Clientul model şi sătenii înglodaţi în datorii
„A avut nevoie de bani ca să cumpere pământ şi să construiască sere. A venit la mine şi m-a rugat să iau un credit. I-am oferit ajutor”, aşa îşi începe povestea Angela Reu. Aceeaşi istorie am auzit-o de la mai multe persoane din Oniţcani, Criuleni. Au acceptat să fie debitori şi codebitori, să ia credite de peste 50 mii de lei la rugămintea unei sătence, fără a semna vreun act cu aceasta. Acum primesc scrisori de la compania financiară, sunt citaţi în judecată, pe motiv că nu au restituit creditele. Între timp, penalităţile s-au dublat.
În 2007, Angela Reu împreună cu Nina Vozian s-au adresat la „Microinvest” SRL , filiala Criuleni, pentru a solicita un împrumut în sumă de 60.000 lei. „Nina a avut nevoie de bani şi s-a adresat la mine. În 2005, mai luasem un împrumut pentru ea. Atunci l-a restituit. Aşa am acceptat şi de această dată”, explică Reu. Deşi nu a semnat nicio recipisă cu Nina Vozian, argumentând că ia acest credit pentru ea, nu-şi făcea mari griji, şi asta pentru că are un codebitor – obligat să restituie suma respectivă, dacă debitorul este inapt. Garantul, însă, strânge din umeri şi spune că nu a semnat niciun contract în 2007. „Pe 29 mai 2009, mi-a venit o scrisoare de la „Microinvest” SRL. Atunci am aflat că, pe 17 decembrie 2007, mi-am asumat obligaţia de a răspunde în faţa creditorului pentru onorarea obligaţiilor debitorului Reu. Deoarece sumele datorate de Reu nu au fost achitate până în prezent, trebuie să achit 53 349,05 lei. La început nu ştiam ce se întâmplă. Mă gândeam că poate am luat vreun credit şi am uitat”, îşi deapănă istoria Gheorghe Jenerenco.
„Noi suntem clienţii ei”
În 2005, pentru prima dată, Jenerenco, la rugămintea Ninei Vozian, care e şi cumătra acestuia, a acceptat să fie codebitorul Angelei Reu. Toţi trei, Reu, Vozian şi Jenerenco, s-au adresat la „Microinvest” SRL, filiala Criuleni. Au semnat un contract de împrumut a 12 mii de lei. Jenerenco şi acum îşi aminteşte că, după ce a prezentat buletinul de identitate şi a semnat contractul, Nina a luat 12 mii de lei, în bancnote câte o mie. Pe 2 iunie 2009, după ce a primit scrisoare de la companie, codebitorul s-a adresat la filiala Criuleni. „L-am întrebat pe Serghei Tanasiev, împrumutătorul, ce-i cu scrisoarea. El a dat din umeri şi m-a întrebat cum a ajuns buletinul meu la Vozian. Aşa mi-am dat seama că ei au făcut acest contract în baza buletinului de identitate care era acolo. Semnătura mea e uşor de făcut. Cum a apărut semnătura pe acest document, dacă eu nu eram acolo?”, se întreabă păgubaşul, care susţine că nici nu-l cunoaşte pe Tanasiev, iar în acea zi nu a fost la Criuleni.
Contactat de ZdG, Serghei Tanasiev a refuzat să vorbească, făcând trimitere la administraţie. Igor Gheorghiţa, juristul „Microinvest” SRL, a declarat că nu discută acest subiect cu persoane terţe. „Pe parcursul procesului de judecată, ne abţinem de la comentarii”.
Întrebată dacă a mers împreună cu Jenerenco la „Microinvest” SRL, pentru a semna contractul, Reu ne-a răspuns: „Nu ştiu când a semnat el ca să fie garant. Eu nu am vorbit cu el. Nina Vozian a discutat. Nici nu ştiu cum s-a dat acest credit sau când au făcut documentele. Ştiu doar că noi suntem clienţii ei, iar ea va întoarce banii”.
Este sau nu codebitorul obligat să fie prezent la semnarea contractului de împrumut? Am adresat această întrebare angajaţilor „Microinvest” SRL. Svetlana, persoana care a răspuns la telefon, după ce a adresat mai multe întrebări, a confirmat obligativitatea prezenţei acestuia. „Chiar dacă garantul se află în altă localitate, el trebuie să prezinte adeverinţa despre salariu, care poate fi expediată prin e-mail sau fax, alte documente, iar la semnarea contractului trebuie să fie chiar el”, a explicat angajata instituţiei.
