Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Călăi cu epoleţi (I)

Călăi cu epoleţi (I)

Luni, 31 mai 2010, la procesul judiciar, victima şi poliţistul au stat alături, lipiţi unul de celălalt. Biroul judecătorului Braşoveanu de la Judecătoria Centru din Chişinău este mic, şi toţi au fost nevoiţi să stea foarte aproape unul de altul: procurorul de avocat, avocatul de persoana acuzată, iar acuzatul, la rândul lui – lipit de victimă. Poliţistul acuzat se lipea cu mâna dreaptă de mâna stângă a victimei. Mâna stângă a victimei a fost ruptă în bucăţi la Comisariatul de Poliţie Centru în noaptea de 8 aprilie 2009.

279-pol1Stânga lui Sergiu Creţu nu a fost fracturată dintr-o singură lovitură. „După primele lovituri mâna stângă mă durea tare. Apoi, când m-au dus în biroul anchetatorului Starinschi – eram lovit la fiecare întrebare şi la fiecare răspuns. Peste câteva ore, când s-a terminat interogarea – am simţit că nu mai puteam mişca mâna stângă. Am pipăit-o cu mâna dreaptă. Oasele humerusului se bălăbăneau”, îmi povesteşte Sergiu.

De la poliţie – în sala de operaţie

Luni, atingerea poliţistului Starinschi de umărul său stâng îi provoca suferinţe mari. Îl durea nu atât sutura osului cu placa metalică implantată cu 12 piuliţe de metal, după ce medicii l-au operat. Îl dureau amintirile despre noaptea de 8 aprilie, pe care trebuia să le pronunţe iar şi iar.

După interogatoriu, atunci, la 8 aprilie 2009, Sergiu a fost coborât la subsol. Oasele se bălăbăneau în braţul său, provâcându-i un şoc. Şi-a pierdut cunoştinţa, iar când şi-a revenit, a înţeles că un poliţist cu inimă de om ar fi chemat ambulanţa. Medicul de la Serviciul de Urgenţă a stabilit fractura osului dintre umăr şi cot, semne de comoţie cerebrală, dar internarea lui Sergiu a fost negociată îndelung de către medici. Poliţiştii au acceptat ca el să fie transmis acestora doar sub supravegherea unei persoane în epoleţi, care a continuat interogatoriul chiar la spital. Ultima frază pe care i-a smuls-o poliţistul ar fi fost: „Faţă de colaboratorii de poliţie pretenţii n-am”.

Ghipsul nu i-a fost de ajutor lui Sergiu. A fost nevoie de o intervenţie chirurgicală complicată, în timpul căreia humerusul său a fost adunat din aşchii, pe os i-a fost aplicată o placă metalică, în care au fost înşurubate 12 piuliţe de metal. Când şi-a revenit după anestezie, inima lui Sergiu era sfâşiată de regrete. Era şomer din nou, nu mai putea munci, nu putea face nici sport, nu mai putea să le ceară iarăşi ajutor părinţilor cu 7 copii, nu se mai putea restabili la studii. Nimic nu mai avea sens.

La acel moment orele dinainte de a fi răpit de către poliţişti în stradă îi păreau cele mai fericite din viaţă. Deşi îşi luase o pauză de la studii, din cauza problemelor financiare, Sergiu se angajase la muncă chiar pe 7 aprilie într-o companie de construcţii. Urma să muncească din greu, dar să obţină şi un salariu, ca să îşi poată ulterior plăti contractul la facultatea de drept. Făcuse taekwondo şi era într-o formă fizică bună pentru o muncă la construcţii, de aceea era sigur că va reuşi să aibă un salariu bun. În seara zilei de 8 aprilie Sergiu revenea de la noul său loc de muncă şi era la o staţie de troleibuz de pe bulevardul Ştefan cel Mare în drum spre casă. „S-a oprit o maşină obişnuită, trei bărbaţi m-au înşfăcat şi m-au urcat în ea. Nimeni nu s-a prezentat şi nu a explicat nimic. Pe drum mă loveau cu pumnii în cap şi mă înjurau. Nu am ştiut nici pentru o clipă că sunt poliţişti, de aceea credeam că am fost răpit şi că nimeni nu va mai şti de mine. Când am fost scos din maşină în faţa Comisariatului de Poliţie Centru, eram aproape fericit. Ştiam că nu am încălcat nicio lege şi m-am gândit că le voi explica acest lucru poliţiştilor şi voi fi liber”, îşi aminteşte Sergiu momentele dinaintea marii bătăi.

