Călăi cu epoleţi (I)

Luni, 31 mai 2010, la procesul judiciar, victima şi poliţistul au stat alături, lipiţi unul de celălalt. Biroul judecătorului Braşoveanu de la Judecătoria Centru din Chişinău este mic, şi toţi au fost nevoiţi să stea foarte aproape unul de altul: procurorul de avocat, avocatul de persoana acuzată, iar acuzatul, la rândul lui – lipit de victimă. Poliţistul acuzat se lipea cu mâna dreaptă de mâna stângă a victimei. Mâna stângă a victimei a fost ruptă în bucăţi la Comisariatul de Poliţie Centru în noaptea de 8 aprilie 2009.

279-pol1Stânga lui Sergiu Creţu nu a fost fracturată dintr-o singură lovitură. “După primele lovituri mâna stângă mă durea tare. Apoi, când m-au dus în biroul anchetatorului Starinschi – eram lovit la fiecare întrebare şi la fiecare răspuns. Peste câteva ore, când s-a terminat interogarea – am simţit că nu mai puteam mişca mâna stângă. Am pipăit-o cu mâna dreaptă. Oasele humerusului se bălăbăneau”, îmi povesteşte Sergiu.

De la poliţie – în sala de operaţie

Luni, atingerea poliţistului Starinschi de umărul său stâng îi provoca suferinţe mari. Îl durea nu atât sutura osului cu placa metalică implantată cu 12 piuliţe de metal, după ce medicii l-au operat. Îl dureau amintirile despre noaptea de 8 aprilie, pe care trebuia să le pronunţe iar şi iar.

După interogatoriu, atunci, la 8 aprilie 2009, Sergiu a fost coborât la subsol. Oasele se bălăbăneau în braţul său, provâcându-i un şoc. Şi-a pierdut cunoştinţa, iar când şi-a revenit, a înţeles că un poliţist cu inimă de om ar fi chemat ambulanţa. Medicul de la Serviciul de Urgenţă a stabilit fractura osului dintre umăr şi cot, semne de comoţie cerebrală, dar internarea lui Sergiu a fost negociată îndelung de către medici. Poliţiştii au acceptat ca el să fie transmis acestora doar sub supravegherea unei persoane în epoleţi, care a continuat interogatoriul chiar la spital. Ultima frază pe care i-a smuls-o poliţistul ar fi fost: “Faţă de colaboratorii de poliţie pretenţii n-am”.

Ghipsul nu i-a fost de ajutor lui Sergiu. A fost nevoie de o intervenţie chirurgicală complicată, în timpul căreia humerusul său a fost adunat din aşchii, pe os i-a fost aplicată o placă metalică, în care au fost înşurubate 12 piuliţe de metal. Când şi-a revenit după anestezie, inima lui Sergiu era sfâşiată de regrete. Era şomer din nou, nu mai putea munci, nu putea face nici sport, nu mai putea să le ceară iarăşi ajutor părinţilor cu 7 copii, nu se mai putea restabili la studii. Nimic nu mai avea sens.

La acel moment orele dinainte de a fi răpit de către poliţişti în stradă îi păreau cele mai fericite din viaţă. Deşi îşi luase o pauză de la studii, din cauza problemelor financiare, Sergiu se angajase la muncă chiar pe 7 aprilie într-o companie de construcţii. Urma să muncească din greu, dar să obţină şi un salariu, ca să îşi poată ulterior plăti contractul la facultatea de drept. Făcuse taekwondo şi era într-o formă fizică bună pentru o muncă la construcţii, de aceea era sigur că va reuşi să aibă un salariu bun. În seara zilei de 8 aprilie Sergiu revenea de la noul său loc de muncă şi era la o staţie de troleibuz de pe bulevardul Ştefan cel Mare în drum spre casă. “S-a oprit o maşină obişnuită, trei bărbaţi m-au înşfăcat şi m-au urcat în ea. Nimeni nu s-a prezentat şi nu a explicat nimic. Pe drum mă loveau cu pumnii în cap şi mă înjurau. Nu am ştiut nici pentru o clipă că sunt poliţişti, de aceea credeam că am fost răpit şi că nimeni nu va mai şti de mine. Când am fost scos din maşină în faţa Comisariatului de Poliţie Centru, eram aproape fericit. Ştiam că nu am încălcat nicio lege şi m-am gândit că le voi explica acest lucru poliţiştilor şi voi fi liber”, îşi aminteşte Sergiu momentele dinaintea marii bătăi.