„Microinvest” SRL este o organizaţie de microfinanţare, lansată pe piaţa financiar-bancară în aprilie 2003, pentru a contribui la crearea şi dezvoltarea întreprinderilor prin oferirea de servicii financiare şi consultanţă.
Pe 29 noiembrie 2007, „Microinvest” SRL i-a acordat Ninei Vozian un împrumut de 500.000 lei cu o dobândă de 25,44 % anual pentru un termen de 36 de luni. Din perspectiva garantării restituirii de către Vozian a împrumutului, pe 30 noiembrie 2007, Vasile Vozian, soţul acesteia, în calitate de debitor ipotecar, a transmis în ipotecă mai multe bunuri imobiliare, amplasate la Oniţcani, Criuleni: un teren pentru construcţii, o casă de locuit, trei construcţii accesorii şi trei terenuri pentru grădinărit. La 27 aprilie 2010, „Microinvest” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Vozian, cerând transmiterea în posesie a bunului ipotecat. Până la acel moment, Nina Vozian nu respectase graficul de rambursare, înregistrând datorii la tranşele împrumutului şi la dobânda aferentă. Pe 3 august 2010, Judecătoria Criuleni decide să-l deposedeze pe Vasile Vozian şi transmite silit în posesia „Microinvest” SRL bunurile imobiliare cu evacuarea persoanelor şi bunurilor acestora din imobile, fără acordarea altor spaţii locative.
„Nurorile, feciorii îmi fac cucuie în cap”
Deoarece a vrut să obţină contractul şi să-şi vadă cu ochii săi semnătura, Gheorghe s-a adresat în mod repetat la „Microinvest” SRL. „Am alergat la ei ca să obţin copia contractului. Abia pe 8 decembrie 2009, am reuşit. Vreau să dau de capăt. Nurorile, feciorii îmi fac cucuie în cap”, spune acesta. Conform contractului de împrumut cu destinaţie specială cu dobândă, CRTS – 144.07 din 17 decembrie 2007, semnat la Criuleni, creditorul, adică „Microinvest” SRL, acordă Împrumutatului, Angela Reu, un împrumut sub formă de mijloace băneşti cu dobândă, în sumă de 60.000 lei. Suma totală este destinată procurării terenului, în conformitate cu cererea de împrumut. Împrumutul se acordă pe un termen de 24 de luni, cu rata flotantă stabilită iniţial în mărime de 24% anual. Restituirea datoriei, plata dobânzilor aferente şi, după caz, a penalităţilor este garantată de Fidejusor, în acest caz Gheorghe Jenerenco. În cazul achitării cu întârziere a plăţilor, se aplică penalităţi în mărime de 1% pentru fiecare zi de întârziere.
La început de decembrie 2009, Jenerenco a aflat despre existenţa unei ordonanţe judecătoreşti, emisă pe 20 iulie 2009, care dispunea achitarea de către el a sumei de 81 123. 99 lei creditorului „Microinvest” SRL. La 8 decembrie 2009, codebitorul a depus o cerere în instanţa de judecată, cerând anularea ordonanţei, pe motiv că semnătura de pe contractul de împrumut din 17.12.2007 a fost falsificată. Pe 31 decembrie 2009, Judecătoria Criuleni dispune anularea ordonanţei.
Silvia Băţ şi Eugenia Zamşa din Oniţcani au şi ele o poveste destul de lungă. În 2007, la rugămintea Ninei Vozian, au luat un credit de 60 mii de lei, de la „Microinvest”. Până acum, Nina a achitat ceva mai mult de jumătate din sumă, 31.625 lei, iar în fiecare zi le promite achitarea integrală. „Am avut o înţelegere verbală cu Vozian. Nu am semnat nicio recipisă. Ea promite să-i întoarcă până la Anul Nou, deoarece acum nu are bani. Când a venit la noi, a zis că are nevoie de bani ca să construiască sere, să sape o fântână”, îşi deapănă istoria Silvia Băţ, debitoarea. „Ea promite, ne spune să nu avem frică, să nu ne îngrijorăm”, adaugă aceasta. Până acum, pe numele Silviei Băţ au venit vreo patru scrisori în care i se reaminteşte despre obligaţia de a achita datoriile. Recent, Silvia s-a adresat la bancă după un credit, dar a fost refuzată, deoarece are unul şi acela cu datorii.
