Afaceri ilegale cu clopote bisericeşti
Clopotul cel mare al Bisericii “Sfântul Averchie” din satul Tudora, Ştefan-Vodă, a fost scos, cu circa o lună în urmă, de pe clopotniţă pentru a fi dus la returnare în Iaroslavl, Rusia, pe motiv că era crăpat de comuniştii sovietici, care l-au aruncat de sus, ca să-l distrugă.
Conducerea Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor susţine că legea nu permite renovarea clopotelor vechi, ci doar expunerea acestora pe postament în ograda bisericilor sau prin muzee. Preotul de la Tudora, Veaceslav Carai, afirmă că relicva a fost luată de Asociaţia Ortodoxă “Clopotarul”, iar reprezentantul acesteia, Denis Latâşev, nu a fost de găsit pentru a confirma aceste informaţii şi a preciza locul aflării clopotului în prezent.
Redacţia ZdG a fost anunţată despre lipsa clopotului de către Cozma Şevcenco, născut în 1937 la Tudora. El spune că relicva a fost turnată în anul 1905, pe banii bunelului său Trifan Cozma, înmormântat în ograda bisericii, împreună cu părinţii săi.
Potrivit lui Cozma Şevcenco, străbunelul şi bunelul său au constribuit financiar şi la construcţia bisericii, gardului şi a porţilor din lemn masiv, sculptat după cele mai frumoase tradiţii ale vremii. “Noi am avut documente cu ştampilă acasă la părinţi şi acestea mai pot fi găsite şi acum în arhivele din Ucraina”, a specificat Cozma Şevcenco.
Preotul Veaceslav Carai ne-a informat că, în condiţiile în care clopotul era crăpat, membrii Consiliului bisericesc de la Tudora au hotărât să-l dea la returnare, dar nu înainte ca şi o parte din enoriaşi să-şi expună opinia. “Noi l-am sudat cu câţiva ani în urmă, dar n-a ţinut şi am făcut un contract cu Asociaţia “Clopotarul” din Chişinău, iar ei l-au luat la returnare la Iaroslavl, Rusia”, a menţionat Veaceslav Carai.
Preotul a confirmat că greutatea clopotului era de 23 de puduri (circa 360 kg), iar la întoarcere din Rusia va fi mai mic şi va cântări doar 110 kg. “Noul clopot se va întoarce din Rusia fără nicio cheltuială din partea bisericii”, a spus parohul de la Tudora, care a precizat că returnarea clopotelor se ridică la 27 de euro/kg. Veaceslav Carai a adăugat că i-a spus lui Cozma Şevcenco să se înţeleagă el cu firma, să achite lucrul şi transportul, dacă vrea ca greutatea clopotului să rămână aceeaşi.
Placa de inox
Parohul spune că pe clopotul cel mare este scris numele Trifan şi Anastasia, iar pe celelalte cinci mai mici nu există această inscripţie. “Noi ştim că oricând clopotele au fost scumpe, la biserică sunt şi cinci clopote mai mici, pentru că nu se toarnă numai unul, ci un set întreg”, a menţionat preotul. În acest context, Cozma Şevcenco a concretizat că, împreună cu clopotul cel mare, de la Tudora a fost luat încă unul. “Din sat au mai luat şi alt clopot, de vreo 200 kg, iar acela era întreg”, a remarcat Şevcenco.
Cu referire la solicitarea fratelui lui Cozma Şevcenco ca numele inscripţionate pe clopot să fie păstrate, Veaceslav Carai a povestit că le-a spus urmaşilor ctitorilor să plătească pentru aceasta, căci este vorba de bunelul lor, dar ei au insistat ca biserica să suporte aceste costuri. “Eu i-am spus: plătiţi voi, că e bunelul vostru, sau faceţi o placă de inox cu inscripţia: “Clopotul din anul cutare a fost turnat de Trifan şi Anastasia, iar în anul cutare a fost dat la returnare” şi să o punem la clopotniţă ori în afara bisericii”, a menţionat parohul.
Secretul sunetelor dumnezeieşti
Veaceslav Carai ne-a spus că pe clopot nu scrie din ce fel de aliaj a fost turnat, dar că ar fi auzit că din 7-8 tipuri de metale. La rândul său, urmaşul ctitorilor susţine că acest clopot conţine metale preţioase, care fac ca acesta să sune bine şi să nu se oxideze. “Conţine şi aur, şi argint, şi bronz, iar restul e plumb, cositor etc. Valoarea clopotului în timpul de faţă este foarte mare. Un clopot vechi cu greutatea de 5 kg se vinde cu 10 mii de euro”, afirmă Cozma Şevcenco.