279-pol2“Scopul scuză mijloacele”

A urmat încarcerarea, interogarea cu bătaie şi fără avocat, fracturile şi traumele, spitalizarea, operaţia, săptămâni lungi de spital şi un drum nesfârşit în căutarea justiţiei. Deşi pe cazul maltratării lui au fost pornite 2 dosare penale, abia unul a ajuns acum, peste aproape un an şi jumătate, în instanţă, la judecătorul Vladimir Braşoveanu, din cadrul Judecătoriei Centru din Chişinău. Poliţistul acuzat este Radu Starinschi, la acel moment şef al Secţiei Poliţie Criminală de la Comisariatul de Poliţie Centru.

Natalia Moloşag, avocata lui Sergiu Creţu, susţine că, deşi a solicitat de la Comisariatul în cauză mai multe acte, nu a primit nici un proces verbal de reţinere şi de interogare a clientului său. Unicul document poliţienesc care atestă aducerea lui Sergiu în această instituţie este registrul de intrări, în care scrie că el a fost adus la Comisariat şi dat în răspunderea lui Radu Starinschi. Un alt document arată că medicii l-au luat pe Sergiu Creţu din această incintă cu mâna fracturată, cu comoţie şi alte traume.

Radu Starinschi nu a fost suspendat din serviciul său de la MAI. El a declarat pentru ZdG că nu l-a cunoscut niciodată pe Sergiu Creţu, şi cu atât mai mult nu l-a lovit, nu l-a interogat, nici nu l-a atins. El a confirmat că a fost la serviciu în zilele de 7, 8, 9 aprilie, dar susţine că a fost ocupat cu investigarea unor omoruri. L-am întrebat dacă, fiind în noaptea de 8 aprilie la Comisariat, a auzit că acolo au fost torturate mai multe persoane, dacă a auzit strigăte sau alte semnale de traume. Radu Starinschi spune că nu a auzit despre niciun caz de acest fel, iar faptul că există atâtea sute de tineri care acuză că au fost torturaţi la poliţie ar însemna că “ei vor să justifice pe seama poliţiei ceea ce li s-a întâmplat în centru, în faţa Parlamentului”. Starinschi a mai adăugat că va spune mai multe la sfârşitul acestui proces. Într-un context, care nu ţine de acest caz, ci de o situaţie din studenţia sa, Radu ne-a expus ca pe o regulă de viaţă un citat din Niccolo Machiavelli: “Scopul scuză mijloacele”.

Intimidările nu pot fi înregistrate

În timpul procesului judiciar, atât Starinschi, cât şi avocatul său, Iurie Paladi, aveau foarte multe întrebări către victimă. În timp ce Sergiu Creţu răspundea la întrebări, ei reveneau la fiecare frază cu altele. Atât Natalia Moloşag, avocata lui Sergiu, cât şi Svetlana Vişanu, psihoterapeut la Centrul pentru Reabilitarea Victimelor Torturii “Memoria”, susţin că acest mediu este stresant, iar partea acuzată face uneori presiuni asupra victimei.

“Sergiu a suportat traume psihologice severe, pe lângă fracturile şi comoţia pe care le-a avut. Atunci când l-am cunoscut, dădea semne vădite de şoc dacă vedea un poliţist sau se vorbea despre ceea ce i s-a întâmplat. Faptul că acelaşi poliţist stă lipit de el la proces şi îi pune întrebări poate fi considerat ca un factor de stres sever, deşi Sergiu s-a prezentat pe cât a putut de bine la şedinţa judiciară”, a explicat Svetlana Vişanu, prezentă şi ea la procesul de luni.

