Binefacere în stil comunist
Doar în campania electorală din 2009, colectivele Casei Lucrătorilor Învăţământului din Chişinău au susţinut prin Moldova peste 100 de concerte în sprijinul PCRM. De comunişti, pe bătrânii pedagogi, care erau în mare parte simpatizanţi şi membri de partid, îi lega o admiraţie plină de nostalgie. Timp de şapte ani, cât au activat sub acelaşi acoperiş, partidul a cumpărat treptat sediul care era proprietatea veteranilor pedagogi.
Procuratura Generală a început urmărirea penală pe faptul dobândirii ilicite a acestui sediu prin înşelăciune şi abuz de încredere. Pedagogii sunt convinşi că au fost minţiţi. Comuniştii susţin că au făcut această tranzacţie drept răspuns la insistenţa administraţiei asociaţiei, iar învinuirile aduse sunt nefondate, având şi tentă politică.
Casa Lucrătorilor Învăţământului Public din Chişinău, cunoscută drept Casa Învăţătorului, funcţionează de aproape 70 de ani, iar în ultimii 13, cu statut de organizaţie obştească. Aici, pedagogii pensionaţi se întruneau şi desfăşurau diverse activităţi culturale şi de binefacere. Casa Învăţătorului îşi avea sediul pe str. Nicolae Iorga nr. 11, un conac boieresc vechi de 632,3 m2, proprietatea legală a acesteia. O parte dintre încăperi erau date în chirie.
3 tranzacţii în 5 ani
În 2001, imediat după venirea la guvernare, PCRM închiriază de la Asociaţie spaţiu pentru sediu. Preşedintă a Casei era şi continuă să fie fosta deputată comunistă în primul parlament, Natalia Gavriliuc. «Au stat câteva zile şi au convins bătrânii să le vândă o parte din clădire. Le-au promis sarea şi marea: că vor face reparaţie, că le vor cumpăra autobuz, că le vor da foi la odihnă», susţine reprezentanta legală a pedagogilor, avocata Ana Ursachi. La finele acelui an, partidul deja era proprietar al 37% din imobil. Istoria se repetă în anul următor şi la sfârşitul lui 2005.
Începând cu 2006, PCRM, care era deja proprietar al trei pătrimi din clădire, fără acordul coproprietarului, pune gaj imobilul de pe Iorga,11 şi împrumută de la o bancă suma de 22 milioane de lei, de aproximativ 15 ori mai mare decât plătiseră pentru acest spaţiu. Cu banii împrumutaţi, comuniştii au început construcţia noului sediu de pe str. Armenească.
În proprietatea Casei Învăţătorului mai rămăseseră doar 22,28% din clădire. Comuniştii deja negociau şi cota finală, iar promisiunile încă se aşteptau îndeplinite. Adiţional, Vladimir Voronin, preşedinte de ţară pe atunci, o asigurase pe Gavriliuc, preşedinta organizaţiei obşteşti, că dacă îi vând şi ultimele procente şi pleacă să se instaleze în clădirea de pe Ştefan cel Mare 200, vor avea posibilitatea să privatizeze noul spaţiu, care era mult mai mare decât cel pe care îl vânduseră.
Preşedinta, cu toată admiraţia şi respectul pe care îl avea faţă de Voronin, începuse să pună la îndoială promisiunile. Ea a răspuns că, de această dată, membrii Asociaţiei nu sunt de acord.
«Promisiunea tufarilor şi a doi metri în jos, sub ei, era cât se poate de reală»
«Când a pus la îndoială posibilitatea de a privatiza sediul promis, Voronin a ridicat vocea la ea şi i-a spus: eu ţi-am promis că totul are să fie bine, dar dacă nu-ţi place ceva, budeşi so svoimi babkami peti pod kustikami (ai să cânţi cu babele tale în tufari). Dacă până atunci au vândut pentru că aveau încredere, la ultima tranzacţie erau speriaţi, iar Gavriliuc a fost forţată psihic să-i convingă pe bătrâni. Presiune este şi simpla figură a lui Voronin. Când vine el să-ţi ceară ceva, chiar pe post de rugăminte, nu ştiu cât tupeu trebuie să ai ca să-l refuzi, în condiţiile în care tu eşti veteran, pensionar, ai organizaţie care depinde de subvenţia de la stat şi mai eşti şi parte din electoratul comunist. El i-a spus: hai, cară-te, eu am nevoie de toată clădirea asta. Promisiunea tufarilor şi a doi metri în jos, sub ei, era cât se poate de reală, când o spunea Voronin», susţine Ana Ursachi, reprezentanta pedagogilor.
