Cine cumpără vapoare la Rezina?
Legislaţia R. Moldova permite vânzarea sau arendarea terenurilor publice doar prin licitaţie. Prin contracte directe, conform Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, acestea pot fi date în arendă „doar proprietarilor construcţiilor amplasate legal pe teren până la intrarea în vigoare a prezentei legi”. Pe terenurile publice arendate se interzice construirea unor obiecte capitale.
Administraţia or. Rezina interpretează prevederile ligislaţiei după propriile interese. Mai mulţi rezineni afirmă că dezordinea din domeniul gestionării patrimoniului public este un exponent elocvent al corupţiei şi protecţionismului, fenomene înrădăcinate în structurile publice din Rezina.
Procedură convenabilă celor cu mâna lungă
Modul de gestionare a patrimoniului public, inclusiv a pământului, este reglementat de numeroase acte normative care, s-ar părea, exclud orice posibilitate de neglijare. Arhitectul Ion Perciun, cu o experienţă de peste 20 de ani în domeniu, ne-a desenat, pe vreo două pagini, o schemă a principiilor urbanismului şi amenajării teritoriului. Perciun spune că procesul de construcţie, de la idee la darea în exploatare, are vreo 10 etape. Autorităţile publice pot autoriza următorul pas doar dacă la etapa anterioară a fost respectată legislaţia în vigoare. Consilierul de Rezina Anatol Cuzuioc susţine, însă, că această procedură complicată nu protejează domeniul public de abuzuri, ci, dimpotrivă, oferă mari posibilităţi de „business” funcţionarilor necinstiţi.
Acum patru ani, s-a făcut o încercare de a demola acest sistem. În cadrul proiectului BIZPRO-Moldova, finanţat de Guvernul SUA, în 15 centre raionale, inclusiv la Rezina, au fost deschise Ghişee Unice, misiunea cărora era să reducă dependenţa cetăţenilor de funcţionari. Eforturile şi cheltuielile pentru fondarea acestor instituţii au fost, însă, aproape zadarnice.
Cazul Gangal
La 5 octombrie 2005, Primăria Rezina a desfăşurat o licitaţie condiţionată de arenda unui teren public cu suprafaţa de 0,0673 ha, situat la intrarea pe bd Şciusev, destinat pentru „obiecte de odihnă pentru copii”. Alături se află două instituţii de învăţământ, piaţa comercială, spitalul raional, policlinica etc. Deşi mulţi oameni de afaceri ar plăti bani grei pentru un lot în această zonă, la acea licitaţie s-a prezentat un singur ofertant: Alexandru Gangal. Primarul Mihail Cuţ a declarat licitaţia nulă şi, prin negocieri directe, i-a oferit lui Gangal terenul în arendă pentru o perioadă de 20 de ani, contra unei taxe anuale de 1800 de lei.
În decizia Consiliului orăşenesc privind expunerea la licitaţie a terenului dat se concretiza că ofertanţii sunt obligaţi să prezinte comisiei de licitaţie proiectele „obiectelor de odihnă pentru copii” şi planurile lucrărilor de amenajare a teritoriului, verificate şi coordonate de specialişti. În contractul de arendă funciară, semnat peste un an (regulamentul oferă pentru perfectare o perioadă de cel mult 3 luni), „obiectul de odihnă pentru copii” nu mai figurează. În schimb, apare prevederea că „Părţile contractante îşi asumă obligaţia să nu divulge prevederile prezentului contract”.
În autorizaţia de construcţie, eliberată peste 2 ani (?!), de noua conducere a primăriei, e vorba de „un centru de oficii” (construcţie provizorie) cu dimensiunile 10×10, în 2 niveluri, cu o zonă de agrement de 573 m2.
La sfârşit de 2009, Gangal cere Consiliului orăşenesc să-i vândă lotul arendat ca „teren aferent centrului de oficii, proprietate privată”. Primăria aprobă cererea şi propune consiliului să o susţină. Majoritatea consilierilor, inclusiv ex-primarul Cuţ, nu acceptă proiectul pe motiv că edificiul ar fi nelegitim. Gangal, la rândul său, consideră neîntemeiat refuzul. „Prin certificatul de urbanism semnat de ex-primarul Cuţ şi ex-arhitectul Udrea, dar şi autorizaţia de construcţie pe care am primit-o de la actuala conducere, administraţia oraşului a legiferat construcţia „centrului de oficii”. Refuzul de a-mi vinde terenul aferent este neîntemeiat”, a declarat Gangal după şedinţa consiliului.