Pentru a documenta mai adecvat intimidările la care este supus Sergiu, Natalia Moloşag a solicitat, în debutul şedinţei, ca judecătorul să permită înregistrarea audio şi video a şedinţei. După deliberări, judecătorul Braşoveanu a refuzat acest lucru, şedinţa continuând fără drept de a înregistra cu mijloace media întrebările şi răspunsurile părţilor.

Procurorul Ion Bazatin pare deja obosit de acest proces. Are în gestiune 4 dosare intentate poliţiştilor torţionari după evenimentele din aprilie, de aceea merge, practic, în fiecare zi prin instanţele de judecată, care, susţine el, vor dura în timp, deoarece sunt foarte multe situaţii de examinat. Procurorul spune că nu a cerut niciodată suspendarea lui Starinschi din funcţie pentru că “nu era necesar, se prezenta la şedinţe”. Radu Starinschi este acuzat de tortură în baza Art.309 şi, dacă va fi găsit vinovat, ar putea fi condamnat la 5 ani de detenţie. Dacă nu, activitatea sa de muncă nu va fi perturbată.

Alina RADU


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

11 comentarii

  1. bam

    infiorator ce s-a intamplat, si cel mai infiorator e ca si majoritatea politicienilor aflati acum la guvernare gandesc, vorbesc cam la fel ca politistul asta. oare catan, nagacevschi, filat, lupu, diacov si sleahta vor citi acest articol?

  2. Ion

    Pe 8-9 aprilie la Comisariatul Centru judecătorul Cutico aresta tineri, dar şi persoane care nu erau protestatari. Găsiţi cine a mai fost arestat pe cauze penale în acele zile şi veţi afla că Ctarinschi era conducătorul grupei care efectua reţineri.

  3. Getta

    Starinschi Radu este fostul sot al Angelei Starinschi, sefa serviciului de presa de la CCCEC, a locuit cand era student la drept in caminul nr.6 a universitatii de stat. Este o bruta nemaipomenita, cat a convetuit cu Angela, a maltratat-o, o impunea sa-i spele picioarele, sai aduca apa la 3 de noapte, o lovea fara pretext. Apoi a parasit-o lasind si doi copii, dintre care unul doar de cateva luni si a plecat la o tarfa. Pe urma revenea si se ruga sa fie primit in familie. Este un om de nimic, a facut multe magarii cand lucra la Hancesti, cat a fost procuror adjunct la Leova si procuratura municipiului Chisinau. Na incalzit nicaieri locul. Oameni buni, mul acesta, daca poate fi numit om, trebuie oprit si doar puscaria ii poate veni de hac.

  4. Constantin

    A trecut atata timp de cand au fost omorati Valeriu Boboc,Eugen Tapu,Ion Tibuleac,Maxim Caniscev si cate cazuri de tortura si nimic inca nici un politist acuzat si inchis dupa gratii !
    AIE TREZSTETE !!!

  5. Mihai

    AIE-nota 10 pentru integrarea europeană,nota 1 pentru pedepsirea vinovaţilor 7 aprilie 2009,nota 0 pentru pedepsirea foştilor guvernanţi.

  6. p/u constantin

    dar citi din cei ce au distrus institutiile statului, pentru restabiliria carora trebuie sume enorme, care au aruncat cu pietre politistii, stau la puscarie????

  7. Pentru p/u constantin

    Nici-unul nu sta la puscarie si asta pentru ca politistii nu au avut minte (intuiesc ca nici n-au avut-o). Asta datorita lor protestatarii au ajuns victime, iar politistii calai. Dupa una asa dezmat facut de politisti, pe nimeni nu mai intereseaza cu adevarat ca doua cladiri au fost stricate (la urma urmei sunt doar pietre, pot fi reconstuite) si nici macar nu intereseaza cate pietre a mancat in cap politistul Y. Si asta pentru ca oamenii legii au uitat unde lucreaza si si-au inchipuit ca sunt niste Tarzani pe strazile Chisinaului.

