Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Cazul Domnişor, "fabricat" cu erori

Cazul Domnişor, „fabricat” cu erori

La 7 octombrie 2008, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a adoptat două decizii în favoarea lui Vitalie Gaidău, tânărul de 29 ani, din Bălţi, bănuit că ar fi aruncat o grenadă în apartamentul maiorului de poliţie Constantin Domnişor, în seara zilei de 9 octombrie 2006.

CSJ  a cerut rejudecarea cauzei privind maltratarea lui Vitalie Gaidău de către mai mulţi colaboratori de poliţie, care încercau să-l determine să-şi asume vina în „cazul Domnişor”. A fost declarată ilegală şi percheziţia efectuată în apartamentul familiei Gaidău, la 11 aprilie 2008, când colaboratorii de poliţie, invocând că îl caută pe Vitalie, au spart uşa, i-au evacuat forţat pe locatarii apartamentului şi nu le-au permis să intre în casă mai mult de o săptămână.

Avocata maiorului Domnişor, Ana Ursachi, a calificat drept surprinzătoare cele două decizii, menţionând că, astfel, „cazul Domnişor” are şansă „la o nouă viaţă”. „Cred că cineva a dorit să arunce lumină asupra cazului. Deciziile sunt corecte, atât declararea drept ilegală a percheziţiei din apartament, cât şi anularea încheierii judecătorului de instrucţie care a decis neînceperea urmăririi penale împotriva poliţiştilor care l-au maltratat pe Gaidău. În mod sigur, Procuratura merită toate acuzaţiile pentru că nu a dorit să reacţioneze la torturarea tânărului”, spune Ursachi. Avocatei, însă, i se pare suspectă perioada în care au fost luate deciziile. „Surprinzător, dar data adoptării lor ţine de perioada în care Papuc nu mai era ministru, iar numele lui era implicat într-un dosar penal („Heroina”, n. a.). Cred că Papuc e prima persoană care nu doreşte lumină în acest caz, şi dacă el este din nou ministru, s-ar putea ca Procuratura să fie din nou influenţată ca să nu investigheze cazul”, spune avocata.

Singurul bănuit în „cazul Domnişor” este Vitalie Gaidău. Potrivit versiunii procurorilor, la 9 octombrie 2006, seara, tânărul s-ar fi jucat „cu focul” în preajma casei maiorului de poliţie. Avocata Ursachi susţine că, expunând această versiune, procurorii au comis mai multe erori.

Atentat la viaţa maiorului Domnişor

În 2006, după 22 ani lucraţi în poliţie, maiorul Domnişor încerca să obţină un apartament. După mai multe refuzuri ale Primăriei, Domnişor a aflat că, de 2 luni, i-a fost alocată o locuinţă. Şocul a fost atât de mare, încât ofiţerul a făcut un atac de cord şi a fost internat la spital. La 3 săptămâni după ce a aflat că, de fapt, deţine o locuinţă fără ştirea sa, Domnişor a mers la faţa locului pentru a se convinge de existenţa acelui apartament. Acolo, însă, avea să descopere nu doar că un astfel de apartament există, ci şi că acesta e luxos mobilat, are tehnică modernă, iar frigiderul e оncгrcat cu fructe exotice şi caviar. Atunci, maiorul de poliţie a chemat un prieten care a înregistrat pe o casetă luxul din apartament.

„Acest moment leagă soarta lui Gaidău de cea a lui Domnişor”, spune avocata maiorului Domnişor. „Anume acea casetă a fost căutată de Papuc pentru a fi distrusă. Mai târziu, ministrul l-a chemat la el pe Domnişor. Discuţia a fost scurtă, ofiţerului de poliţie cerându-i-se să restituie mobila şi tehnica, precum şi caseta pe care acestea erau filmate. A doua condiţie a fost să plece din apartament. În aceeaşi seară, toate obiectele de preţ au fost returnate, Domnişor refuzând să părăsească locuinţa.Au urmat insulte şi ameninţări”, spune avocata.

După o serie de plângeri adresate de Domnişor pe numele ministrului de Interne şi cererea insistentă de investigare a cazului, Procuratura s-a grăbit să găsească un vinovat. La 31.12.2007, procurorul Valeriu Bodean, de la Procuratura municipală, a anunţat concluzia pe „cazul Domnişor”: „Ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, nu are nicio legătură cu tentativa de asasinare a maiorului C. Domnişor şi a familiei sale. Atentatul a fost comis de un tânăr, care a găsit grenada în stradă”.