Cazul fraţilor Namolovan
În aceeaşi zonă, tot pe terenuri arendate, fraţii Alexandru şi Serghei Namolovan au ridicat două clădiri în trei niveluri. În una a fost deschis un magazin de mărfuri electronice, a doua, potrivit stăpânilor, este destinată pentru „agrementul tinerilor şi al copiilor”. Alexandru a confirmat că ambele terenuri au fost luate în arendă prin negocieri directe, deoarece la licitaţiile respective nu s-au prezentat şi alţi ofertanţi. Pentru 50 şi, respectiv, 60 de metri2, primăria le-a stabilit o taxă anuală de arendă de câte 500 de lei. Pentru comparaţie, vom menţiona că, anul trecut, primăria a scos la licitaţie de arendă un lot de 12m2, situat chiar alături de imobilele fraţilor Namolovan. Doritori au fost mulţi şi, până la urmă, terenul a fost dat în arendă contra unei taxe anuale de 30 mii de lei. Alexandru ne-a arătat proiectele clădirilor şi o mapă voluminoasă cu documente avizate, menţionând că ambele clădiri au fost înălţate cu permisiunea administraţiei oraşului, în baza autorizaţiilor.
Cazul Sardari
Până în 2009 piaţa comercială din Rezina a fost gestionată de diferite structuri ale cooperaţiei de consum, care, încă în perioada sovietică, primiseră acest teren de circa 1 ha în folosinţă. După ce piaţa a ajuns în gestiunea „Colprodcoop”-ului, o rămăşiţă a Uniunii raionale a asociaţiilor de consum, lumea era foarte nemulţumită de dezordine, dar şi de afacerile dubioase de acolo. „Primăvara, în 2005, spune Efimia Sardari, am auzit că administraţia pieţei vinde loturi pentru gherete. Am decis să construim şi noi câte o gheretă, ca să avem unde face un ban când vom ieşi la pensie. Pentru amplasarea gheretelor am plătit la Uniunea cooperaţiei de consum 4000 de lei. Pavel Cenuşă, preşedintele uniunii (astăzi „Colprodcoop”), ne-a spus că îşi asumă toate grijile pentru perfectarea actelor. Când am venit după proiecte, dânsul ne-a trimis la primărie. După ce am cheltuit vreo 3000 USD pentru proiecte, certificate de urbanism, autorizaţii de construcţie, expertize, Cenuşă ne-a prevenit că vom putea deschide geretele doar dacă ne va permite „Colprodcoop”-ul, căruia va trebui să-i achităm în continuare o taxă pentru arenda terenului. Efimia Sardari are o mapă plină cu documente „legiferate” de primarul de atunci, Cuţ, arhitectul oraşului, Udrea, specialistul pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare, Lujan, inspectorul de stat în construcţii, Rusu, cei care, de fapt, trebuiau să curme din start această afacere, or, „Colprodcoop”-ul nu putea să arendeze terenurile care nu-i aparţineau. Când propietarii construcţiilor au făcut scandal, administraţia oraşului a încercat să dreagă cumva busuiocul. Primăria eliberează o autorizaţie de construcţie, iar Consiliul orăşenesc adoptă în martie 2006 o decizie prin care „legiferează chioşcurile comerciale (construcţii provizorii), proprietate a cet. E.Sardari”.
Solicitaţi să comenteze acest caz, viceprimarul Pavel Moraru, specialistul în construcţii Gheorghe Zgureanu, juristul primăriei Lilia Răileanu au strâns din umeri, menţionând că „Colprodcoop”-ul nu era în drept să arendeze terenurile pe care le primise în folosinţă temporară. Am încercat să aflăm şi poziţia lui Pavel Cenuşă, dar dânsul a refizat să răspundă la interpelările redacţiei, făcând trimitere la legea despre secretul comercial.