  8. Vlad Tepes

    @ Mihai – care “bravo AIE”?? ce face AIE? cineva sta in puscarie dintre judecatori, procurori si politisti? daca nu jurnalistii, doua ONG-uri si avocatii lor bravi, pai atunci nimic nu se audea… asa ca… mai urmariti…

  9. STEFANITA

    Nu e niciodata suficient sa se explice oamenilor ce a insemnat pentru moldoveni comunismul sovietic.Trebuie sa reamintim iar si iar celor ca Eva Talpa Papuc care nu mai pot de dorul”raiului sovietic”ce a insemnat barbaria comunista ruseasca.PENTRU NEUITARE SI IN MEMORIA VICTIMELOR …

    STRICT SECRET : Dosarul 009

    Anii negri în istoria noastră sunt de ajuns şi de rămas. De aceea, din start avertizez cititorul nostru, că nu este vorba de anul 1812, cînd Basarabia a fost ocupată de Rusia.
    Nu este vorba nici de anul 1940, cînd tot aceşti „eliberatori” numai că deja sovietici, ne-au poposit a doua oară. Greşeşte cititorul dacă crede că se va vorbi de 1944, cînd tot „eliberatorii roşii” ne-au făcut o vizită şi au tot uitat să se ducă pînă azi.
    Fără îndoială, la anii negri din istoria Moldovei se înscriau şi anii 1940, 1941, 1944, 1949 cînd sute de mii de familii de moldoveni (şi nu numai-n.a) au fost represaţi, torturaţi, omorăţi , schilodiţi, aruncaţi de vii în gropi cu var.
    Aceşti oameni sunt cu adevărat martiri ai neamului. Sigur, că anii nominalizaţi sunt ani tragici din istoria noastră, dar totuşi, nu pot fi comparaţi cu anul 1947, şi nu de aceea că acesta e anul cînd a fost organizată foamete de sovietici, dar, de aceea că RSSM a fost cuprinsă de canibalism în proporţii impunătoare.
    Mai mult decît atît – întrebuinţarea în calitate de hrană a cadavrelor umane.
    Este binecunoscut faptul că, foamea din 1947 a fost un rezultat al deciziilor şi acţiunilor regimului sovietic.
    Oricît s-a străduit istoriografia comunistă să dea vina pe o moştenire a fascismului şi a „secetei din 1945 – 1946”, n-a izbutit să justifice politica antinaţională şi antiumană a regimului stalinist.
    În 1946, cînd de acum mureau de foame zeci de mii de basarabeni, industria alimentară din RSSM a depăşit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la sută, a uleiului – cu 39,5, a cărnii – cu 32,5 , a conservelor – cu 101,9 procente. Acest lucru îl aflăm din sursa oficială – gazeta „Moldova Socialistă”, 1947 din 28 ianuarie.
    E clar că aceste produse alimentare proveneau din producţia achiziţionată de la ţărani şi se exporta în URSS, în timp ce producătorii din Moldova mureau de foame. Istoricul Anton Moraru în lucrarea „Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812 – 1993” (Chişinău, 1995) scrie: „Foametea care s-a abătut pe capul nostru odată cu venirea armatei roşii şi a puterii sovietice a fost una dintre cele mai îngrozitoare pagini din istoria basarabenilor.
    Numărul morţilor şi a distroficilor creştea necontenit. Conform datelor colectate de organele de ocrotire a sănătăţii, dacă la 25 decembrie 1946 erau înregistraţi în RSSM 53 mii de bolnavi de distrofie, apoi la 1 februarie 1947 numărul lor crescuse pînă la 190 mii.
    În timpul foametei din anii 1945 – 1947 în RSSM au decedat, doar din motive de subalimentaţie, peste 200 mii de oameni…”.
    Cîţiva istorici şi ziarişti harnici şi îndrăzneţi, care au studiat tema respectivă au publicat un şir întreg de articole şi cărţi.
