Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   7 diagnoze, pe un certificat…

7 diagnoze, pe un certificat fără ştampilă

295-spitalCine l-a lăsat orfan pe Marius?

Pe 15 ianuarie, Rita Pasat ar fi împlinit 27 de ani. Era o femeie voinică, plină de viaţă, cu visuri frumoase, pe care, însă, nu le-a realizat. De ce? – se tot întreabă soţul Ritei, Gheorghe, la o lună de la decesul soţiei. De ce? Se va întreba copilul rămas orfan de mamă, astăzi îngrijit de tată şi de bunei. Gheorghe Decev nu va uita niciodată vara anului 2010.

Totul s-a întâmplat la Cahul, unde îşi duceau traiul liniştit Gheorghe şi Rita, purtând în suflet bucuria că, toamna, vor avea un copil. Gheorghe îşi aminteşte că, în luna mai, Rita simţise nişte dureri acute în burtă. Atunci, medicul de familie, Constantin Florea, i-a făcut un control şi a decis că este necesară internarea acesteia în spital, pentru un tratament de 9—10 zile cu vitamine şi minerale. Tratamentul a decurs fără probleme. Peste câteva săptămâni, însă, Rita s-a simţit iarăşi rău, dar a evitat medicii, deoarece nu era mulţumită de felul în care fusese tratată anterior. Mai târziu, mâinile şi picioarele au început să i se umfle. A efectuat un examen ultrasonografic, după care medicii au liniştit-o, spunându-i că totul este în regulă, copilul se dezvoltă bine, analizele sunt bune şi că nu are de ce îşi face griji, pe 15—20 septembrie urmând să nască.

Pe 26 august, joi, Rita s-a simţit mai rău. Chiar a doua zi a fost spitalizată. La sugestia medicilor, ea şi-a dat acordul pentru o intervenţie cezariană. La ora 11.40, proaspătul tată, Gheorghe, a auzit pentru prima dată vocea copilului său. Cu Rita i s-a interzis să vorbească, ea fiind încă sub anestezie. Sâmbătă-dimineaţă, Gheorghe a aflat că soţia sa are nevoie de sânge şi de plasmă. Rita avea grupa a treia de sânge, iar atunci la Cahul lipsea o rezervă de astfel de sânge. Gheorghe a plecat la Cantemir. În trei ore, sângele a fost adus. La reanimarea spitalului din Cahul lui Gheorghe i s-a spus să cumpere preparate în valoare de 1000 de lei, mănuşi şi sisteme speciale pentru perfuzii, după care a început operaţia.

La 29 august, duminică, la ora 17, la spitalul din Cahul au venit 3 medici de la Chişinău. Peste 3 ore, s-a constatat că ficatul Ritei nu mai funcţionează. Pentru a o transporta la Chişinău, aveau nevoie de o ambulanţă dotată special, care a fost găsită la o clinică particulară din Chişinău. Un asemenea serviciu costă 3000 de lei, iar Gheorghe nu dispunea de aceşti bani. La ora 2 noaptea, Rita a fost transportată la Spitalul Republican din Chişinău.

Luni-dimineaţă, pe 30 august, Gheorghe a găsit-o pe Rita la etajul 14 al Spitalului Republican. Era de nerecunoscut, fiind conectată la aparate speciale, care o menţineau în viaţă. Cu lacrimi în ochi, Gheorghe a întrebat-o cum se simte, dar nu a mai auzit niciun cuvânt rostit de ea. Au urmat zile îngrozitoare, în care Gheorghe se amăgea cu gândul că, poate, Rita îşi va reveni. Zi de zi venea la spital, unde, sub privirea sa, Rita se stingea din viaţă.

Medicii i-au efectuat trei intervenţii chirurgicale. Ultima persoană cu care a comunicat Rita a fost mama ei, iar ultimele sale semne au fost despre copil, pe care vroia să-l vadă. Nu a mai reuşit, deoarece a intrat în comă. Trei zile s-a aflat în comă, iar Gheorghe încerca să afle de la medici din ce cauză a ajuns într-o astfel de stare. Nimeni, însă, nu-i spunea nimic. Toţi ridicau din umeri şi ziceau: „A ajuns la noi într-o stare foarte gravă”. „Am făcut tot ce s-a putut”, au fost cuvintele medicului Iurie Cazacu. I-au administrat şi sânge, şi plasmă, dar în organismul femeii, potrivit medicilor, lipsea un ferment care ar fi ajutat la asimilarea sângelui transfuzat.

