Crestomaţia torturii

Circa o mie de persoane reţinute de poliţie în stradă, în licee, în universităţi şi în apartamente după ziua de 7 aprilie. Majoritatea – bătuţi cu cruzime, unii electrocutaţi, unii morţi din cauza traumelor, unii dispăruţi fără urmă. Toate acestea se întâmplă în ţara care a ratificat, în 2006, Protocolul ONU împotriva torturii.

Cu puţin timp în urmă, R.Moldova a ratificat Protocolul Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii, care prevede mecanisme independente pentru prevenirea tratamentelor inumane. După aceasta legislaţia naţională a fost armonizată cu prevederile internaţionale, astfel încât să nu mai existe nicio uşă închisă în nicio instituţie, atunci când va exista un semnal de tortură. A fost creat şi un Mecanism de Prevenire a Torturii (MPT), în baza căruia un Consiliu Consultativ (CC) are expres dreptul de a intra în orice instituţie, inclusiv sector de poliţie sau închisoare, pentru a documenta orice caz de tortură, dacă există semnale.

«R. Moldova a fost arătată ca un model pentru alte state ale lumii, după crearea MPT», ne-a spus zilele trecute Edwin Berry, consilier pentru Drepturile Omului în cadrul misiunii ONU din Moldova.

«Da, Moldova a fost un model pentru alte ţări la capitolul legislaţie antitortură, dar este acum un antimodel la capitolul respectării acestor legi», a declarat ieri Vanu Jereghi, vicepreşedintele CCMPT.

Indicaţii împotriva ONU

Potrivit legislaţiei, există trei autorităţi abilitate să intre în sectoarele de poliţie sau în închisori, atunci când sunt semnalate cazuri de tortură: avocaţii parlamentari din cadrul Centrului Naţional pentru Drepturile Omului, membrii CCMPT şi avocaţii, dacă persoana torturată are avocat.

În ultimele zile s-a constatat că, de facto, CCMPT nu are acces la sectoarele de poliţie. „Am solicitat vizite la tinerii din sectoarele de poliţie, deoarece sunt numeroase semnale de tortură. Deşi legea ne asigură accesul în aceste instituţii, ni s-a interzis categoric să intrăm în sectoarele de poliţie de la Ciocana, Râşcani, Centru, Buiucani şi la Comisariatul General de Poliţie”, ne-a declarat Vanu Jereghi.

Luni, 13 aprilie, am mers la Comisariatul General de Poliţie (CGP). Liste lungi cu nume de tineri erau afişate la intrare, în timp ce dubiţe poliţieneşti intrau din jumate în jumate de oră pe poarta mare. „Cred că îi aduc pe cei arestaţi azi. Doamne, ce îi mai bat acolo”, a gândit în glas una dintre femeile care examinau lista. „Păi, cum să îi aresteze azi? Am înţeles că i-au arestat pe cei care trebuie marţi şi miercuri”, a spus altă mamă. „Pe al meu l-au arestat ieri, duminică, au venit şi l-au luat de acasă”, a continuat altă femeie. Oamenii priveau în tăcere dubiţele care intrau, şi vorbeau în şoaptă, dacă decideau să spună ceva.

Cetăţenia României – rău şi bine

„Spuneţi-mi, va rog, dacă are cetăţenia României – asta e mai rău sau mai bine?”, a întrebat un tată cu cearcăne grele sub ochi. „E mai rău, de asta l-au şi închis”, – au constatat imediat câţiva din umbrele listelor. „Nu-i drept, acum e mai rău, dar pe urmă o să-i fie mai bine, dacă scapă de aici, va avea unde se duce. Europa e mare, îşi găseşte el un loc sub soare. Iaca nu ştiu ce vor face cei care nu au cetăţenie, cum să se descurce după asta? Cum să mai trăim aici?”. Sunt secvenţe din dialogul purtat cu părinţii, luni, lângă CGP. Un poliţist a avut grijă să întrebe cine sunt, spunându-mi să nu întreprind nimic (eram în afara Comisariatului, în spaţiu public) până nu îşi va informa superiorii şi va întreba dacă mi se permite sau nu să fotografiez listele (afişate în public). Un alt subiect discutat de oameni ţinea de avocaţi. Unde să găseşti un avocat bun, cât costă. Unii au zis că au făcut apel la avocaţii publici, dar li s-au cerut bani grei şi au renunţat la acele servicii. Arestările i-au găsit fără bani puşi deoparte.

La redacţie ne-a vizitat unul dintre părinţi, care a confirmat că i s-au cerut mii de lei pentru asistenţă. Am solicitat părinţii să sune în prezenţa noastră la Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat (CNAJGS), la nr. 49 63 39. „Avem nevoie de avocat pentru un tânăr luat de poliţie, cât o să coste?”- a întrebat părintele. „De fapt, avocaţii noştri acordă asistenţă pe gratis, dar unii avocaţi cer bani”. „Dar care e taxa, ca să ştim?”, „Nu vă pot spune, fiecare are taxa sa. Încercaţi să cereţi un contract de la ei, ca să aflaţi taxa”, i s-a spus mamei.