Situaţie critică şi preţ negociabil
În protocolul adunării pedagogilor din mai 2009, scrie că «situaţia financiară din ultimii ani a organizaţiei este critică. Adresările către toate instanţele, inclusiv către conducerea de vârf a ţării, nu au avut rezultatul promis, finanţarea bugetară. În ultimii doi ani, nu o singură dată ne-a fost închis contul din motivul neplăţii impozitelor, avem datorii la plata salariilor pentru şase luni şi mai mult».
«În octombrie 2008, coproprietarii noştri ne-au propus să ne mutăm pe Ştefan cel Mare, 200 (186.1 m2), sediu pe care ni se promite că vom avea posibilitatea să-l privatizăm. Dar ca să putem privatiza, trebuie să vindem partea noastră de pe strada Iorga, 11. Cumpărătorul ne-a propus suma de 700 de mii de lei (aprox. cât le-ar fi trebuit pentru privatizarea spaţiului promis, n.r.). Preţul este negociabil. Trebuie neapărat să luăm o decizie», semna Natalia Gavriliuc. Toţi au fost pentru şi au vândut.
Promisiune imposibil de materializat
Abia după ce a demarat procesul de privatizare a noului sediu, pedagogii au aflat că acest lucru este imposibil. Doar cu o lună înainte de a le fi transferată ultima parte din suma contractului, astfel încât să depună actele pentru privatizare, Guvernul a emis o hotărâre prin care transmite cota statului din imobilul în care se afla spaţiul promis, inclusiv acesta, în gestiunea Ministerului Justiţiei. Astfel, la sfârşitul lui 2009, veteranii pedagogi au rămas efectiv în stradă.
Gavriliuc a mai fost de câteva ori la preşedintele partidului cu promisiuni. «Prima dată a primit-o şi i-a spus: razberiomsea, cito tî panikuieş? Următoarea dată nici nu i-a permis să intre. Paşla ona, a spus el, iar asta a pus-o şi mai mult în gardă pe Gavriliuc, mai ales că ştia că în orice moment putea să-i amintească de tufari», povesteşte avocata.
Urmărire penală, înşelăciune şi abuz de încredere
La sfârşitul săptămânii trecute, Procuratura Generală a anunţat că rezultatele controalelor au relevat că reprezentanţii PCRM, prin înşelăciune şi abuz de încredere, i-au determinat pe membrii Asociaţiei să aprobe vânzarea încăperilor la preţ excesiv diminuat, iar ultimele două tranzacţii au fost realizate ca rezultat al presiunilor. Astfel, Procuratura a început urmărirea penală pe faptul escrocheriei, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune şi abuz de încredere.
Printr-o declaraţie, PCRM susţine că învinuirile Procuraturii «sunt absolut neîntemeiate, cu tentă exclusiv politică şi au doar un singur scop – denigrarea celui mai puternic partid de opoziţie în ajun de alegeri». «Imobilul a fost cumpărat la insistenţa Asociaţiei şi la preţul solicitat anume de vânzător şi nicidecum impus de cumpărător», se mai spune în declaraţie.
«Să o procure cu un leu, nimeni nu-l poate împiedica»
La 22 octombre 2008, cu câteva luni înaintea ultimului contract de vânzare-cumpărare, Camera de Comerţ şi Industrie, la solicitarea Casei Învăţătorului, a evaluat oficiile acesteia la suma de 2 milioane 81 de mii de lei.
Peste o lună, organizaţia obştească Camera Naţională de Imobil din R. Moldova realizează o recenzie la acest raport. Cu remarca «confidenţial», fără a fi indicat cui se adresează, se recomandă «acceptarea scuzelor noastre pentru încălcările pe care le-a săvârşit la evaluarea imobilului colegul evaluator de la Camera de Comerţ şi Industrie şi propunem spre vânzare partea imobilului sus-menţionat la preţul de 1 milion 182 de mii de lei», practic de două ori mai puţin.
Contractul semnat prevedea 700 de mii de lei, puţin peste jumătate din suma recomandată cu scuze. Dacă facem un simplu calcul, în baza împrumutului acordat de bancă pentru gajul celor 3/4 din clădire, care constituie 22 de milioane de lei, reiese că veteranii ar fi putut gira cu partea lor circa 7 milioane de lei, de 10 ori mai mult decât au primit, şi asta în condiţiile în care banca diminuează din valoarea reală a imobilului.
Sergiu Sârbu, avocatul PCRM, a ţinut să specifice că «Dacă cumpărătorul este de acord să procure cu un leu, nimeni nu-l poate împiedica pe proprietar să vândă».
Tatiana EŢCO