„Nimeni nu a dorit să investigheze că, în seara de 9.10.2006, înainte de atac, în jurul casei lui Domnişor au fost văzute maşini suspecte, una –  parcată în apropierea geamurilor. Anume în ea, după cum spun 3 martori, a urcat în  grabă un bărbat, maşina îndepărtându-se cu mare viteză, după explozie. Procuratura nu a dorit să caute persoanele care au venit să ia lucrurile de preţ, deşi Domnişor a dat detalii relevante despre înfăţişarea lor şi numărul maşinii cu care veniseră ei. Descărcarea şi încărcărcarea mobilei şi a tehnicii a durat ceva timp, astfel încât mai mulţi martori au văzut oamenii şi maşina lor, Procuratura, însă, nu a fost interesată de aceste detalii”, susţine avocata.

Fabricarea dosarului

Tânărul se numea Vitalie Gaidău, din Bălţi. Potrivit declaraţiilor sale, pe 16.01.2006, se afla la Chişinău, în vizită la nişte prieteni, într-un apartament din str. Rebreanu. Pe la 15.00, a fost arestat de trei colaboratori ai Poliţiei Botanica, pe motiv că ar fi bănuit de spargerea EximBank. Gaidău susţine că a fost dus la Comisariat, unde a fost torturat. În timpul percheziţiei corporale, colaboratorii de poliţie i-au băgat în buzunar o cutie de chibrituri în care se afla iarbă de culoare verde. „I-am întrebat: de ce-mi bagă droguri? Mi-au explicat că, la Bălţi, sunt dat în căutare pentru un furt, iar de această dată voi fi cercetat pentru implicare în comercializarea drogurilor”, scria Vitalie într-o plângere adresată procurorului general, Valeriu Gurbulea. A doua zi, Gaidău a fost transferat la Comisariatul General de Poliţie, unde a fost maltratat şi silit să-şi asume vina în „cazul Domnişor”.

Ziarul de Gardă deţine o casetă video cu mărturiile lui Gaidău în privinţa modului în care a fost torturat timp de o lună în izolatorul de pe str. Tighina, fiind forţat să declare că a găsit în subsolul unei case de pe bd. Dacia, 39 explozibilul şi dispozitivul de aruncare a grenadelor şi că, dorind să le încerce, a plecat în seara zilei de 9.10.2006 în zona aeroportului şi l-a îndreptat întâmplător spre apartamentul maiorului Domnişor.

Mai jos reproducem integral, şi în premieră, o parte din declaraţiile pe care le-a făcut Vitalie Gaidău în faţa camerei video.

Dosar „na ocen’ vâsokom urovne”

— De ce te temi?
Vitalie Gaidău: — Să nu fiu omorât.
— Unde şi de câte ori ai fost bătut?
V.G.: — Am fost bătut întâi la Comisartiatul Botanica ca bănuit pe un caz de furt. Când poliţiştii au înţeles că nu am nicio atribuţie la acest caz, m-au transferat pe Tighina 6, şi acolo, a doua zi, am fost dus în cabinetul lui Laza, la acesta am murdărit special scaunul şi masa cu sânge.
— De ce ai făcut acest lucru?
V.G.: — Ca să pot demonstra că am fost bătut. Aveau ordin să lucreze cu mine „jostko”.
— Ce-ţi spuneau când te băteau?
V.G.: — Îmi arătau o puşcă şi îmi spuneau: „Asta-i puşca ta”. După câteva zile de prelucrare mi-au spus: „Vitalie, tu eşti în căutare la Bălţi, ai aici dosar pe cânepă, amuşi noi o să găsim încă 20 de dosare. Tu cum crezi: dacă unui om căruia i s-au furat din buzunar banii am să-i arăt fotografia ta, spunându-i că eşti bănuit, crezi că lui nu îi va fi totuna cine-i va întoarce banii şi cine va răspunde pentru infracţiune?”.
Când mă băteau, ofiţerii de urmărire penală ziceau ironic: „O fost la o zapravkă napadenie cu mască şi cu bîtă, s-au furat nişte bani. El padhodit po certam cu bănuitul”.  Şi iar mă băteau. „Ai dosar în Bălţi, îţi mai găsim vreo două grabioaje, aşa că n-ai să scapi, şi în afară de asta ai să mergi şi pe armament, aşa că alege: ori îţi facem numai un dosar cu păstrarea de armament, ori te duci cu toate”, mi-au spus la Comisariat.
— Ce s-a mai întâmplat?
V.G.: — Am întrebat pe ce dată a fost împuşcătura, mi-au spus că pe 9 octombrie. Atunci mi-am amintit că pe 7 şi 8 octombrie a fost Ziua Vinului la Chişinău, iar pe 9 eu nu am fost la Chişinău şi erau şi persoane care puteau dovedi acest fapt.  În plus, mi s-a promis că îmi va fi înaintată doar învinuirea cu privire la deţinerea ilegală de armament şi am să mă aleg doar cu o amendă.
De fiecare dată când încercam să aflu cine stă în apartamentul în care trebuia să spun că am împuşcat, mi se răspundea: un om. Din ce se discuta, aflasem doar că dosarul e „na ocen’ vâsokom urovne”. Mai târziu, avocatul pe care îl aveam din oficiu m-a anunţat, după ce văzuse un reportaj la TV, că dosarul în care sunt implicat este unul foarte greu. Atunci am auzit pentru prima dată de numele maiorului Domnişor.