Loturile se înstrăinează în special prin negocieri directe
În perioada 2003—2007 autorităţile de la Rezina au vândut 116 terenuri. Doar 16 dintre acestea – prin licitaţie. Alte 70 de terenuri au fost date în arendă, dintre care doar 13 – prin licitaţie. Situaţia nu s-a schimbat esenţial şi după alegerile din 2007. Totodată, cea mai mare parte a imobilelor scoase la licitaţie de vânzare şi arendă au fost comercializate sau transmise prin negocieri directe, la preţuri mult mai mici decât cele reale, în multe cazuri beneficiari fiind demnitari sau persoane apropiate administraţiei oraşului. În continuare, pe multe dintre aceste terenuri au apărut clădiri capitale, chiar şi în două-trei niveluri, dar nimeni nu a intervenit şi nici nu a încercat să stopeze construcţiile nelegitime. Apropo, în 2006, primarul de Şoldăneşti N. Roman a fost condamnat la 8,6 ani de închisoare pentru că, potrivit anchetei, ar fi vândut câteva loturi de pământ prin contracte directe, fără acordul Consiliului orăşenesc şi ar fi eliberat câteva certificate de urbanism şi autorizaţii de construcţie false. Respectivul susţine ca toate tranzacţiile s-au făcut conform legislaţiei, dar a fost condamnat, la comandă, pentru că s-ar fi pus în poară cu demnitari sus-puşi din partidul de guvernământ.
Cum „apără” funcţionarii interesele oraşului
În ultimii ani, din cauza unor probleme de ordin cadastral, Primăria şi Consiliul orăşenesc Rezina nu mai ies din judecaţi. Mai mulţi agenţi economici îşi revendică drepturile la terenurile aferente proprietăţilor private în instanţele de judecată.
SRL „Sovcor” încă în 2004 s-a adresat autorităţilor oraşului cu cererea să i se vândă terenul aferent obiectelor de producţie procurate. Mai întâi, administraţia oraşului a tergiversat examinarea cererii. În cele din urmă chestiunea a ajuns în agenda Consiliului, care, în februarie 2009, a obligat Primăria să satisfacă cererea SRL „Sovcor”. Peste o jumătate de an, văzând că nimeni nu îndeplineşte decizia Consiliului, SRL „Sovcor” a acţionat administraţia oraşului în judecată. Instanţa i-a dat câştig de cauză, obligând Consiliul să-i achite prejudiciul moral de 5 mii de lei şi să-i compenseze cheltuielile de judecată (7 mii de lei). În loc să execute decizia, primăria apelează cu recurs la Curtea de Apel Chişinău. Aceasta, printr-o decizie irevocabilă, lasă în vigoare verdictul instanţei de fond. Până la urmă, administraţia oraşului a fost nevoită să-i vândă întreprinderii terenul aferent la preţ valabil în 2004 şi să-i mai achite prejudiciul moral în valoare de 13 mii de lei.
Probele şi organele de resort
Cine şi ce interes are, totuşi, în această debandadă? O parte dintre persoanele nominalizate au afirmat că la Primăria Rezina poate fi rezolvată orice problemă, diferă doar taxele. Respectivii ne-au spus chiar cine şi cât ia pentru „serviciile” oferite, cât au plătit unii dintre protagoniştii cazurilor nominalizate mai sus pentru a-şi realiza proiectele. Cu salariul modest de funcţionar parcă-i posibil să procuri în câţiva ani case, apartamente, automobile, vapoare şi alte imobile?
Alexandru Namolovan, pe care, potrivit gurii lumii, „relaţiile” cu conducerea oraşului l-ar fi costat cel mai scump, ne-a declarat că „în Rezina nici n-ai cui plăti, iar ceea ce se întâmplă poate fi explicat mai degrabă prin prostia funcţionarilor”.
Alţi interlocutori au fost de părerea că simplificarea legislaţiei ar tăia creanga de sub picioarele funcţionarilor corupţi. Potrivit acestora, în domeniul cadastral sunt numeroase acte normative care sunt interpretate în mod diferit, iar aceste interpretări provoacă debandade de genul celor de la Rezina.
Tudor Iaşcenco
Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii împotriva corupţiei”, derulată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, cu suportul PNUD Moldova şi National Endowment for Democracy.