Miercuri, 15 septembrie, de dimineaţă, Gheorghe a telefonat în repetate rânduri la spital, dar nu a reuşit să contacteze pe nimeni, toţi medicii fiind ocupaţi. Un gând sinistru îi venise, dar încerca să-l alunge. La ultimul său apel, cineva i-a răspuns că Rita a decedat, că nu mai este în viaţă.

De atunci, timpul s-a oprit în loc pentru Gheorghe. Nu a crezut nicio clipă că Rita nu mai este. Singurul gând cu care se mângâie e cel că tot ce e mai frumos, dar şi toată dragostea sa le va transmite fiului, Marius, care nu a avut parte de căldură maternă.

Disperat, Gheorghe, totuşi, vrea să afle adevărul. El vrea să ştie cum de a ajuns Rita să moară, dacă medicii, la ultimul control, i-au spus că toate analizele sunt bune, copilul se dezvoltă normal, iar ea nu ar trebui să aibă motive de îngrijorare. El nu poate uita cuvintele medicilor de la Cahul: „Când s-a făcut operaţia, la naştere, nu s-a curăţit bine”.

Contactat de ZdG, medicul Vasile Rotaru, de la Spitalul din Cahul, a spus că a asistat la naşterea Ritei, dar că acum nu poate comenta acest caz. „La noi a stat două zile, alte amănunte aflaţi la Spitalul Republican. Pe mine nu mă întrebaţi. Urmează să se întrunească consiliul, care va face o analiză complexă a cazului”, ne-a spus Rotaru.

La Spitalul Clinic Republican, medicul Iurie Cazacu a precizat că „a fost un caz cu mai multe complicaţii”. Medicul spune că el şi colegii săi au făcut tot ce le-a stat în puteri. „Nu poţi, însă, să pui pe picioare un om care a venit cu icter la ficat şi cu un proces septic în uter. Mai multe declaraţii nu pot să dau. Nu am dreptul prin lege”, a precizat Cazacu.

Şi medicul Sergiu Ungureanu, de la acelaşi spital, a punctat că „lehuza a ajuns la Chişinău cu o mare problemă. Era afectată de un proces septic în uter. Noi am fost nevoiţi să extragem uterul şi ficatul, care constituiau o problemă, dar nu am reuşit să o salvăm”.

Domnica Decev, mama lui Gheorghe, devenită recent bunică, spune că singura sa speranţă e că Marius va creşte sănătos. Ea nu poate înţelege cum de s-a întâmplat această tragedie. Din câte ştie, pe la vârsta de 5 ani, Rita a suferit de hepatită, dar s-a tratat. „Cine s-a putut gândi la asemenea urmări? Am înţeles că avea ficatul bolnav, deşi, în perioada gravidităţii, nimeni nu a constatat acest lucru”.

Gheorghe Decev, după ce a fost supus unui tratament legat de stresul provocat de pierderea Ritei, încearcă să descifreze cele notificate de medici în certificatul de deces al soţiei sale. El spune că a obţinut foarte greu acest „document”, care numai a certificat de deces nu seamănă. Este o foaie simplă, fără ştampilă, pe care au fost înşirate mai multe cauze ale decesului, greu de descifrat: distrofie lipidică acută a gravidei; sindromul CID; fază incongulară sindromul HELLP; complicaţii insuficienţă hepatică acută; insuficienţă renală acută; insuficienţă poliorganică; sepsis.

Potrivit lui Boris Gâlcă, directorul Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie din Moldova (UNFPA), „mortalitatea maternă ramâne o problemă majoră a sistemului de sănătate publică din Moldova”. Totodată, ” responsabilitatea familiei şi a tinerei mame faţă de conduita sarcinii este crucială şi poate cea mai importantă. Femeia gravidă trebuie sa ştie că evidenţa timpurie a sarcinii, testarea şi consultaţiile specialiştilor, participarea la clasele prenatale sunt elemente critice care trebuie respectate de ea şi de familia ei”. Boris Gâlcă spune că principalele cauze ale deceselor materne sunt infecţiile (40%), hemoragiile (27%) sau alte complicaţii. Din numărul total de decese, ¾ au loc în zonele rurale.

Un studiu recent demonstrează că fiecare a doua femeie care naşte are anemie, iar fiecare a treia – maladii cronice asociate sarcinii.

Tatiana STRELŢOVA, 
stagiară ZdG