Gratis sau cu 3000 de euro

ZdG a primit şi un comunicat de presă de la CNAJGS, în care se spune că peste 100 de avocaţi acordă asistenţă gratuită tinerilor reţinuţi în timpul protestelor, iar dacă nu îşi îndeplinesc corect atribuţiile să fie informaţi la telefonul 49 63 39. Am revenit şi noi cu un apel, semnalând despre dialogul mamei, purtat la sediul redacţiei. „Acordăm asistenţă garantată de stat doar persoanelor care au apelat direct la CNAJGS. De la ceilalţi poate să se ceară bani”. Explicaţia a fost confuză, deoarece părinţii spun că nu pot contrazice un avocat, atunci când acesta vrea bani.

Marţi, unul dintre tinerii eliberaţi recent, Iurie Crăciuneac, a povestit despre tunelul morţii şi despre felul în care au fost torturaţi de poliţişti, el şi alţi circa 300 de tineri doar din Cahul. În acelaşi cadru, Crăciuneac a relatat cum e cu accesul la avocaţi în comisariatele de poliţie: „Părinţii sunau pe la avocaţii garantaţi de stat, iar aceştia cereau câte 3 mii de euro pentru reprezentare în instanţă”.

În aceste zile, microbuze pline cu părinţi îndureraţi veneau la Chişinău: la sectoarele de poliţie şi la Penitenciarul nr. 13. Potrivit semnalelor pe care le-am primit vineri noaptea de la acest penitenciar, mai multe zeci de tineri au fost transferaţi aici de la secţiile de poliţie. „Când i-au descărcat pe toţi, ei au început a striga, pentru asta i-au bătut cu cruzime”, ne-a comunicat cineva din închisoare.

Luni dimineaţă, la biroul de primire a coletelor de la Penitenciarului nr.13 era agrlomeraţie ca de obicei. Erau oameni care nu ştiau nimic, decât faptul că „Pe al nostru l-a adus poliţia aici. Ce să facem?”. Rudele deţinuţilor „mai vechi” le explicau cu îngăduială câtă „tuşonkă” şi „zguşcionkă” e voie de transmis şi că „dacă se poartă frumos, nici nu îi bat”.

28 bătuţi în 8 m.p.

Edwin Berry, consilier pentru Drepturile Omului al ONU în R. Moldova, a reuşit să viziteze sâmbătă Penitenciarul nr.13 şi să discute cu cel puţin 40 dintre tinerii arestaţi în urma protestelor. «Nu am mai văzut aşa ceva», a declarat Berry. Consilierul ONU susţine că «Toţi aveau urme de bătăi. Practic toate persoanele pe care le-am văzut aveau 18-24 de ani».

Tinerii i-au declarat că au fost bătuţi în cadrul sectoarelor de poliţie sau la CGP. Ei au mai spus că au fost deţinuţi acolo în celule mici de câte 8 m. p., câte 25 sau 28 de persoane. Li se dădea puţină apă, iar produse alimentare practic defel. Majoritatea dintre ei s-au plâns pe imposibilitatea întâlnirilor cu avocaţii.

«Din ceea ce au povestit tinerii nu reiese că primesc îngrijiri medicale adecvate», a mai spus reprezentantul ONU. Au fost luate imagini despre urmele de tortură şi va solicita un dialog cu ministrul de Interne. Datele colectate vor fi utilizate pentru informarea comunităţii internaţionale. «Din ceea ce am văzut şi am auzit, pot considera că e vorba de grave încălcări ale drepturilor omului. E vorba de aplicarea tratamentelor inumane şi degradante, precum şi de îngrădirea dreptului la consiliere juridică, la proces echitabil, la condiţii adecvate de detenţie», a spus expertul.

Ombudsmanul public are contract privat

Vanu Jereghi a fost şi el împreună cu consilierul ONU la penitenciar. „Am reuşit să vedem doar 40 din 80 de tineri, căci seara, în penitenciar, se stinge lumina. Avem imagini cu toate cazurile de maltratare şi informăm în permanenţă comunitatea internaţională despre tot ce se întâmplă”, a spus Jereghi.

Dacă din închisoare au fost documentate 40 de cazuri de tortură, la sectoarele de poliţie rămân mai multe sute de tineri torturaţi despre care nu se ştie nimic.

Creat ca o autoritate publică independentă, care să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, Centrul pentru Drepturile Omului nu a emis niciun comunicat în aceste zile şi nu a explicat dacă a vizitat tinerii torturaţi în sectoarele de poliţie sau nu.

Anatol Munteanu, directorul acestui Centru, a explicat ieri, pentru ZdG, după ce a petrecut 2 ore în emisie la postul de radio „Antena C”, că nu are timp de interviu pentru ziarul nostru, deoarece are „contract cu Antena C”. Amintim că avocaţii parlamentari sunt numiţi de către Parlament, iar Munteanu a deţinut anterior în fond doar poziţia de procuror.

Alina RADU