Preotul Emanuil Brihuneţ, şef de departament în cadrul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove, s-a declarat convins că sunetul produs de clopotele vechi este mai bun. Reprezentantul Mitropoliei constată că, la sfârşitul secolului XIX-începutul secolului XX, industria clopotelor din Rusia a atins nivelul maxim de dezvoltare, cunoscând secrete nedivulgate. “Atunci se fabricau clopote care mai produc şi astăzi sunete dumnezeieşti, erau dintr-un aliaj în care intra şi argintul, şi aurul, dacă era cazul”, a specificat Emanuil Brihuneţ.
Intenţia businessmenilor
Reprezentantul Mitropoliei este de părere că oamenilor de afaceri care se ocupă de turnarea clopotelor li-i mai uşor să le topească pe cele deteriorate şi să toarne altele noi, însă în prim-plan ar trebui să fie pusă valoarea istorică a acestor vestigii. “Businessmenii care se ocupă de turnarea clopotelor pot să-l dea [clopotul] şi ca metal la grămadă şi să-l toarne. Aşa li-i mai uşor, nu-şi bat capul, nu trebuie să adune mai multe metale, dar iau clopotul, îl topesc şi toarnă unul nou. O fac ca şi cum din intenţii bune, dar distrug nişte monumente istorice”, a constatat Emanuil Brihuneţ.
Cozma Şevcenco declară însă că intenţia celor care topesc clopotele vechi este de a extrage metalele preţioase şi a le înlocui cu altele ieftine. “Toate metalele au temperatura lor de scurgere şi ei le extrag pe cele scumpe aparte şi pe urmă adaugă fier uzat, schije, fel de fel de metale ieftine”, opinează Şevcenco.
Dura lex, sed lex
Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, a precizat că transportarea clopotelor vechi în Rusia pentru topire şi returnare este ilegală. Obiectele culturale nu pot fi scoase de pe teritoriul R. Moldova chiar dacă sunt deteriorate, crăpate sau cu fisuri. Legislaţia prevede exportul acestor bunuri doar în baza unor avize ale Ministerului Culturii, iar acesta nu a eliberat niciunul pentru exportul de clopote. “Ceea ce vor ei să facă este o infracţiune şi în legislaţie există un articol aparte privind traficul de bunuri culturale”, a specificat Ion Ştefăniţă.
Directorul Agenţiei a menţionat că, în septembrie 2011, a fost stopată o tentativă de distrugere a unui clopot similar, ce a aparţinut Catedralei din capitală, pentru a fi turnate alte cinci clopote mai mici. Acesta fusese depozitat pe teritoriul unei foste întreprinderi de pe strada Petru Rareş, 62 pentru a fi distrus în bucăţi şi topit. Surse bine informate au confirmat pentru ZdG că acel clopot s-a aflat o vreme pe teritoriul întreprinderii, iar ulterior a fost transportat la Ghidighici. Ion Ştefăniţă a precizat că, în septembrie 2011, la Ministerul Culturii a avut loc o discuţie cu Denis Latâşev, care a promis că acel clopot nu va părăsi teritoriul R. Moldova, iar acum relicva s-ar păstra în siguranţă pe teritoriul orăşelului Vatra.
În căutarea clopotului
Ion Ştefăniţă a menţionat că în momentul de faţă instituţia pe care o conduce se documentează asupra locului aflării clopotului de la Tudora. “Acesta este un bun al comunităţii şi nu poate părăsi teritoriul R. Moldova. Încă în cazul primului clopot, Denis Latâşev a făcut promisiunea că nu va părăsi teritoriul RM, căci, în caz contrar, noi sesizăm procuratura pe trafic de bunuri culturale”, a remarcat Ştefăniţă.
Chiar dacă Asociaţia “Clopotarul” indică pe propriul site aceeaşi adresă juridică ca şi Mitropolia, la solicitarea reporterului ZdG, reprezentanţii Serviciului de presă al instituţiei respective au pus la îndoială veridicitatea acestei informaţii. Totuşi, un angajat a dezvăluit faptul că actualmente Denis Latâşev s-ar afla în Federaţia Rusă şi că revenirea sa de acolo va avea loc peste 7-10 zile.
Un clopot nou
Parohul bisericii de la Tudora a remarcat că statul s-a limitat la oferirea statutului de monument cultural locaşului în care slujeşte, fără a contribui la soluţionarea problemelor acestuia, printre care şi cea a clopotului fisurat. “Noi avem nevoie de clopot şi, mai ales, de unul cât mai mare”, a menţionat preotul.
Cu referire la această problemă, reprezentantul Mitropoliei a remarcat că există soluţii, dar acestea trebuie identificate. “Dacă preotul ar fi venit încoace, ar fi discutat, se putea de turnat unul nou, căci există clopotari şi la Chişinău”, a specificat Emanuil Brihuneţ. Cât despre partea financiară, el a indicat asupra faptului că aceasta se bazează mai mult pe donaţii. “Noi avem binefăcători care vor să ridice biserici: cum se făcea în trecut, aşa se face şi acum”, a conchis Emanuil Brihuneţ.
Cristian BUNESCU