Bănuit de omor, acuzat de păstrarea armelor

Într-o ordonanţă semnată de procurorul Valeriu Bodean la 1.02.2007 se spune că V. Gaidău ar fi suspectat de comiterea unei infracţiuni prevăzute de art. 145 al.3 Cod Penal, Omor intenţionat. În ordonanţă se spune că există suficiente probe ca Gaidău să fie cercetat în dosarul 2006428082, care urma să elucideze explozia produsă asupra apartamentului colaboratorului MAI C. Domnişor. La 6.02.2007, Bodean semnează o ordonanţă de învinuire în privinţa lui Gaidău, însă pentru un alt articol prevăzut de Codul Penal, şi anume art. 290, în care îl acuză pe Gaidău de purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor.

În ordonanţă se spune că, la 09.10.06, Gaidău ar fi găsit în preajma casei 73/3 de pe bd. Dacia un aruncător de grenade. Din greşeală, a împuşcat în direcţia apartamentului lui Domnişor, după care a adunat muniţiile, depozitându-le în subsolul casei nr. 38/3 de pe acelaşi bulevard. Potrivit aceleiaşi ordonanţe, Gaidău ar fi păstrat muniţiile acolo de la 09.10.06 până la 05.01.07, după care le-a transferat într-un apartament de pe str. Rebreanu, 103, de unde, ulterior, au fost ridicate în urma percheziţiei.

Muniţii inexistente

Avocata Ursachi susţine că există dovezi clare ce demonstrează că în seara de 09.10.06, Gaidău era în afara Chişinăului. „Vitalie s-a aflat la Srăşeni, cu prietena sa Ina. În acea seară ei au fost lăsaţi să îngrijească un copilaş, părinţii căruia plecase la nuntă. Dovezi există, pentru că stăpâna apartamentului şi mama copilaşului au fost interogaţi cu aplicarea filmării video. Prin urmare, Vitalie are un alibi bine structurat, confirmat de persoane care nu au nimic în comun cu Gaidău, cu Domnişor sau cu Papuc”, spune Ursachi.

În privinţa existenţei unei pete de sânge lăsate de Gaidău pe una dintre mesele din cadrul Comisariatului General de Poliţie, avocata susţine că procurorii nu au vrut să investigheze cazul, motivând că a trecut mai mult timp de la presupusul incident.

Vitalie, însă, a declarat avocaţilor că înainte de „autodenunţare”, doi colaboratori ai Comisariatului General l-au dus la presupusul loc al infracţiunii, arătându-i  unde „a găsit” explozibilul şi „apartamentul în care a ţintit”.

Anterior, Ziarul de Gardă a făcut o anchetă independentă cu privire la muniţiile „păstrate” în subsolul blocului din bd. Dacia, 38/3.

Vladimir Struc, preşedintele Întreprinderii de Gestionare a Locuinţelor nr. 5, în subordinea căreia se află şi blocul în cauză, spunea că nimeni, niciodată, nu i-a solicitat informaţii despre vreo posibilă depozitare a muniţiilor în subsolul acestui bloc. Şi Nicolae Borodac, inspector al sectorului de poliţie nr. 6, în raza căruia se află şi blocul 38/3, ne-a spus că, în această casă, nimeni nu a descoperit niciodată muniţii sau altfel de armament.