    Printre aceştia se numără Ion Şişcanu, Larisa Turea, Ion Ţurcanu, Valeriu Pasat, Alexandru Moraru şi alţii. Dl V. Pasat a publicat la Moscova o culegere de documente inedite, foarte importante pentru specialiştii ce studiază perioada 1940 – 1950 din istoria Moldovei (vezi V.I.Pasat „Trudnîe straniţî istorii Moldovî 1940 – 1950”, Izd. „Terra” Moskva 1994).
    Tot la capitolul – culegeri vreau să menţionez munca neobosită a ziaristului Ilie Lupan, care încă în 1990 la editura „Cartea moldovenească” a lansat culegerea „Fărîmă cea de piîne…”.
    Au mai urmat şi alte articole, materiale documentare, memorii – amintiri, dar cu toate acestea, consider că tema „Foametea şi canibalismul din 1947 în RSS Moldovenească” are o sumedenie de spaţii nevalorificate, fapt care m-a determinat ca prin publicarea cîtorva documente de arhivă din prezentul articol să aduc o modestă contribuţie la dezvăluirea celor întîmplate în 1947 în RSS Moldovenească, ţară înjghebată de Iosif Stalin în 1940.
    Dintre cele mai recente apariţii, se numără culegerea de documente secrete sovietice”Victimele terorii comuniste din Basarabia” (volumul I) semnată de istoricul-arhivist şi publicist Alexandru Moraru. Autorul a dedicat cazurilor de canibalism în Basarabia din 1947 un capitol de documente aparte. Grozăvia celor expuse in carte este de ne maginat.Este o carte- şoc !
    Odată ce veni vorba de anul 1940, atunci, la 2 august la Moscova, învăţătoarea din Orhei Zinaida Crăcinescu, care a fost o marionetă din scenariul de justificare a anexării Basarabiei de URSS, a exprimat „rugămintea norodului moldovenesc” de a o primi în componenţa URSS şi de a forma RSSM. Fapt care şi s-a produs.
    Dar, e mare Dumnezeu! N-au trecut nici 3 luni şi casa distinsei tovarăşe învăţătoare a fost naţionalizată de puterea sovietică. Mai popular spus, a vrut „drujba” şi a rămas fără casă. (vezi: ANRM, fond 3002).
    Tot în 1940, apoi cu continuare în 1944 după operaţia Iaşi – Chişinău noii stăpîni au început a “duce” de aici tot ce era mai de preţ din patrimoniul naţional .
    S-a furat din muzee, biblioteci, arhive şi multe alte instituţii. Poate că măcar urmaşii noştri vor îndrăzni să ceară înapoi aceste bunuri materiale ale neamului nostru.
    Vezi: revista „Dosarele istoriei” nr.11 din 2001 „Tezaurul României la Moscova”. La acest capitol, nu sunt chiar atat de optimistă să cred, că urmaşii vor avea izbîndă ştiindu-i pe cei,care nici azi n-au scos armata de ocupaţie din Transnistria şi pe noi, plini de curaj pînă ce nu ieşim din casă!
    Voi încerca să fac o descriere a situaţiei generale, imediat după august 1944.
    Pe majoritatea teritoriului Basarabiei s-au dus lupte crîncene, majoritatea caselor erau distruse sau avariate, agricultura cu un număr impunător de terenuri minate era pusă la pămînt, lipsa acută de seminţe.
    Satele lipsite de cei mai buni gospodari, care încă în 1940 – 1941 au fost împuşcaţi sau deportaţi în Siberia. Nu există familie, care să nu fi suferit de pe urma ocupanţilor sovietici. La sate şi oraşe bîntuiau boli şi infecţii. Îndrăznesc să amintesc că colhozurile şi sovhozurile erau încă numai pe hîrtie.
    Deci, dacă statul are nevoie de grîu, el trebuia de “luat” de la ţăranii particulari, care de abia începeau să se ridice din ruinele războiului.
    Sigur, că pentru a face acest lucru era necesar de mai mult de patru luni. Dar, cu regret, n-a fost să fie aşa.
    După 4 luni de pace, Sovietul Comisarilor Norodnici ai RSS Moldoveneşti a luat o hotărîre, înregistrată cu nr.13 din 6 ianuarie 1945. Îmi voi permite să citez documentul respectiv.