279-pol2„Scopul scuză mijloacele”

A urmat încarcerarea, interogarea cu bătaie şi fără avocat, fracturile şi traumele, spitalizarea, operaţia, săptămâni lungi de spital şi un drum nesfârşit în căutarea justiţiei. Deşi pe cazul maltratării lui au fost pornite 2 dosare penale, abia unul a ajuns acum, peste aproape un an şi jumătate, în instanţă, la judecătorul Vladimir Braşoveanu, din cadrul Judecătoriei Centru din Chişinău. Poliţistul acuzat este Radu Starinschi, la acel moment şef al Secţiei Poliţie Criminală de la Comisariatul de Poliţie Centru.

Natalia Moloşag, avocata lui Sergiu Creţu, susţine că, deşi a solicitat de la Comisariatul în cauză mai multe acte, nu a primit nici un proces verbal de reţinere şi de interogare a clientului său. Unicul document poliţienesc care atestă aducerea lui Sergiu în această instituţie este registrul de intrări, în care scrie că el a fost adus la Comisariat şi dat în răspunderea lui Radu Starinschi. Un alt document arată că medicii l-au luat pe Sergiu Creţu din această incintă cu mâna fracturată, cu comoţie şi alte traume.

Radu Starinschi nu a fost suspendat din serviciul său de la MAI. El a declarat pentru ZdG că nu l-a cunoscut niciodată pe Sergiu Creţu, şi cu atât mai mult nu l-a lovit, nu l-a interogat, nici nu l-a atins. El a confirmat că a fost la serviciu în zilele de 7, 8, 9 aprilie, dar susţine că a fost ocupat cu investigarea unor omoruri. L-am întrebat dacă, fiind în noaptea de 8 aprilie la Comisariat, a auzit că acolo au fost torturate mai multe persoane, dacă a auzit strigăte sau alte semnale de traume. Radu Starinschi spune că nu a auzit despre niciun caz de acest fel, iar faptul că există atâtea sute de tineri care acuză că au fost torturaţi la poliţie ar însemna că „ei vor să justifice pe seama poliţiei ceea ce li s-a întâmplat în centru, în faţa Parlamentului”. Starinschi a mai adăugat că va spune mai multe la sfârşitul acestui proces. Într-un context, care nu ţine de acest caz, ci de o situaţie din studenţia sa, Radu ne-a expus ca pe o regulă de viaţă un citat din Niccolo Machiavelli: „Scopul scuză mijloacele”.

Intimidările nu pot fi înregistrate

În timpul procesului judiciar, atât Starinschi, cât şi avocatul său, Iurie Paladi, aveau foarte multe întrebări către victimă. În timp ce Sergiu Creţu răspundea la întrebări, ei reveneau la fiecare frază cu altele. Atât Natalia Moloşag, avocata lui Sergiu, cât şi Svetlana Vişanu, psihoterapeut la Centrul pentru Reabilitarea Victimelor Torturii „Memoria”, susţin că acest mediu este stresant, iar partea acuzată face uneori presiuni asupra victimei.

„Sergiu a suportat traume psihologice severe, pe lângă fracturile şi comoţia pe care le-a avut. Atunci când l-am cunoscut, dădea semne vădite de şoc dacă vedea un poliţist sau se vorbea despre ceea ce i s-a întâmplat. Faptul că acelaşi poliţist stă lipit de el la proces şi îi pune întrebări poate fi considerat ca un factor de stres sever, deşi Sergiu s-a prezentat pe cât a putut de bine la şedinţa judiciară”, a explicat Svetlana Vişanu, prezentă şi ea la procesul de luni.

Pentru a documenta mai adecvat intimidările la care este supus Sergiu, Natalia Moloşag a solicitat, în debutul şedinţei, ca judecătorul să permită înregistrarea audio şi video a şedinţei. După deliberări, judecătorul Braşoveanu a refuzat acest lucru, şedinţa continuând fără drept de a înregistra cu mijloace media întrebările şi răspunsurile părţilor.

Procurorul Ion Bazatin pare deja obosit de acest proces. Are în gestiune 4 dosare intentate poliţiştilor torţionari după evenimentele din aprilie, de aceea merge, practic, în fiecare zi prin instanţele de judecată, care, susţine el, vor dura în timp, deoarece sunt foarte multe situaţii de examinat. Procurorul spune că nu a cerut niciodată suspendarea lui Starinschi din funcţie pentru că „nu era necesar, se prezenta la şedinţe”. Radu Starinschi este acuzat de tortură în baza Art.309 şi, dacă va fi găsit vinovat, ar putea fi condamnat la 5 ani de detenţie. Dacă nu, activitatea sa de muncă nu va fi perturbată.

Alina RADU