Urmărirea continuă, în lipsa bănuitului

Solicitat de Ziarul de Gardă, procurorul Cornel Popescu, care, la moment, cercetează cazul, a menţionat că urmărirea penală continuă în lipsa lui Vitalie Gaidău, refuzând să dea detalii. Contrar celor spuse de procuror, avocata Ursachi susţine că dosarul pe numele lui Gaidău a fost ignorat atunci când acesta a început să-şi demonstreze nevinovăţia. Ursachi e de părere că atâta timp cât poliţia şi procuratura au versiunea că Gaidău e vinovat, deєi nedemonstrată, aceasta e situaţia favorabilă tuturor. De facto au depistat infractorul, de drept – nu i-au demonstrat vina, pentru că el, chipurile, a dispărut. Avocata susţine că procurorii au cercetat doar versiunea că Gaidău este vinovatul, ignorând şi versiunile maiorului Domnişor, care susţinea că a fost ameninţat cu răzbunearea de către ministrul de Interne, Gheorghe Papuc.

În prezent, maiorul Domnişor a obţinut decizia CSJ cu privire la obligarea Primăriei de a-i acorda alt spaţiu locativ, fără a fi specificat când şi cum se va întâmpla acest lucru. Astfel, până la executarea deciziei CSJ, Domnişor locuieşte în apartamentul de pe Dacia. Executorii judecătoreşti nu se grăbesc să execute decizia, pentru că, de facto, omul are unde locui, iar Primăria nu are spaţiu liber pe care ar putea să-l aloce acestuia.

Vladimir Gaidău, tatăl lui Vitalie, a dezvăluit în presă cum fiul său a fost forţat să-şi „asume” explozia apartamentului ofiţerului Domnişor.

” La Tighina 6 i-au spus: aista are să meargă sub dosarul Domnişor. Căutau un ţap ispăşitor. Cred că adevăratul vinovat este ascuns, iar Vitalie trebuie să răspundă pentru infracţiunile altora”, ne-a declarat Vladimir Gaidău. Potrivit lui, Vitalie a reuşit să plece din R. Moldova. El spune că fiul său ar reveni, însă nimeni nu îi garantează securitatea vieţii, mai ales că, după dezvăluirile făcute de Vitalie, familia sa a fost supusă percheziţiei în apartamentul din Bălţi.

Potrivit lui Vladimir Gaidău, la 11.04.08, colaboratorii Comisariatului de Poliţie Bălţi, în căutarea lui Vitalie, au tăiat uşa apartamentului, cauzând în mod nejustificat un prejudiciu material de peste 4 mii lei. După efectuarea percheziţiei, i-au evacuat forţat pe membrii familiei din locuinţă, sigilându-o. Astfel în perioada 11-19 aprilie, aceştia nu au avut acces în apartament.

„Moare victima, dar de tortură nu răspund poliţiştii”

La 07.10.08, CSJ a confirmat ilegalitatea efectuării percheziţei. CSJ a decis că autorizarea percheziţiei în scopul descoperirii unor persoane căutate a fost neîntemeieată, bazată doar pe presupuneri, mai ales că, conform informaţiei MAI, Vitalie Gaidău a părăsit R. Moldova încă la 08.01.08, şi prin urmare, la momentul autorizării percheziţiei (luna martie) el nu se mai afla la Bălţi.

Solicitat de Ziarul de Gardă, preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului (CHDOM), Ştefan Urâtu, a spus că, în prezent, „este important ca Procuratura să investigheze cu bună-credinţă cazul şi să excludă erorile judiciare în urma cărora oamenii sunt obligaţi să-şi asume infracţiunile pe care nu le-au comis”. Potrivit lui Urâtu, în R. Moldova se practică metoda „trenului”, când unei persoane care a comis o infracţiune minoră i se atribuie alte infracţiuni pe care nu le-a comis. Referindu-se la modul în care sunt pedepsiţi poliţiştii care aplică tortura, Ştefan Urâtu a declarat că sunt cazuri când vina poliţiştilor a fost recunoscută, dar că, până la urmă, a decedat victima, poliţiştii rămânând la libertate. „MAI se grăbeşte deseori să aplice pedeapsa administrativă sau disciplinară în cazurile când pedeapsa ar trebui să fie penală”, a declarat Urâtu.

Diana RAILEAN