    „CU PRIVIRE LA EXPORTAREA GRÂULUI ÎN ŢINUTURILE HABAROVSC ŞI PRIMORSC” Întru îndeplinirea hotărîrii Sovietul Comisarilor Norodnici ai URSS din 29 decembrie 1944 „Cu privire la transportarea grîului în Orientul Îndepărtat”, Sovietul Comisarilor Norodnici ai RSSM hotărăşte: 1. A-l obliga pe şeful oficiului „lugozagotzerno” tov. Tevosean să expedieze în ţinuturile Habarovsc şi Primorsc 40,0 mii tone de cereale, inclusiv: în ianuarie – 24,0 mii de tone şi în februarie – 16,0 mii de tone. 2. În legătură cu faptul că hotărîrea din 29 decembrie 1944 „Cu privire transportarea grîului în Orientul îndepărtat” a fost primită prin telegraf abia la 1 ianuarie 1945, a intervenit, pe lîngă Sovietul Comisarilor Norodnici, să transfere cele 16,0 mii tone, preconizate pentru luna decembrie – în luna februarie. 3. Şeful căii ferate Chişinău tov. Baniveţki să asigure vagoane pentru a fi încărcate şi expediate conform solicitărilor „lugozagotzerno” . 4. A-i obliga pe preşedinţii comitetelor judeţene şi raionale să asigure îndeplinirea planului de transportare a pîinii din localităţile inaccesibile la staţii. 5. Controlul pentru îndeplinirea hotărîrii în cauză se pune pe sema Comisariatului Controlului de Stat al RSSM.
    Locţiitorul Preşedintelui Sovietului Comisarilor Norodnici a RSSM N.Smorigo Şeful Cancelariei Comisarilor Norodnici a RSSM L.Diacenko

    Din textul documentului publicat mai sus, putem trage concluzia că, nu numai patrimoniul naţional era încărcat în vagoane şi cărat în Rusia, ci şi pîinea, un produs necesar vital. Este destul de greu de vorbit despre canibalism.
    Cu atît mai mult despre canibalism la noi în Moldova. Nu în junglele Africii şi nici în Amazonia, ci aici la Chişinău, Orhei, Bălţi, Cahul ş.a. A se mînca unii pe alţii (la figurat!) e specific moldovenilor din părţile locului.
    Noi cu uşurinţă primim în casa noastră un străin, acceptăm ca acesta să ne conducă, să culeagă roadele muncii noastre… dar cînd e vorba de cineva din conaţionalii noştri “îl păpăm”. La fel procedează şi acel, care printr-o minune a ajuns şef.
    Cu regret, ceea ce vreau să vă prezint nu este la figurat ci de facto. Canibalism în socialism. Anul 1947. Vă pun la dispoziţie cîteva documente extrase dintr-un dosar al Procuraturii RSSM din acel an. Majoritatea documentelor acestui dosar poartă menţiunea: STRICT SECRET.
    Aceasta se păstrează în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova. Nu intenţionez să comentez documentele care le pun la dispoziţia cititorului nostru şi să ne ferească Bunul Dumnezeu de cele ce veţi citi mai jos.

