacere tenebră.  Acum primarul insistă ca, pe lângă discuţiile despre majorarea tarifelor, să fie discutate şi toate aceste lacune care se regăsesc în regulamentul de activitate şi să fie semnat un nou acord, între transportatori şi Direcţia Transport”.

despre posibilităţile de a controla banii care circulă în sistem:

„Noi vom putea verifica şi vom şti câţi bani circulă în sistem doar atunci când va fi un sistem electronic de taxare. Când va fi sistem electronic, te-ai urcat în microbuz, ai luat cardul, ai lipit cardul respectiv, te-ai înregistrat şi totul este sub control. Atâta timp cât nu o să avem un sistem autorizat de taxare şi de înregistrare, nu vom şti care-s veniturile. Administratorii de rute ştiu însă foarte bine câţi bani se fac zilnic, pentru că ei au la fiecare staţie terminus un fel de responsabili şi ştiu fluxul de călători din fiecare zi. Problema e că toţi aceşti bani se adună în numerar, fără a fi eliberate tichete, iar seara toţi banii se adună de către administratori. Seara ei merg acasă cu sacoşele pline cu bani fără a fi puse la evidenţă aceste surse şi fără a fi plătite taxe şi impozite către stat”.

despre taxa pe care o achită lunar administratorii de rute către Primărie:

„Astea-s taxe aprobate prin decizia Consiliului Municipal. Plata depinde de rută, de fluxul de călători. Da, ea este de la 300 până la 800. Acum însă vrem să stabilim alte taxe şi nu este exclus să fie majorate”.

despre securitatea călătorului cu microbuzul:

„Acum este o schimbare, pentru că s-au adus microbuze mai moderne. Lasă însă de dorit cultura şoferilor, faptul că trec la roşu. Avem date de la Poliţia Rutieră precum că ei au  peste 200 de procese-verbale întocmite pe numele şoferilor. Există goana asta după 3 lei. Şoferii nu tratează călătorul ca pe un om căruia trebuie să-i asiguri un confort. El îl tratează ca pe 3 lei. Ei fug pe stradă pentru 3 lei. Are sau nu loc pasagerul în microbuz, pentru şofer nu contează. Poate chiar călătorul să stea deasupra şoferului. Noi vrem acum să impunem nişte condiţii. Vrem ca microbuzele să staţioneze doar în staţiile de aşteptare, la fel ca troleibuzele. Vrem ca cei care vor încălca regulile de circulaţie să fie lipsiţi de dreptul de a mai presta asemenea servicii. Vrem ca lângă şofer să fie o linie roşie, ca la bancă, iar şoferul să nu aibă dreptul să ia călători după această linie roşie. Acum şoferii iau cât mai mulţi pasageri, fără a le asigura o securitate la trafic. Plus că la staţiile terminus e dezastru”.

despre planurile de viitor ale Primăriei:

„Dorim să schimbăm aceste microbuze cu transport de mare capacitate, aşa cum am făcut cu ruta 122, de exemplu. E o soluţie, pentru că, din păcate, doar 25 % din ce se acumulează în urma activităţii microbuzelor este o activitate legală, înregistrată. Restul de 75 % este o activitate tenebră, pentru că nimeni nu arată aceste venituri. Şoferii primesc salariile în plic…”