„Am avut încredere în ea, iar în calitate de specialist am decis să o susţin”
Eugenia Zamşa, garanta şi vecina Silviei Băţ, nici nu doreşte să audă despre acest credit. A avut încredere în Vozian, iar acum nu mai ştie ce să facă. „Vozian m-a rugat să fiu garant. Am acceptat. În 2005 îi făcusem un bine, fiind codebitor. Am primit acasă scrisori de la „Microinvest” şi de la Judecătorie. I le-am dat ei, rugând-o să achite. Ea mârâie. Atât”, spune cu regret, pensionara Eugenia. Chiar dacă Zamşa a fost chemată în judecată, aceasta a refuzat să se prezinte. „Nici nu vreau să mă duc. Vozian are sere, pământ, are cote, înseamnă că are de unde achita creditul. A promis că va achita, am avut încredere în ea, iar în calitate de specialist am decis să o susțin”, povesteşte codebitoarea.
În acelaşi sat, pe o altă stradelă, o altă persoană s-a trezit într-o dimineaţă cu o scrisoare de la „Microinvest”. „Trăiam bine cu ea. Acum cinci ani, Nina mi-a zis că vrea să-şi deschidă o gospodărie ţărănească şi are nevoie de câteva buletine prin care să arate că are oameni la lucru. Nu lucram atunci şi am zis că nu ar fi probleme. I-am dus buletinul de identitate, după care m-am trezit cu scrisori în poartă. De fiecare dată am telefonat-o, iar ea mi-a spus să nu mă tem, deoarece ea o să ne „astupe” pe noi. Nici n-am ştiut în ce eram implicată. Nu au ce să-mi ia. Doar pe mine”, povesteşte S., sub acoperirea anonimatului.
În 2005, „Microinvest” SRL considera cazul Ninei Vozian unul de succes, publicând un articol pe site-ul companiei. „Nina Vozian din Oniţcani, împreună cu familia sa din patru membri, se ocupă de creşterea porcinelor şi a legumelor. În fiecare dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, ea se deplasează la oraş, pentru a oferi primilor cumpărători de pe piaţă ardei, castraveţi, pepeni verzi, cartofi şi bostănei. Evoluţia afacerii acestui antreprenor a cunoscut un moment dificil în mai 2004, când a accesat primul împrumut în sumă de 8 000 MDL pentru o perioadă de 8 luni, pentru construcţia unui sistem de irigare. În decembrie 2004, ea a accesat al doilea împrumut, de 35000 MDL, pe 12 luni, utilizat pentru construirea unei sere de 500m². Acest lucru i-a permis să aducă pe piaţă recolta de primăvară mult mai devreme, la preţuri mai ridicate. În iulie 2005, ea a primit un al treilea împrumut, 115 000 MDL, pe 36 de luni. Cu ajutorul acestui împrumut ea şi-a finanţat construcția unui adăpost pentru animale, şi-a procurat un microbuz pentru transportarea produselor la piaţă. Clienta mulţumeşte companiei „Microinvest” că i-a oferit oportunitatea de a-şi dezvolta afacerea», scrie compania.
Casa Ninei Vozian e chiar în centrul satului, fiind imposibil să nu o recunoşti. Zeci de sere sunt aranjate în dreapta şi în faţa acesteia. Mirosul de roşii proaspăt stropite te ademeneşte îndată ce te apropii de gardul care apără gospodăria. Poarta neagră de fier este încuiată, iar în ogradă nu vezi nici zare de om. Unii vecini zic că Vozian e greu de găsit, iar alţii dau din umeri şi nu doresc să vorbească despre Izaura, cum o numesc ei.
Viorel Chivriga, expert IDIS Viitorul, e de părere că sărăcia, dar şi necunoaşterea legii, îi determină pe oameni să nimerească în astfel de situaţii. „Oamenii ajung în situaţii la care nu s-au gândit. Ei nu cer recipise sau alte documente, fiindcă nu ştiu despre acest lucru.”
Ruxanda TEODOR