    Strict Secret 09-96 CC Secretarul CC al PC (b) din Moldova 21.01.47 tov. Coval În raionul Cotovski, satul Caracui a avut loc un caz de ucidere şi folosire în mîncare a unui copil de 2 ani. Cetăţeana Şveţ Evdochia Sergheevna a plecat în ziua de 18 ianuarie 1947 ca să-şi primească porţia de pîine, unde s-a reţinut o oră – două. Revenind acasă ea a găsit-o omorîtă pe fiică-sa Vasiliţa în vîrsta de 2 ani. Corpul fetiţei era tăiat în două părţi. Criminali s-au dovedit cei trei copii ai ei: Serghei – anul naşterii 1935, Maria – anul naşterii 1938 şi Gavril – 1941. Cu o zi mai înainte de omor, Serghei i-a propus mamei sale s-o omoare pe Vasiliţa. Mama s-a opus categoric şi i-a interzis să facă această crimă odioasă. Dar cînd s-a întors de la punctul de distribuire a pîinii, cei trei copii de acum mîncaseră corpul şi picioarele. În urma controlului s-a constatat că familia Şveţ trăieşte într-o sărăcie de neînchipuit. Soţul ei a murit acum 10 zile, la întreţinere i-au rămas patru copii. Deţine 3,5 ha de pămînt. A fost scutită de impozite. În anul 1946 a primit de la stat 130 kg de seminţe şi 160 kg pentru produse. Copiii sunt bolnavi de distrofie de gradul 1 – 3. Actualmente ei au fost izolaţi într-o casă cu bolnavi de distrofie.
    Procuror al RSSM S. Colesnic

    28.02.1947 Strict Secret Procurorului RSSM tov. Colesnic Notă specială În primele zile ale lunii februarie Petru Bursacovschi din satul Olăneşti a tăiat din trupul tatălui mort în vîrstă de 63 de ani şi a mîncat o parte din corp. La cîteva zile a decedat şi cet. P. Borsacovski. Procuror ad-interim al judeţului Bender Scripnic

    Strict secret 009-579 C 18.IV-47 Locţiitorul procurorului general al URSS general – locotinent de justiţie tov. Vavilov A.P. Notă specială Vă aduc la cunoştinţă că Repkin Ivan Vasilievici, anul naşterii 1898 din judeţul Soroca împreună cu cetăţeana Repaţkaia Evdochia Ivanovna, în martie 1947, au ucis-o pe Repaţkaia Eufrosinia şi au mîncat-o. În noaptea de 8 aprilie a-c- aceiaşi cetăţeni l-au ucis pe Mukomol Grigori Alexeevici în vîrstă de 12 ani şi o parte din corp au folosit-o în mîncare. Persoanele în cauză au fost arestate şi trase la răspundere penală conform art. 56-17 al Codului Penal. Procuror ad-interim al RSSM Drugobiţki
    STRICT SECRET 27 C Locţiitorului procurorului RSSM tov. Drugobiţki Notă specială La 27 martie 1947 Procuratura judeţului Bălţi le-a arestat pe locuitoarele satului Singereni – Ţurcan Afajia – anul naşterii 1887, Ţurcan Daria I., a.n.1928, Ţurcan Eudochia I. – a.n. 1932. Ele sunt învinuite că la 17 martie 1947 au invitat-o în ospeţie pe cetăţeana Chiriac Zinovia I. şi au gâtuit-o. O parte din carne au folosit-o în mîncare, iar altă parte au vîndut-o la piaţa din Bălţi la preţul de 40 de ruble kilogramul. Locţiitorul procurorului judeţului Bălţi Tureţki SURSA : ANRM , F.3085 , inv. 1 , d. 129

    Cazuri de acest fel au fost cu sutele. Nu avem mare plăcere să publicăm asemenea lucruri, dar istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost, Făptaşii înfometaţi de mult şi-au dat seamă în faţa lui Dumnezeu. Foametea organizată a fost o tragedie naţională şi a fiecărei familii in parte.
    Autor: Lenuţa Chiriac, absolventă a facultăţii de istorie (2010) Universitatea de Stat “Ion Creangă”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *